ne intoarcem in Romania sau nu?(4)

columbiana spune:

ari, ce vroiam sa spun eu ca in Canada anglo, un imigrant se poate considera si este considerat canadian dupa un numar de ani traiti aici; in Quebec insa va fi intotdeauna diferenta intre cei de souche si noi.



http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=137759

valentinag spune:

Merci Ana,eram in ceata!Cum naiba sa nu fie bounty cand e fabricata de vecinii de peste gard!

"La vita e bella"
www.youtube.com/watch?v=-3fbAZECphs" target="_blank">Explore Romania

www.lizidesign.com/" target="_blank">Bijuterii hand made
De mancare
Dulciuri
Din gradina mea

ari spune:

Probabil ca ai dreptate, Ana...am mai auzit imigranti care au fost discriminati si n-am nici un motiv sa ma indoiesc de spusele lor. Personal, nu am avut de-a face cu cei care se auto-intituleaza *de souche* sau *pure laine* dar nici nu le-as dori sa am de-a face cu ei!

Victoria_mami spune:

In Ontario nu ai sa vezi discriminare rasiala! Sub nici o forma! Ca gandeste cineva in sinea lui "proprie si personala" ceva rau de un emigrant e una, dar pe fata nu ai sa vezi vreodata asa ceva. Eu am prietene canadience, chiar si nasa Victoriei e canadianca si ne intelegem super, impartasim culturi, experiente, samd.

_
Mami si Daddy lupta impotriva leucemiei, impreuna cu Printesa Victoria Isabella 22.05.2008

Victoria Isabella, Printesa Noastra Perfecta!

ari spune:

Drept sa va (mai) spun, nici aici n-am intalnit, personal, cazuri de *discriminatori*. Si sunt aici de aproape 20 de ani (vaaaai, ce baba sunt!!!). Am auzit, insa, povesti de la cunoscuti imigranti, despre tembeli care i-au insultat pe motiv ca sunt nascuti in alte parti. Acum daca *discriminatoru* e un oarecare de pe strada, nu prea ai ce-i face, in afara de a-i raspunde pe masura. Dar daca e vorba de discriminare in institutii, atunci eu incurajez victimele sa reclame. Ca legea e de partea lor.

columbiana spune:

uoof; eu nu m-am referit la discriminare de nici un fel, este un fapt ca societatea quebecoasa este o societate distincta, ca un quebecos este "alb, de origine franceza si catolic care vorbeste franceza cu accent quebecois" pe cind un canadian este si indianul cu turban in cap, si arabul, si romanul, si chinezul, restul provinciilor (exclus NB) formind societatea canadiana si nu societati dinstincte si diferentiabile dupa criterii precise, exceptind teritoriul.



http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=137759

ari spune:

Nu, eu m-am referit la discriminare, recunosc. Asa am interpretat eu ce-ai scris, probabil ca n-am citit ca lumea...

Québecul e societate distincta, dar inca (din fericire) face parte din Canada, cu noi, imigrantii, cu tot. Daca si cand se va separa, mai vedem cum facem...

Ana, tu unde esti?

bird70 spune:

Eu sunt si mai departe de Romania si NU, nu este prea departe .

Inteleg foarte bine anxietatea legata de distanta fata de Romania, si eu gandeam asa cand ma pregateam sa plec din tara, pentru ca Romania era locul unde traiam si ala era 'acasa' al meu. Noi ne faceam probleme cat de greu ne va fi sa nu ne intoarcem in primii 2 ani pentru ca sotul meu nu facuse armata si a primit chemare la 2 luni dupa ce am plecat si vroiam sa obtinem cetatenia australiana inainte sa ne reintoarcem in tara. Noua nu ne-a fost dor niciodata de Romania, desi cand am plecat am crezut ca ne va fi foarte greu cu distanta. Cred ca dupa ce iti faci un rost in tara de adoptie realizezi ca Romania nu e buricul pamantului, pentru mine e la fel de relevanta acum ca si orice alta tara, 'acasa' al meu este aici. Ne-a fost dor de rude si i-am adus la noi in vizita, ulterior fratele meu cu familia lui si parintii mei s-au mutat permanent aici, deci eu chiar nu mai am pe nimeni in Romania. Sotul meu a fost in Romania sa isi vada familia pentru ca lor 'le e frica sa zboare' . Sincer, eu mi-am pierdut rabdarea cu prostiile astea pe care le aud la rudele sotului meu din Ro. Matusa mea care traieste in Germania a fost in America anul trecut si are 87 de ani, soacra-mea de 63 e prea batrana si nu poate sa zboare, ca sa nu mai zic de cumnatul de 40 de ani care are aceasi problema.

Distanta fizica fata de Romania nu este asa o problema, de fapt e mai degraba o binecuvantare, nu ajung pe aici zvonuri despre 'calitatile' romanilor decat foarte rar iar romanii de calitate indoielnica extrem de rar. Mai mare problema am cu distanta intre cele 2 tari pe planul civilizatie. Eu va trebui sa merg in Romania anul viitor pentru ca soacra-mea nu mai e multumita ca sotul meu o viziteaza fiecare an, vrea sa ne tarasca si pe noi acolo 'sa ne vada inca o data inainte sa moara'. Cum am zis are 63 de ani si nu e bolnava. Scuze, a avut o infectie in gat anul asta si a sunat zilnic sa ceara sfaturi sau sa il apostrofeze pe sotul meu ca nu o suna sa o intrebe cum este . Din cauza unor probleme de sanatate (ale mele) si a unei operatii foarte serioase pe care o voi avea, poate reusesc sa aman evenimentul inca un an , dar i-am ppromis sotului ca voi merge cu copiii. Problema mea e urmatoarea: cum va face fata fiica mea care va avea 9 ani care este innebunita dupa animale si crescuta aici in curatenie, civilizatie si respect, la imaginile cu copii si adulti care cersesc pe strazi, murdari si rupti, la imaginile cu caini vagabonzi bolnavi si flamanzi, la lipsa de politete si senzatia de nesiguranta de acolo? Cum pot eu sa-i explic ce se intampla acolo? Ce ii voi spune cand ma va intreba de ce nu se face nimic pentru caini, pentru copiii si adultii de pe strada? Ce ma fac cand imi va cere sa iau acasa fiecare caine pe care il va intalni (si stiu ca o va face) si cand va plange seara dupa fiecare animal pe care l-a vazut in ziua aia? Stiu ca poate pare neimportant dar eu sunt foarte ingrijorata de impactul pe care aceasta vacanta il va avea asupra copiilor mei. La fel sunt ingrijorata de fiica mea care va avea 16 ani si care pentru prima data va fi agresata pe strada, fluierata, atinsa si i se va vorbi obscen. Instinctul meu de mama tipa in mine sa nu duc copiii acolo. Stiu ca e posibil sa exagerez, dar in momentul asta nu vad cum asta va fi o excursie pe care eu sau copiii mei o vom aprecia. Poate imi spune si mie cineva care este in aceasi situatie si care a dus copiii pentru prima data acolo, cum au reactionat. Nu ma refer la copii care merg in fiecare an si sunt obisnuiti, ci la cei care nu isi amintesc nimic.

Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health Organisation

columbiana spune:

Ari, eu sunt in Quebec.



http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=137759

gmmm spune:

Bird, totul e relativ. Eu stiu? Mergi mai intii in Africa, de pilda.

Ankalaura, tot cam asa am gindit si eu: sa fiu eu cea care ia valul in piept, iar copiilor mei sa le fie mai usor. Plus ca asa au avut sansa sa se nasca, ceea ce nu e putin lucru.

Ruxij, daca ai stii de cita vreme imi fac si eu aceeasi reflectie, decit ca nu am avut curajul sa o exprim... Insa obsesia asta a bolii e si ea un simptom. Acum, na, nu sint eu mai curajoasa, sint doar ceva mai fatalista.

Iulianam, e surizatoare imaginea asta pe care o dai despre America. Eu nu am pus piciorul acolo, si nici nu am avut ocazia sa cunosc vreun american. Ce-i drept, « In God we trust » e un pic diferit de « Liberté, égalité, fraternité ».
Cred ca sintem temperamente diferite, mie imi salta in piept inima de bucurie cind imi suna cineva la usa. Cit am stat acasa cu bebeii, rareaori aveam sansa asta. As fi fost gata sa sacrific multe cani de faina...
Acum, din punctul meu de vedere, impodobitul bradului si trimisul felicitarilor, tot la nivel de clopotei si mos Craciun il situez.
Insa, vezi, chiar si tu spui lucruri care merg in sensul celor spuse de mine; de Craciun « incearca sa se intilneasca si sa socializeze mai mult decit in restul anului »; « Se string de cite ori au ocazia ori le este dor, in masura timpului liber avut si a distantelor ce le au de strabatut. ».
Inainte, in societatile traditionale, socializarea se facea in acelasi timp cu munca. Nu exista « eu de la noua la sase muncesc, de la sase la zece ma ocup de copii, iar dupa aia socializez ». Toate activitatile astea erau intrepatrunse.

Si bag de seama ca ti-ai insusit bine valorile postmoderniste, cu atit mai bine pentru tine.

Eu le reprosez doua lucruri fundamentale.

Primul repros este ca in fond toleranta este o valoare « in negativ », cel mai mic numitor comun despre care vorbeam. Toleranta presupune negarea unui bine si a unui rau absolut.

Al doilea este ce valorile astea sint perfecte pentru vremurile caldute pe care le traieste Occidentul, insa ce te faci in situatiile de criza? Ce te faci cind un miliard de chinezi or sa vina fiecare cu cite o carmida in mina? (Nu am nimic cu chinezii, nu fac decit sa reiau metafora unei colege de liceu). Degeaba o sa le vorbesti tu de toleranta...

Si mai e un aspect.
Acum citeva zile aveam un pacient cu cancer de prostata in stadiu avansat. Statea in pat cu fata in sus si lacrimle se preligeau pe perna, de o parte si de alta a capului: « O sa mor si or sa ma bage intr-o cutie!... ».
Spune-mi, la ce ii foloseau lui toate valorile astea postmoderniste?

Cind pina si batrinii sint acceptati doar daca mimeaza tineretea, unde mai e loc pentru morti si pentru moarte?