ne intoarcem in Romania sau nu?(4)
Raspunsuri - Pagina 9
michelle-usa spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui bird70
Eu sunt si mai departe de Romania si NU, nu este prea departe  .Inteleg foarte bine anxietatea legata de distanta fata de Romania, si eu gandeam asa cand ma pregateam sa plec din tara, pentru ca Romania era locul unde traiam si ala era 'acasa' al meu. Noi ne faceam probleme cat de greu ne va fi sa nu ne intoarcem in primii 2 ani pentru ca sotul meu nu facuse armata si a primit chemare la 2 luni dupa ce am plecat si vroiam sa obtinem cetatenia australiana inainte sa ne reintoarcem in tara. Noua nu ne-a fost dor niciodata de Romania, desi cand am plecat am crezut ca ne va fi foarte greu cu distanta. Cred ca dupa ce iti faci un rost in tara de adoptie realizezi ca Romania nu e buricul pamantului, pentru mine e la fel de relevanta acum ca si orice alta tara, 'acasa' al meu este aici. Ne-a fost dor de rude si i-am adus la noi in vizita, ulterior fratele meu cu familia lui si parintii mei s-au mutat permanent aici, deci eu chiar nu mai am pe nimeni in Romania. Sotul meu a fost in Romania sa isi vada familia pentru ca lor 'le e frica sa zboare'  . Sincer, eu mi-am pierdut rabdarea cu prostiile astea pe care le aud la rudele sotului meu din Ro. Matusa mea care traieste in Germania a fost in America anul trecut si are 87 de ani, soacra-mea de 63 e prea batrana si nu poate sa zboare, ca sa nu mai zic de cumnatul de 40 de ani care are aceasi problema. Distanta fizica fata de Romania nu este asa o problema, de fapt e mai degraba o binecuvantare, nu ajung pe aici zvonuri despre 'calitatile' romanilor decat foarte rar iar romanii de calitate indoielnica extrem de rar. Mai mare problema am cu distanta intre cele 2 tari pe planul civilizatie. Eu va trebui sa merg in Romania anul viitor pentru ca soacra-mea nu mai e multumita ca sotul meu o viziteaza fiecare an, vrea sa ne tarasca si pe noi acolo 'sa ne vada inca o data inainte sa moara'. Cum am zis are 63 de ani si nu e bolnava. Scuze, a avut o infectie in gat anul asta si a sunat zilnic sa ceara sfaturi sau sa il apostrofeze pe sotul meu ca nu o suna sa o intrebe cum este . Din cauza unor probleme de sanatate (ale mele) si a unei operatii foarte serioase pe care o voi avea, poate reusesc sa aman evenimentul inca un an , dar i-am ppromis sotului ca voi merge cu copiii. Problema mea e urmatoarea: cum va face fata fiica mea care va avea 9 ani care este innebunita dupa animale si crescuta aici in curatenie, civilizatie si respect, la imaginile cu copii si adulti care cersesc pe strazi, murdari si rupti, la imaginile cu caini vagabonzi bolnavi si flamanzi, la lipsa de politete si senzatia de nesiguranta de acolo? Cum pot eu sa-i explic ce se intampla acolo? Ce ii voi spune cand ma va intreba de ce nu se face nimic pentru caini, pentru copiii si adultii de pe strada? Ce ma fac cand imi va cere sa iau acasa fiecare caine pe care il va intalni (si stiu ca o va face) si cand va plange seara dupa fiecare animal pe care l-a vazut in ziua aia? Stiu ca poate pare neimportant dar eu sunt foarte ingrijorata de impactul pe care aceasta vacanta il va avea asupra copiilor mei. La fel sunt ingrijorata de fiica mea care va avea 16 ani si care pentru prima data va fi agresata pe strada, fluierata, atinsa si i se va vorbi obscen. Instinctul meu de mama tipa in mine sa nu duc copiii acolo. Stiu ca e posibil sa exagerez, dar in momentul asta nu vad cum asta va fi o excursie pe care eu sau copiii mei o vom aprecia. Poate imi spune si mie cineva care este in aceasi situatie si care a dus copiii pentru prima data acolo, cum au reactionat. Nu ma refer la copii care merg in fiecare an si sunt obisnuiti, ci la cei care nu isi amintesc nimic.Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health Organisation |
eu pot sa-ti spun citeceva despre copilul meu care de la 5-7 ani a stat in romania (venit din America) desigur varsta frageda...cand nu prea pui baze pe ce spun...dar totusi simti cu toata fiinta ta ca inteleg si ei ceva si ca sunt foarte bulversati de ce vad in ROmania.
Baiatul meu ma intreba:
mami de ce nu pot sa merg cu scuterul ca in America? eu ii raspundeam, pentru ca sunt crapaturi in asfalt; de ce nu putem merge mereu in parc?...ca sunt caini vagabonzi si ne musca..., de ce sutn copii aceia imbracati asa urit si daca acele corturi sunt case?...ii spuneam ca sutn saraci si atit e tot ce au, iar seara sa-i multumeasca lui Dumenzeu pentru ce are el.
dar au fost si intrebari pentru care nu am avut raspunsuri:
mami, de ce sunt tanti dezbracate la mare...
mami, de ce a dat acel copil in mine, ca eu nu i-am facut nimic...
mami, de ce e asa urit pe strada...
mami, de ce vorbeste lumea asa urit...
mami de ce e asa ingramadeala la biserica...
mami de ce sunt atitia caini care nu au stapini...
mami de ce copiii aceia vor bani...
???
Dar toate astea sa nu le vezi ca o experienta negativa. La o varsta mai mare ca cea a fetelor tale poate sa fie o experienta de 'milioane'. Eu chiar as recomanda la adolescenti sa viziteze si astfel de locuri, sa aprecieze tara in care cresc si cu tot ce au...sa vada ca nu e asa in toata lumea si ca altii se zbat in conditii grele. Sa multumeasca lui Dumnezeu pentru tot ce au.
Conteaza sa le pregatesti putin, sa le spui despre toate acestea in avans.
Sunt si locuri foarte frumoase pentru a fi vizitate...depinde cat timp aveti la dispozitie.
Aveti posibiliatatea, adica sotul sa le arate locurile unde a crescut cu amintirile din copilarie...
Isi pot cunoaste bunicii , sa stea de vorba cu ei...
Eu nu as avea rezerve in a-l duce pe fiul meu in Romania. E un alfel stil de viata dar e o experienta noua.
michelle
iulianm spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui gmmm Iulianam, e surizatoare imaginea asta pe care o dai despre America. Eu nu am pus piciorul acolo, si nici nu am avut ocazia sa cunosc vreun american. Ce-i drept, « In God we trust » e un pic diferit de « Liberté, égalité, fraternité ». |
Gmmm, surprinzator sau nu, asta e America in care traiesc eu. Tu cunosti tara asta prin prisma mass mediei. Eu traiesc aici, foarte multi din prietenii mei sunt localnici, la fel colegii de munca. Am avut norocul sa socializez si sa intru in sinul unei familii de americani la mai putin de o luna de la sosirea in tara asta, datorita unui program al universitatii (nereligios). Asta mi-a usurat mie adaptarea si intelegerea sistemului, culturii si mentalitatii celor de aici. Prieteni din rindul lor mi-am facut si cit am fost studenta, si (mai ales) dupa terminare.
Referitor la "In God we trust", trebuie sa tii seama in primul rind de cum s-a constituit tara asta, cu cine/de catre cine initial, si la ce moment s-a pus "In God we trust".
La momentul de fata, eu gasesc ca in America ai mai mult parte de " Liberté, égalité, fraternité " decit in multe tari din Europa, inclusiv Franta.
| Citat: |
Cred ca sintem temperamente diferite, mie imi salta in piept inima de bucurie cind imi suna cineva la usa. Cit am stat acasa cu bebeii, rareaori aveam sansa asta. As fi fost gata sa sacrific multe cani de faina... |
Se prea poate. Se poate ca si experientele noastre de viata si modul nostru de viata sa fie diferite. Eu am fost intotdeauna ocupata, de copil, de cind am inceput scoala.
Si ai inteles gresit, pe mine nu canile de faina/zahar ma suparau, ci faptul ca imi era programul deranjat. Eu vedeam sunatul asta la usa dupa cum iti tuna (si fara sa fie o urgenta ori ceva serios) ca o lipsa de consideratie pt mine si familia mea. Idem in cazul vizitelor neanuntate. De ce trebuie cineva sa-si lase balta treburile, ori somnul, doar pt ca altcineva are chef de vorba?
| Citat: |
Acum, din punctul meu de vedere, impodobitul bradului si trimisul felicitarilor, tot la nivel de clopotei si mos Craciun il situez. Insa, vezi, chiar si tu spui lucruri care merg in sensul celor spuse de mine; de Craciun « incearca sa se intilneasca si sa socializeze mai mult decit in restul anului »; « Se string de cite ori au ocazia ori le este dor, in masura timpului liber avut si a distantelor ce le au de strabatut. ». |
Impodobitul bradului si scrierea felicitarilor de Craciun le vezi drept comerciale? Eu nu. Impodobirea bradului la mine tine de traditie, e parte integranta din Sarbatoarea Craciunului. Chiar daca o fac cu citeva saptamini mai devreme acum.
Iar felicitarile...sunt placerea mea. Imi face efectiv placere sa scriu celor dragi. Scriu de mina inclusiv adresele. Si imi amintesc de cum o ajutam pe mama la sortat, numarat si lipit timbrele, cind se ocupa ea de scrisul lor. In sensul asta consider traditie scrisul cardurilor de Craciun.
Ambele imi amintesc de copilarie, de Sarbatorile petrecute cu parintii mei, eu le consider parti spirituale.
In Romania ori Franta nu se intilneste lumea mai ales la zilele libere si la Sarbatori? Lasa lumea treaba in mijlocul saptaminii ori a zilei de lucru si o tulesc la iarba verde ori la restaurant cind au chef ?
Tu ai idee ce distante sunt de strabatut aici?
| Citat: |
Inainte, in societatile traditionale, socializarea se facea in acelasi timp cu munca. Nu exista « eu de la noua la sase muncesc, de la sase la zece ma ocup de copii, iar dupa aia socializez ». Toate activitatile astea erau intrepatrunse. |
Tu exact la care perioada in istorie te referi cind scrii asta
? Cum adica munca (ca job/servici), socializarea si ocupatul de copii se intrepatrund? De la strabunicii mei si pina la mine, toti au avut atitudinea de "munca e munca", "copiii sunt copii" si "distractia e distractie". Inca la un bunic si la parintii mei nu exista "de la noua la sase", nu au avut genul asta de profesii. Isi terminau intii treaba, ca asta reprezinta siguranta personala si a familiei. Plus ca erau pasionati de ceea ce faceau, meseria nu le era o corvoada.La fel in cazul meu. Eu nu am un "9 to 5" job. Ce intelegi tu prin socializare la servici, ca mai schimbi o vorba, doua cu colegii? Cred ca asta e peste tot. Da, iesim la lunch. Da, mai iesim la cafea, de-i stresul mare si avem nevoie de o pauza. Da, la sedinte mai discutam si off topic. Insa peste toate astea, trebuie sa-ti faci treaba, sa-ti termini sarcinile de servici, sa duci proiectele la termen. Esti intr-o continua competitie.
Da, am zile, multe zile in care ajung acasa foarte tirziu. Weekenduri in care muncesc.
Dar imi place la nebunie ceea ce fac, nu am ocazia sa ma plictisesc. Insa timpul liber imi este limitat si de aceea, pretios.
| Citat: |
Si bag de seama ca ti-ai insusit bine valorile postmoderniste, cu atit mai bine pentru tine. |
Nu prea inteleg la ce te referi cind scrii "valori postmoderniste". Daca cumva e vorba de minoritati, valorile astea nu mi le-am insusit in America. Asa am fost crescuta de ai mei in Romania. De mica mi s-au deschis ochii, mi s-a explicat si am inteles ca e nedrept si incorect ceea ce face majoritatea in Ro vis a vis de minoritati (orice fel de minoritati).
Poate clarifici totusi la ce faci referinta cind scrii "valori postmoderniste".
| Citat: |
Eu le reprosez doua lucruri fundamentale. Primul repros este ca in fond toleranta este o valoare « in negativ », cel mai mic numitor comun despre care vorbeam. Toleranta presupune negarea unui bine si a unui rau absolut. |
Poti sa dai un exemplu? Iar nu inteleg, deci nu am cum sa discut ori comentez. Si cui reprosez, lumii vestice in general, Frantei, ori continentului nord american?
| Citat: |
Al doilea este ce valorile astea sint perfecte pentru vremurile caldute pe care le traieste Occidentul, insa ce te faci in situatiile de criza? Ce te faci cind un miliard de chinezi or sa vina fiecare cu cite o carmida in mina? (Nu am nimic cu chinezii, nu fac decit sa reiau metafora unei colege de liceu). Degeaba o sa le vorbesti tu de toleranta... |
Dar nu le vorbesc deloc. De vin cu caramida in mina si intentii agresive, exista plan de actiune. La fel pt situatiile de criza, exista proceduri.
Altfel spus, tu ai lucrat cu chinezi?
Nu stiu daca tu poti intelege bazat doar pe informatiile furnizate de mass media, ori ce citesti in carti, dar America (atit US cit si Canada) e diferita de Europa. As zice eu chiar foarte diferita.
| Citat: |
Si mai e un aspect. Acum citeva zile aveam un pacient cu cancer de prostata in stadiu avansat. Statea in pat cu fata in sus si lacrimle se preligeau pe perna, de o parte si de alta a capului: « O sa mor si or sa ma bage intr-o cutie!... ». Spune-mi, la ce ii foloseau lui toate valorile astea postmoderniste? Cind pina si batrinii sint acceptati doar daca mimeaza tineretea, unde mai e loc pentru morti si pentru moarte? |
Batrinii aici nu sunt acceptati doar daca mimeaza tineretea. Batrinii aici au viata lor, isi vad de viata lor. Daca a continua sa-ti traiesti viata dupa pensionare se numeste mimarea tineretii in viziunea ta, atunci chiar avem vederi diferite asupra vietii.
Trebuie sa explici "valori postmoderniste", again, nu cred ca inteleg la ce te referi.
Toti murim. Murim mai tirziu daca jelim? Nu. Ne e groaza de ideea ca vom fi pusi intr-o cutie? Exista varianta cremarii, si cenusa imprastiata in locul ce ti-a fost mai drag. E chiar mai igienic decit optiunea cutiei.
Gasim rezolvare in drobul de sare? Iarasi nu. Parerea mea.
Scuza-ma, dar eu tot nu am inteles la ce te referi tu cind scrii "socializare"
.
nelia spune:
Valori post-moderniste adica un pic peste cele moderniste si amindoua sint opusul celor traditionaliste.
gmmm, eu cred ca sint oameni care, orice ar face, rezoneaza cu cu primele, altii merg mai departe si intra in perfecta armonie cu urmatoarele... iar altii pur si simplu se simt bine sau duc dorul celor traditionaliste sau le-ar lasa macar si lor un loc.
Culmea este ca si eu am fost cu copiii mei in Romania de doua ori si nu m-au intrebat nimic din toate acestea. Au inteles perfect ca este locul natal al parintilor, Agata stie ca e si al ei, ca o tara mai saraca decit Canada si au luat totul natural, asa cum iau copiii. Nu cred ca un copil in vacanta sta si se uita la aceste lucruri daca nu ii simte sau ii aude pe parinti. Singura intrebare pe care mi-a pus-o Agata a fost: mami, pot sa stiu si eu de ce ati plecat dintr-o tara atit de frumoasa? (avea 11 luni cind a plecat, prima oara a stat doua luni la 5 ani si a doua oara la 9 ani, intrebarea a pus-o la 5).
Eu cred ca se exagereaza, vorbiti despre Romania ca si cum ati vorbi despre un loc in care nu se petrece nimic frumos. Da, sint multe lucruri urite, mai multe ca in alte tari, asta nu o poate contrazice nimeni. Dar nici chiar asa sa nu-ti poti duce copiii in vizita sa-si vada bunicii, rudele, verisorii... Sa cunoasca pur si simplu tara din care au plecat ai lor, nu ca sa o compare cu locul in care traiesc. Nu ma pot abtine sa nu ma gindesc la cei care cutreiera lumea cu copiii dupa ei, sint o gramada de familii care o fac (este visul nostru cel mai mare si mai important dupa sanatate si tot ceea ce este legat de copii - care este legat foarte mult si de ei, ar fi mindrie pentru noi sa fim primii care le aratam lumea, sa o cunoastem impreuna)... Aceste familii se duc in Peru, in Mexic, in Africa... maninca si dorm la un loc cu localnicii, fac schimburi culturale reale, socializeaza in adevaratul inteles al cuvintului, traiesc timp de o saptamina sau doua sau o luna cot la cot cu oamenii locului... Daca ati face asta, ce v-ar intreba copiii? De ce sint atit de murdari, de ce sint atit de flaminzi, de ce nu au apa? Da, poate ca v-ar intreba, dar in nici intr-un caz ca sa judece, ca sa compare cu belsugul in care traiesc ei, ci ca sa invete ca in lumea asta exista oameni care traiesc din ce in ce mai greu, pentru care viata este o povara, sub greutatea careia unii cad si nu se mai ridica niciodata. Daca chiar credeti ca Romania nu poate nici macar sa fie vizitata pentru ca traumatizati copiii, atunci, asa cum a zis cineva mai sus, poate incepeti cu alte tari, care se afla in situatii mult mai jalnice.
A compara Romania cu Canada, cu America sau cu o tara occidentala europeana si a spune ca in prima e bine, iar in celelalte pute e rea-vointa. Nici nu incape grad de comparatie, din pacate, desi de ani de zile asta se face, pe toate planurile, in toate felurile. In afara ca esti in sinul celor dragi, sin care pentru multi a fost si rai, dar poate fi si iad (vezi subiectele de pe DC despre copilariile traumatizante) nu prea vad un punct in care comparatia sa fie facuta de la mere la mere si nu de la mere la pere malaiete.
Dar sa-ti fie frica de ce te intreaba copiii cind iti vizitezi tara natala, adica Romania anului 2010, unde inca mai ai rude, prieteni, de unde nu ai plecat decit de 2, 3, 5, 10... maxim 20 de ani sa zicem, si asta in timp ce in lumea asta exista locuri in care nici macar nu poti sa intri, in care este razboi, in care se moare de saracie si de foamete, asta mi se pare deja rautate maxima si lipsa de respect fata de cei care locuiesc in Romania. Sincer, acum astept rosii, oua... ce doriti!
CORNELIA, mami de www.dropshots.com/nelia#date/2009-03-30/13:05:37" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU
columbiana spune:
stai linistita, cam ai dreptate Nelia(desi eu ma tem de cuvintele mari:)); ma gindesc ca am fost cu Tudor de patru ori in sapte ani de cind suntem aici, si ce vacante faine am avut; intilnirea cu familia largita, mincarea buna, prietenii regasiti te fac sa treci peste neplaceri; una-i vizita, alta sa te muti acolo de tot (stii tu, ca-n bancul cu diferenta intre imigrant si turist )
http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=137759
ankalaura spune:
Ana - vezi ce noroc pe fetele mele ca poarta din intamplare nume de familie quebecos? Ba chiar e si o strada in Laval cu numele nostru! Ele o sa se melangeze cu cei de souche
Valentina - noroc ca a zis Ana, sa aflu si eu ca exista SI cioco Bounty, ca mie mi-a ramas ochii la hartia igienica purtatoare de acelasi nume.
Orbit exista? am vazut ca reclamele care sunt in Ro cu Orbit, aici sunt la EXCEL!.
Rufus - sigur ca e departe, dar notiunea de "departe" e discutabila. La fel cum pentru bucuresteni poate sa fie mai aproape sa mearga la ski in Austria decat sa ajunga la Predeal... Ca sa ajunga la mare cu masina, cat timp ii ia unui timisorean?
Ne-am asumat distanta asta.
Problema mai spinoasa este costul biletului de avion, as spune 
Bird - da, foarte important aspect... Agresiunea la adresa fetelor si femeilor, agresiune verbala si fizica, este un fenomen absolut cumplit, de care si mie mi-a fost frica, si sub nici un chip nu puteam accepta ca fetele mele ar putea trai lucruri pe care eu le-am trait 
Cat despre a merge cu copiii acolo intr-o mica vacanta, nu as spune ca e foarte complicat. Nepoata-mea a venit la 12 ani prima data in Romania, s-a mirat de blocurile murdare si coscovite, de mirosul de gunoi de pe scara, de spatiile care ar fi trebuit sa fie verzi si nu erau, de cainii fara stapan si de calitatea drumurilor.
A plecat inapoi si a spus ca nu i-a prea placut orasul...
Si aici mai miroase a gunoi pe scara. Nu am avut deci parte de intrebari.
Am gasit insa dificil sa inlatur copilului meu frica de caini.
Probabil ca si eu i-am inoculat frica asta, cand, dupa cateva "mésaventuri" eram cu ochii in patru si o tot mutam de pe stanga pe dreapta, doar-doar sa nu cumva sa apara vreun caine de dupa gardul viu. Aici in sfarsit nu mai stau cu ochii in patru si cu gura pe copil, sa nu se indeparteze mai mult de doi pasi, sa se uite pe unde calca, etc...
iulianm spune:
Merci, Nelia. Dar vreau sa clarifice si gmmm
Ramona J spune:
Nelia. Este intr-adevar exagerat sa te temi sa duci copiii in vizita.
Copiii observa chiar foarte bine cum este in Romania, dar de asta tot poti avea o vacanta minunata. Cind nu stam foarte mult in Romania gasesc ca-s chiar foarte amuzante micile patanii, ce am mai povesti si noi?
Edip spune:
Rufus,
FYI
http://www.vancouversun.com/news/thewest/Calgary+leads+other+cities+median+family+income/3534153/story.html
Putin mai bine decat in Europa cred eu... aici ne referim la medie ca in general studiile superioare dubleaza numerele din articol.... cel putin unde sunt eu.... plus taxe mai mici (5% TVA de exemplu).
valentinag spune:
Nelia
"La vita e bella"
www.youtube.com/watch?v=-3fbAZECphs" target="_blank">Explore Romania
www.lizidesign.com/" target="_blank">Bijuterii hand made
De mancare
Dulciuri
Din gradina mea
Rufus spune:
Dragilor, am evitat adesea sa citesc cap-coada genul asta de subiecte, pentru ca, in general, e o disputa permanenta intre "unde-i mai bine", care nu ma interesa.
In momentul asta, discutia e grozava si va citesc pe nerasuflate.
Sa ma explic: niciodata, dar niciodata nu am luat in calcul sa plec din tara. Multiple motive: am dus-o bine, am avut de toate, m-am descurcat prin birocratie, am fost sanatos, etc. De ce as fi plecat?
Cum am mai spus, de curand sotia mea insista sa ne mai gandim. Nu s-a schimbat nimic, in continuare suntem sanatosi, avem ce ne trebuie (ma rog, obtinem mai greu, dar nu suntem singurii...)...dar avem trei copii care, pe rand, vor da piept cu viata. Nu vreau sa fac o tragedie din situatia din Romania din acest moment, dar, cum ma apropii de 50 de ani, iar copiii cresc, ma trezesc noaptea sima gandesc la multe. Recunosc ca incep sa ma simt nesigur pe anii care vin peste mine, nu stiu cum o sa traiesc, financiar (pensie) si social (protectie), normal ca sanatatea o sa se subrezeasca, in fine, intelegeti ce spun. Apoi, ma gandesc la copii: scoli, activitati extrascolare, vacante, apoi servici...poate ca lucrurile or sa se schimbe, dar nu-i vad innotand prin aceeasi mocirla ca pe mine, nu ca n-ar putea, dar nu as vrea sa-i las.
Dar sunt sentimental. La mine conteaza multe alte lucruri, pe langa nevoile materiale. Ar fi clar un sacrificiu imens, in care nu stiu cum m-as descurca. Nu mai vorbesc de vreun job, ce as putea face la 50 de ani, cand nu ma cunoaste nimeni, probabil ca as trai mult timp din mila altora (statului respectiv), a nevestei sau a copiilor destul de mari ca sa castige bani. Poate ca umilirea zilnica din Romania ar fi uitata, si cu asta ar renaste si speranta mea, dar pur si simplu nu stiu.
Adevarul este ca eu cred ca sunt prea batran. I-am spus-o si Torei...dar ea ce sa zica? Normal, zice ca-s prostii toate astea...
Cred ca imi trebuie un imbold (un sut in dos?) sa depasesc faza intrebarilor, sa incep sa caut solutii concrete (nici nu stiu pe cine sa intreb cum se porneste un proces de emigrare in Canada, de ex., sau daca as avea vreodata o sansa, ca nu-s vreun star sa ma stepte aia pe mine) si sa fac pasul, daca-l fac, acum. Daca nu, nu.
In fine, cred ca toata lumea recunoaste ca nu este un subiect care sa aiba o rezolvare agreata de toata lumea.
RUFUS, TORA si cele 3 minuni ale lor
www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=80cd684043d64e6bf268f6&skin_id=701&utm_source=otm&utm_medium=email br / " target="_blank"> Surpriza 2008