ne intoarcem in Romania sau nu?(4)
Raspunsuri - Pagina 5
marius spune:
| Citat: | ||||
citat din mesajul lui Grace
Eh Marius, ma dezamagesti... Compileaza...  O concluzie este locul in care te-ai plictisit sa mai gindesti... |
Timpul e scurt pentru mine - direct executabilul te rog. Altfel ramanem in cel mai bun caz la schema logica si aceea neterminata.
Eu pur si simplu / Pagina legislativa
petra spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Desiree2002 ....... Dar intai citeste ce am eu de spus, poate intelegi ca e instinctul e important ptr. pacienti, cunostintele ptr. doctori! Fetita mea a inceput in luna mai sa faca febra, dupa febra, dupa febra. Am innebunit pediatrul si doctorii de la urgente, care ma tot 'asigurau' ca e doar un virus!  Si, uite, instinctul meu de mama nu m-a lasat in pace, asa ca am dus-o iar pana au descoperit ca de fapt, sursa febrei nu e virus, ci leucemie... mda, tot aia e, nu-i asa? Virus-leucemie... cine mai sta sa socoteasca diferenta! Bine ca au stat ei ani de zile prin facultati, rezidentiate, garzi, practici, samd...Episodul 2: apropos de rezidenti. Din pacate am dat si noi peste un rezident ca si tine, care avea impresia ca stie el tot! Am dus-o pe Victoria la urgente, ca nu avea sistem imunitar, avea leucemie, febra de 38.9C, tremura toata si efectiv, arata bolnava. Si rezidentul ala a venit cu 1.4ml de Tylenol sa o trateze. I-am explicat de vreo 3 ori care e situatia el o tinea una si buna ca el tre' sa trateze febra. Da, i-am spus, de acord, DAR!!! mie instinctul imi spune ca fetita mea are nevoie de mai mult decat Tylenol (am aflat mai apoi ca era in soc septic!!!); l-am rugat sa iasa din camera si sa cheme pe cineva capabil sa-mi ajute copilul si l-am rugat sa nu mai intre in camera, ca nu vreau sa am de-a face cu el. Puteam sa-mi pierd copilul in dimineata aia, ptr. un rezident care nu a fost in stare sa treaca peste propriul ego si sa inteleaga ca situatia il depaseste. A venit dr. oncolog si ea a spus ca starea Victoriei e grava si ea a chemat echipa de la terapie intensiva!!! Asa ca, uite, instinctul de mama a salvat viata fetitei mele de 2 ori in ultimele 3 luni! Ca daca lasam dupa doctorii atotstiutori...   _ Mami si Daddy lupta impotriva leucemiei, impreuna cu Printesa Victoria Isabella  22.05.2008 Victoria Isabella, Printesa Noastra Perfecta! |
Doamne, Desire2002, prin ce ai trecut si prin ce treci alaturi de fetita ta ! Sa-ti dea D-zeu putere si sa gasiti o cale buna pentru ca fetita voastra sa invinga lupta cu o asa boala.
Eu cand aud de Tylenol, imi vine sa iau pediatrul de guler. Pediatrii de aici atata stiu,din prima Tylenol, care de fapt este o porcarie de sirop care nu tine febra sub control mai mult de 2 ore. Mai eficiente sunt sosetele muiate in otet puse in picioarele copilului. I-am si spus pediatrului ca baietelului meu degeaba ii dau siroul asta ca nu are efect, sa-mi prescrie altceva. A notat in dosarul lui chestia asta si acum evita , probabil mai tare sa nu mai fac eu mutre. Si aici este expresia "dr.Mom" - care este o chestie reala pentru ca o mama stie cel mai bine reactiile copilului ei si se merge mult pe intuitia mamei. Eu am parte de un pediatru care ma asculta de fiecare data in toate detaliile si parerile mele. Mi-a facut copilul ferbra destul de mare , la 2 noaptea am sunat medicul si din cauza ca eram speriata i-am spus direct ca copilul mei are infectie la urechi! Mi-am dat seama ca am pus eu diagnosticul prin prima si am continuat:.... eu cred asta pentru ca se trage de o ureche,isi clatina capul intr-o parte si alta, nu inghite mancare decat lichide, are febra si mi-a spus ca are "urechea plina cu ceva!" m-a ascultat si mi-a zis ca este posibil sa aiba, a sunat la farmacia mea mi-a dat antibiotic si a doua zi am fost la cabinet. CAnd m-a vazut m-a intampinat cu "Hi, dr. Mom!" i-am cerut scuze dar el mi-a zis ca se bucura ca am vazut toate simptomele si le-am legat intre ele, pentru ca otitele duc la febra mare brusca care se poate lasa cu convulsie. si in felul acesta am evitat complicatiile. Eu zic ca instinctul de mama si intuitia pot ajuta medicul care nu trebuie sa-si faca meseria prin intuitie ci prin cunoastere inclusiv puterea de ascultare a pacientilor.
valentinag spune:
Desiree,imi pare extrem de rau,daca ai nevoie de ajutor vreodata,aici suntem.
"La vita e bella"
www.youtube.com/watch?v=-3fbAZECphs" target="_blank">Explore Romania
www.lizidesign.com/" target="_blank">Bijuterii hand made
De mancare
Dulciuri
Din gradina mea
gmmm spune:
Iulianam, incerc sa ma explic. O iau cap-coada.
Da, consider religia (si ateismul fiind tot o religie, chiar si agnosticismul) ca fiind la baza spiritualitatii. Pentru simplul motiv ca pentru mine intrebarile acestea, « de ce sintem pe pamintul acesta », « exista un bien si exista un rau », sint intrebari esentiale.
O vorba care mi-a placut a fost a unui antrenor (de fotbal? de hockei?) american, nu i-am retinut numele, care zicea ca daca margi la intimplare risti sa te ratacesti...
Nu stiu cum este in Statele Unite, insa in Franta orice referire la Dumnezeu (exista? ce fel?) sint excluse din spatiul public, sint considerate ca apartinind spatiului privat. Nu zic in nici un caz sa dai in cap celui care nu gindeste ca tine, insa o societate redusa la cel mai mic numitor comun mi se pare saraca.
Prietenii, familii calde, exista. Mai multe, mai putine ca in Romania? Nu stiu sa raspund, insa cum bunasatrea materiala permite familliilor sa traiasca independent, fara ajutorul rudelor, ocaziile de a relationa sint, banuiesc, mai rare. Stiu ca pentru multi tabloul acesta e minunat, poate parea ok atitia timp cit esti tinar si sanatos, insa cu virsta viata asta « eu singur in casa mea cu gradina imprejur » poate sa inceapa sa nu-ti mai fie suficienta.
Eu ce remarc aici: cele citeva prietene , sau hai sa le zic cunostinte, pe care pot sa le sun dimineata sa vad daca dupa-amiaza sint diponibile sa ne vedem, tot romance sint. Cu un francez nu mi-as permite asa ceva; aici chiar si pentru joaca copiilor (doar daca nu sint vecini directi) trebuie sa iei rendez-vous. Ceea ce e si in mare parte rezultatul faptului ca si adultii, si copii, au un program foarte incarcat, daca vreau sa invit pe cineva la masa trebuie sa o fac cu cel putin doua saptamini inainte.
Stiu ca multi considera asat minunat, sa nu-ti bata nimeni la usa cind vrei si cind nu vrei, insa cind ai vreo optzeci de ani incepi sa te rogi sa-ti mai bata cite cinva la usa, chiar si neprogramat.
Absenta vietii sociale? Vorbesc de o viata sociala la nivel macro, nu ca nu poti sa inviti pe cinva acasa. Ma refeream ca nu exista (sau sint rare) ocaziile cind cu mic cu mare toata populatia face acelasi lucru. 14 iulie e pur si simlu o zi libera. Pastele e ziua cind maninci oua si iepuri de ciocolata iar Craciunul ziua cind cumperi cadouri. Aici mai exista si « fete de la musique » pe 21 iunie cind cine vrea vine sa-si desfasoare talentele muzicale pe strazi, ceea ce e bine, insa ramine oarecum superficial, nu cu asta faci sa rasune la unison sufletul unei natii.
iulianm spune:
Gmmm, o sa urmez punctele tale.
OK, deci tu pui apartenenta religioasa la absolut toata lumea, incluzind ateii si agnosticii. Asta elimina din probleme.
In US este foarte asemanator cu ceea ce descrii tu, in institutiile publice (teoretic) nu se discuta despre religie ori politica, nu se afiseaza simboluri religioase ori politice. Tocmai ca sa nu “dai in cap” celui care nu gindeste ca tine. Avantajul aici e ca exista toate religiile pamintului. Nici uneia nu i se permite sa aiba mai mare dreptate (e drept ca din cind in cind unii profita, poate, poate conving, ori capata ceva avantaje). Exista un respect minim care se acorda oricarei fiinte umane indiferent de orientarile sale (religioasa, politica, sexuala), rasa, nationalitate. Nu vad in asta un numitor comun, ci o sansa de a vedea cum sunt altii, sansa de a-ti largi orizontul.
Gindeste-te la minoritatile religioase din Romania, cum sunt privite si mai ales, cum sunt tratate de catre cei majoritari. Gindeste-te apoi la restul minoritatilor din tara.
Familiile si prieteniile astea calde si strinse de care amintim nu sunt mai rare decit in Ro. Acuma depinde ce intelegi prin “strins”. Eu, de exemplu, in Romania fiind, nu agream absolut deloc sistemul de a vizita fara intelegere prealabila, ori macar un telefon. Copil fiind, ma iritau vecinele care una, doua, cind iti era lumea mai draga, tirrr la usa. Nu conta ca te puteai odihni, ori relaxa, ori face lectii, ori gati. Ca aveau nevoie de un ou, o cana de zahar ori faina, ori fie ca se plictiseau pur si simplu si voiau sa stea la o sueta (“Ce faci? Nu dai si tu o cafea?”).
[ in paranteza spus, legat de "optzeci de ani", multi din cei care au atins anii astia, au cercul lor de prieteni, au activitati, de la bingo la excursii. Bunica sotului meu, la cei 86 de ani ai sai, inca mai joaca golf. Vecina mea, cam tot atit de in virsta, face parte dintr-un book club cu intilniri saptaminale, si-i pasionata de calatorii. Soacra mea, mai tinara in her 70's, face voluntariat la biserica si la un spital, e inscrisa intr-un book club si aerobic club, ia ore de pian, si calatoreste des. Si se plinge ca-i obosita! Multi batrini aici nu asteapta ca altii sa le deschida usa, au ei initiativa asta].
Prin “strins” eu inteleg ca usa, sufletul si inima celuilalt sunt deschise pentru mine la orice ora din zi si din noapte, fara ca eu sa abuzez de lucrul asta. Si reciproc. Aici lucrurile astea sint sumarizate scrurt prin “I’ll be there for you”, ori “just let me know if you need anything/I can help”.
Eu apreciez sistemul de “vizita cu rezervare”. Ne vedem cind este convenabil pentru toti cei implicati, nu doar pentru o parte. Ai incercat sa abordezi un francez, intrebind daca e disponibil in aceeasi zi, mai tirziu? E o intrebare, in cel mai rau caz iti spune “nu”. Aici, de exemplu, este obisnuit sa intrebi (dimineata) daca colegii ori prietenii sunt disponibili pt lunch ori dinner. In aceeasi zi. In functie de disponibilitatea fiecaruia, se poate ori ba. Nimeni nu iese suparat ori sifonat.
Familiile nu se string doar la Craciun, Paste si Thanksgiving. Si nici prietenii. Se string de cite ori au ocazia ori le este dor, in masura timpului liber avut si a distantelor ce le au de strabatut. Intre Thanksgiving si Craciun, pentru multi Anul Nou, aici tot intr-o sarbatoare o tin. E timpul in care oamenii sunt mai relaxati, asteapta cu bucurie Craciunul, sfirsitul de an si inceperea unui an nou, incearca sa se intilneasca si sa socializeze mai mult decit in restul anului. Si depasind nivelul de cumparat cadouri si clopotei, oameni de zapada ori Mos Craciun de care te lovesti la tot pasul in perioada amintita, au si ei traditiile lor. Peste partea materiala si mesele festive, au traditiile lor, de la impodobitul bradului (care nu e cu nimic mai prejos fata de cum impodobeam in Ro, doar ceva mai devreme), colinzi, stat de vorba pe indelete, povesti la gura sobei, mers la biserica, concerte si spectacole de sezon, facut voluntariat, ajutat pe cei mai putin norocosi, pina la retetele casei, lista de rude, prieteni, colegi, carora le trimit felicitari, etc.
Tot la nivel macro, exista 11 sarbatori federale. De curind a fost Ziua Muncii (Labor Day). Majoritatea calatoresc, distante mai lungi ori mai scurte, in fct de posibilitati. Noi am fost in sv statului, si era plin de turisti, de gratare, de corturi si rulote. Toti sa ia avantaj de ultimele zile de vara. Cam la fel se intimpla de Memorial, Columbus si Veterans Day. Martin Luther King si Presidents Day inseamna pt multi escapade la munte. In Colorado, de ex, Presidents Day reprezinta unul din cele mai aglomerate weekenduri din sezonul de schi.
4 iulie reprezinta apogeul in materie de iesiri, intilniri si gratare. Plus vizionarea artificiilor.
La sarbatorile federale se adauga cele statale. Numai cind ma gindesc cum se sarbatoreste Mardi Gras in Louisiana, in New Orleans in special…sa vezi acolo ce intelegere si bonding general.
Cred ca greseala facuta de multi din cei veniti din afara e modul in care compara, ce au fost obisnuiti in casele si tarile unde au crescut cu ce gasesc in noua tara. Pt multi “diferit” are o conotatie, poate fi pozitiva, insa de foarte multe ori este negativa. Multe s-ar schimba daca “diferit” ar insemna pur si simplu “altfel”, fara coada lui “mai bine” ori “mai rau”.
Eu am prieteni apartinind multor natii. Am intilnit multi romani care critica (unii efectiv critica cam “tot ce misca” pe aici), dar nu sunt singurii care critica. Interesant e ca desi provin din tari diferite, critica multor emigranti (si modul in care o fac), in mare, e foarte asemanatoare. “Sarbatori ca acasa nu gasesc aici” am auzit-o inclusiv de la colegii nemti si austrieci. Si m-am gindit la romanii care au emigrat in tarile astea, o parte dintre ei plingindu-se taman de acelasi lucru.
Victoria_mami spune:
Petra, Valentina, va multumesc mult. Valentina, nu am nevoie de nimic, doar de o ureche sa ma asculte din cand in cand, cand mi se umple sufletul si de cate o bucatica de umar cand mi se umplu ochii. Victoria acum e bine, celulele de leucemie sunt disparute complet din 15 iulie nu au mai gasit, dar tratamentul mai dureaza inca 2 ani. In 15 iulie 2012 va chem la sarbatorit. Atunci terminam tratamentul.
_
Mami si Daddy lupta impotriva leucemiei, impreuna cu Printesa Victoria Isabella 22.05.2008
Victoria Isabella, Printesa Noastra Perfecta!
valentinag spune:
N-am sa uit de invitatie si daca imi dau astia viza de turist ma infiintez la tara canadiana sa mananc tort!
Multa multa sanatate in continuare,ma bucur ca e bine acum!
"La vita e bella"
www.youtube.com/watch?v=-3fbAZECphs" target="_blank">Explore Romania
www.lizidesign.com/" target="_blank">Bijuterii hand made
De mancare
Dulciuri
Din gradina mea
ari spune:
Desiree, din tot sufletul iti doresc sa-ti vezi fata sanatoasa tun, cat mai curand!
petra spune:
Desiree, vestile de la tine sunt bune, 2 ani trec repede important este ca dupa acesti 2 ani sa va puteti bucura pe deplin si sa treceti acesti ani la capitolul istorie. Sanatate multa si zile senine!
Andries spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui nelia Cum poti sa-ti fixezi tu, cetatean de rind proiecte, teluri personale pe termen indelungat, pentru tine, pentru copiii tai, daca societatea nu le are? Cit de frustrant si distrugator poate fi faptul ca muncesti un sfert de viata la un proiect (studiile, de exemplu) si din cauza lipsei de finalitate generale din tara in care traiesti, iti dai seama ca a fost un timp, un efort cheltuit in zadar si ca saracia iti da tircoale, ba chiar s-a invitat la tine in casa!?! Proiectele individuale depind tare mult de cele generale ale locului in care traim si de aceea eu am nevoie sa traiesc intr-un loc in care cineva se ocupa in mod special de aceste proiecte generale despre care vorbesc. In Romania, cu toata tristetea si durerea pe care o simt, se reformeaza tara de 20 de ani si eu nu vad nici un tel, nu vad unde vor sa ajunge, ce au in plan, care este punctul final in educatie, in sanatate, in viata de zi cu zi in Romania, asa in general. |
Nelia as vrea sa-ti raspund la postare din perspectiva unui om care isi realizeaza proiecte personale in ro (inca).
Nu trebuie sa stai si sa astepti sa vina cineva sa-ti puna la dispozitie un sistem de lucru (framework) pentru a te apuca de treaba. Este pur si simplu nevoie sa te apuci de treaba folosind ceea ce exista la indemana ta. Societatea este suma microsocietatilor constituite de familiile noastre. Nu trebuie sa asteptam sa vina statul sau Dumnezeu sa ne faca scoala, noi trebuie sa incepem sa o facem si sa ne educam copiii in primul rand in familie. Daca toata lumea ar fi urmat principiul asta de la bun inceput, nu eram unde suntem acum.
Cineva spunea mai demult pe forum (Gratiela) ca noi toti suntem vinovati de ceea ce se intampla incepand cu momentul in care am acceptat sa ne invatatm copiii sa copieze/triseze in scoala. Incepand cu momentul in care am "vorbit cu Doamna" sa il mai asculte o data "ca a fost obosit" sau ca "a avut febra cu o seara inainte". O mica si nevinovata derogare de la regula, nu? Ce conteaza ca peste 20 de ani acel copil poate intra pe contrasens pe linie continua si se izbeste frontal de o alta masina? Ca doar ... se poate, nu?
Ce faceam noi pana in 89? Asteptam sa ne dea partidul indicatii via secretarul de partid. Simplu, nu? Timp de 50 de ani am trait in acel cadru, al partidului atoatestiutor care se "ocupa". Nenorocirea este ca ne-am distrus elitele atat sub comunisti cat si dupa ei. Proiectele generale ale societatii pe care ne-o dorim nu au fost facute de muncitorimea devenita peste noapte clasa conducatoare si nici nu vor fi facute de noi venitii in politica de dupa 89. Sau ca sa fiu mai dura in exprimare, cine a fost neam de traista, neam de traista va ramane, indiferent cate milioane are in cont. Nu va fi niciodata capabil sa ofere ceva societatii, pentru ca familia nu l-a educat in acest sens. Ca sa ajungi sa faci proiecte ce adreseaza intreaga societate trebuie sa intelegi notiunea de societate, notiunea de a oferi ceva, inainte de a pretinde. Si asta nu s-a intamplat in familiile de nomenclaturisti care au "dat tarii" clasa politica de astazi. Ei au fost educati pentru a-si oferi lor si de a primi de la ai lor.
Si intr-o astfel de societate a fi bun nu e suficient. Trebuie sa fii foarte bun si sa nu astepti nimic. Trebuie sa-ti construiesti proiecte individuale ca si cum ai fi pe front sau sub ocupatie. Trebuie sa ne educam copiii astfel incat sa fie bine echipati pentru viata reala, nu pentru cea in care noi am dori sa traim, pentru ca ea nu va mai exista vreodata. Nici nu stim cum va fi viata noastra peste 20 de ani, nimeni nu stie.
In Romania se reformeaza societatea de 20 de ani. Dar nu exista un plan de implementare pentru societatea in ansamblu. Nici nu exista dupa cum bine spui o tinta bine definita si comunicata. Este doar un proces de selectie naturala a noilor clase sociale, acum intr-un moment de acutizare catalizat de criza economica mondiala. Si i se mai spune si capitalism salbatic. Fight or flight.
Andries