cum ne crestem un copil crestin?

Ideea acestui subiect mi-a venit cand cineva mi-a spus ca referitor la cresterea copiilor : "cred ca datoria noastra este sa incercam sa-i invatam adevarata cale(dpndv evident)dar daca ei nu gasesc implinire in religia in care au fost crescuti,nu avem decat sa-i sprijinim in ceea ce vor decide!"...ceea ce pentru mine suna foarte gresit.din punctul de vedere al unui parinte crestin.

Ca parinte crestin sa-mi sustin copilul intr-o credinta -religie gresita doar din dragoste pentru el? E ca si cum as fi de acord cu condamnearea lui eterna.Ca si cum l-as vedea pe marginea prapastiei si as zice: ok, dragul meu, daca vrei tu sa sari, daca asta te face fericit, sari. Nu,nu as putea asta! Nici sa-l sustin, nici sa nu fac nimic pentru a impiedica asta!

Desigur ca acel copil nu s-ar trezi peste noapte cu ideea ca vrea sa devina musulman...sau mormon...etc...este vorba de o experienta de lunga durata care l-ar duce la aceasta decizie.

Avand pe fiul meu in clasa 1 ma gindesc la ce incepe sa fie expus zilnic, bune si rele...la scoala si in societate.
Ca parinti crestini noua ne revine datoria de ai invata Cuvintul Lui Dumnezeu, de a-i pregati pentru a-L urma toata viata pe Dumnezeu.

Pe acest principiu trebuie sa avem o pozitie ferma desrpe ce e bine si ce e rau pentru copii nostri in viata de zi cu zi.

Practic eu voi invata copilul meu despre Evolutie ca este un concept gresit, chiar daca doamna ii va preda asta in scoala, si ca Dumnezeu este Creatorul.

Il voi invata si despre alte religii si calea lor.

Il voi invata despre Rai si Iad, despre ingeri si demoni...despre bine si rau dpdv Biblic, despre pacat si consecintele lui.

Despre Biblie-ca harta in viata...

Il voi invata ca participand la Halloween este ceva gresit, aceasta fiind o traditie pagana care celebreaza moartea.La fel despre vrajitorie(Harry Potter-cartea),horoscopul zilnic...etc.

Prin acest topic as dori opinii despre felul in care ne invatam copii sa devina adevarati crestini. Ce credem ca este important in educatia lor si cum luptam cu aceste influente ale societatii.

michelle

Katya spune:

Cum sa ne invatam copiii sa devina adevarati crestini?Urmind exemplul nostru,al parintilor lor.Ducindu-i la biserica,impartasindu-i,vorbindu-le de Dumnezeu,incluzindu-L de fapt pe Dumnezeu in viata noastra zi de zi,pomenindu-L,invatindu-i rugaciuni,indicindu-le lecturi(cind vor fi in masura sa citeasca anumite carti).

Noi n-avem cu cine-i lasa cind mergem la spovedit de ex,asa ca mergem cu totii si ultima data fetita mea cea mare m-a-ntrebat ce se-ntimpla acolo de sta tati cu preotul.Si i-am spus cam ce se spune acolo,pe intelesul ei,i-am dat ex de cum o sa spuna mama ca a tipat la fetitele ei si n-a fost frumos sau ca a facut cutare,la care ea zice:si eu am sa spun ca m-am purtat urit cu sora mea,ca am umblat in sertarul tau...si am realizat ca avea dreptate mamabear cind zicea de fetita ei ca vrea la spovedit,avea dreptate:copiii inteleg si sint pregatiti inca de mici sa ia parte la o actiune de practica crestina.Daca sint familiarizati,daca li se explica.

Si daca inca de mici inteleg,cum sa nu inteleaga cind vor mai creste si cind Domnul va fi mereu cu ei prin Trupul si Singele Lui?

Vor citi de asemenea,iarasi parintele e un ex,fetele mele-mi zic frecvent:mama,ia-ti cartea si hai cu noi,noi ne jucam si tu citeci.Sint si ele "cititoare" asidue inca de pe-acum,cartile sint obiecte atit de familiare pt ele,le voi pune in mina carti,vor citi cu mintea lor si vor vedea ca ce stiau din spuse si auzite e adevarat!

Nu,nu-mi fac griji ca vor renunta vreodata la crestinism.Desigur ca sintem la mila si voia Domnului.Am mai zis:noi punem o dorinta si-un efort si restul pune Domnul.Care se stie ca da omului cele de folos.

Katya spune:

Despre influentele societatii,eu inca am copii mici pt care halloween-ul inseamna ca te duci la scoala/gradi deghizat si ca oferi si primesti bomboane.Deocamdata nu le-am zis mai mult,dar va tb sa ma documentez,caci imaginea asta de decoratii cu vrajitoare dragute si amabile si bune va veni in contradictie cu adevarul de mai tirziu..inca nu stiu..La fel haarry potter,cu asta va fi mai greu,am vazut ca lumea citeste aici la greu h P...nu va fi usor,asta-i clar..

Ce sa zic,draga Michelle,decit cu Dumnezeu inainte?Nu ne-o lasa,nu?

Karis spune:

Ce inseamna pentru tine "credinta-religie gresita"?
Poate el va avea o alta parere, va crede altceva si va considera gresita religia ta. Pana la urma eu cred ca este o chestiune personala si credinta-religia nu se poate impune nici chiar copilului tau.

Laina spune:

Michelle, minunat subiect!

Si de foarte mare actualitate si pentru noi. Fetita mea este la grupa mica la gradinita abia, iar eu sunt la fel de bobocica in viata alaturi de Domnul. Deci trebuie sa crestem impreuna. Si da, trebuie sa invatam copiii de mici despre tot ce inseamna dragostea lui Dumnezeu. Cand va putea citi, voi incerca sa ii procur carti crestine pentru copii, Biblia pe intelesul copiilor si altele asemanatoare, vom vorbi despre tot ce ai punctat tu foarte bine...Sub indrumarea mea, vom vorbi si despre fenomene gen Harry Potter si vom explica de ce este nociv, chiar daca pare inofensiv si distractiv. Deocamdata ii vorbesc de Dumnezeu, de bine si rau, o mai iau cu mine la grupul de partasie si la biserica, sa se familiarizeze cu mediul si sa se simta bine acolo...petrecem timp cu alte mamici cu copii crestini, cand va mai crste va merge poate la scoala duminicala sau la orele cu copiii de duminica..asta in ideea de a se obisnui cu un mod de viata si de conduita al copilului crestin, nu doar sa se multumeasca cu niste consideratii teoretice...
Si ma rog Lui sa imi dea rabdare si intelepciune sa o pot ghida pentru Calea Lui!

Iasmin08 spune:

Eu cred ca puterea exemplului si comunicarea este baza cresterii unui copil in spirit crestin. Astazi nu mai putem spune ca nu am avut cum, nu am stiut samd.
Noi ii cumparam carti, stam de vorba cu el si ii raspundem la intrebarile lui, ii oferim filme cu teme de gen. In plus nadajduim sa fim bun exemplu fiind mereu in sanul Bisericii.
Nu voi uita cand era mic si faceam mancare de post pentru noi si mancare de frupt pentru el (ca era mic, nah). Iar el intindea manuta mereu dupa mancarea noastra si respingea mancarea pregatita pentru el special. I se parea mai gustoasa a noastra. (o fi fost ca eu nu aveam cum sa gust pe a lui sa-mi dau seama). Mai tarziu nici macar nu s-a mai pus problema, i s-a parut natural sa manance ce mancam noi. Nu ca noi l-am opri de la mancare. Ba chiar deloc. Si nu pot spune ce bucurie are cand mergem cu toata familia la spovedit- cu totii, si socru (ca soacra i moarta) si fratele meu, ne insiruim. Lui i se pare ca e in randul celor mari, e asa serios ca si parintele rade cu drag cand il vede.
Tot asa imi comunica la modul cel mai serios ca ''trebuie sa tamaiezi casa in fiecare zi", sau ca ar fi bine sa nu mai port pantaloni ca rugaciunea mi-e primita cand ma imbrac cu fusta si bucur pe Domnul cand port fusta... Noi nu vorbim chestii din astea intre noi (mai cu seama sotul considera ca sunt de forma si nu de fond) asa ca nu pot pricepe de unde le stie. Iar cand il intreb, imi raspunde serios: ''nu stiu de unde stiu, dar stiu''...

Asa ca in ceea ce priveste cresterea religoasa consider ca noi suntem cei care prin comportamentul nostru ii determinam sa devina mici crestini.


Iasmin, mama de strengar de 8 anisori

patou spune:

eu cred ca sunt putine sanse sa aiba alta parere daca e crescut intr-o familie crestina in care il vede pe Dumnezeu actionand concret. Daca vreti sa citici ceva frumos si concret:
Din miracolele copilariei mele http://rodicabotan.blogspot.com/2010/09/din-miracolele-copilariei-mele-4-cand.html

michelle-usa spune:

este o lupta grea si de durata care o avem de dat cu societatea in primul rind.
Faptul ca in scoli...dupa cate am inteles in unele s-a bagat Herry Potter ca,o carte care trebuie citita..., cand nu mai ai voie in anumite scoli publice sa pronunti numele lui Isus si de Biblie...cand se fac parade de Halloween....dar nu trebuie sa facem ceea ce fac ateii sau chiar mai rau.

Eu nu am citit HP dar am auzit de la pastori cat sunt de explicite metodele de vrajitorie,cat de daunatoare sunt mintilor fragede. Am vazut in librarii carti pentru copii: Micul vrajitor...etc...frumos colorate, cu pietricele...chestii care acapareaza ochiul copilului.
Cum sa-i lasam sa sarbatoreasca Halloween? Aceasta sarbatoare a Satanei.Ce fel de crestini am fi?

Si azi un pic vrajitorie, miine un pic de horoscop, poimine un pic de quija board...si asa consulta astrele, cheama diavolul in casa...si scoate pe Dumenzeu din viata si inimile lor.
Satana poate sa sopteasca ...'ei, hai ca nu e asa de rau...ce mare lucru ca te uiti pe horosco, ce mare lucru ca mergi la un Halloween"...si asa pune indoaiala in suflet si ne duce pe drum gresit sa nu ne mai para raul asa de rau. Doar nu asa a facut si cu Eva? A pus indoiala in sufletul ei?

Toate astea pot sa evalueze in ceva mult mai grav si este de datoria noastra sa-i ferim, sa le explicam de ce e rau si ce repercursiuni pot sa aibe.
Nu putem sa-i crestem fara sa-i invatam ce e bine. Nu avem de unde sa stim ce e bine daca nu ne rugam si daca nu cititm BIblia.
Pentru asta ne trebuie timp si dedicatie.
Trebuie sa ne unim, fiecare cu sfaturi utile...sa ne intarim in credinta si sa nu ne lasam luati de val. Sufletele copiilor nostri sunt in pericol.




michelle

patou spune:

Michelle, exista biserici protestante care serbeaza halloween-ul. o prietena mi-a povestit ca s-a dus la petrecere cu sotul...deghizat in diavol.

eu sper ca la biserica unde merg nu se va sarbatori dar trebuie sa recunosc ca am mari emotii.

pe la noi magazinele au inceput sa fie "impodobite" cu schelete, fantome, vrajitoare... ca nici nu-mi vine sa mai ies cu copilul din casa...

Ingrid S spune:

Michelle, sufletele copiilor nu pot fi in pericol daca ii cresti cu dragoste. Am invatat-o pe fetita mea ca Dumnezeu e iubire. Eu asa cred. Cand iti apropii copilul, cand il inveti despre divinitate (potrivit cu varsta), nu are cum sa cada prada ispitelor. Invatarea cu o atitudine, hai sa zicem, mai riguroasa, il indeparteaza pe viitor. De biserica, de tine.
Intelegeti-va copiii, vorbiti cu blandete, dati-le incredere in ei, sa le fiti alaturi mereu si nu va vor dezamagi.

Am simtit nevoia sa intervin pentru ca eu am fost crescuta mai altfel. Bunicul ma ducea la biserica de copil, era rastit, m-a si plesnit odata ca nu stateam cuminte....dupa ce a murit el n-am mai mers la biserica peste 10 ani. Apoi, am intrat odata in Catedrala (de aceea mi-e atat de draga, plus ca e si locul unde am fost botezata) si parca m-am intors acasa. E indescriptibil...am trecut pe langa ca de atatea ori....deodata m-am oprit si am intrat. Asa e povestea.


Ingrid S si Diana

Cativa nebuni si-au spus la masa: "Numai noi formam aici lumea buna". Si lumea ii crede.
Vauvenargues

capcaunul spune:

Mintilor fragede ale pastorilor poate.