ajutor

ALICEEEE spune:

i-ti multumesc frumos Alina pt randurile tale..icearca sa indrepti situatia acum cat inca poti este groznic sa vazi ca propiul tau copil pe care l-ai crescut cu atata dragoste sa devina parca un stain dintr-o data...este groaznic, doar gandul ca este fericit si sanatos acolo unde este ma mai tine in picioare altfel nu stiu ca s-ar alege de mine

A_Iulia spune:

Tu spune-i ca usa e deschisa si cand oricand doreste el se poate intoarce. Asigura-l ca-l iubesti in continuare chiar daca a ales altfel decat ti-ai fi dorit si spune-i ca il astepti oricand vrea el sa vina sa te vada.

In plus nu mai insista.

Sunt exact de parerea Lunei la subiectul asta. Copilul a facut o alegere, respecta-i-o, in fond e la celalalt parinte si nu la niste necunoscuti. Nu poti forta lucrurile sa-l obligi altfel, daca acum sunt 2 fericiti si un nefericit o sa fie 3 nefericiti daca incerci sa pui presiune inutil.

andreeaben spune:

Alice,regret mult ce se petrece acum cu tine,imi pot doar inchipui cat de greu iti este!Si eu am divortat si la fel,cat stateam impreuna cu tatal lui Andrei acesta nu facea decat sa imi submineze autoritatea si sa intoarca invers tot ce incercam sa fac cu copilul,sa iasa el cel avantajat,e o mare porcarie,stiu...crede-ma ca am decis sa divortez cand Andrei imi zicea"Proasto,du-te la bucatarie unde ti-e locul!"asta dupa ce taica-su mi-a vorbit asa de multe ori in fata lui.Am divortta pt multe alte probleme ,insa faptul ca Andrei suferea de pe urma casniciei mi-a pus capac!Stiu cat ti-e de greu acum,dar nu dispera,daca vrei sa faci ceva pentru fiul tau FII LANGA EL,ARATA_I CAT IL IUBESTI,SPUNE-I CA INTOTDEAUNA VEI FI MAMA LUI SI CA LANGA TINE VA AVEA UN LOC MEREU!Fa asta cu zambetul pe buze chiar daca sufletul tau urla.Stapanirea de sine e tot ce ai tu nevoie acum.

Fruntea sus,draga mea.ai incredere ca va fi bine.Sangele apa nu se face!!!

Andreea,mami de Andrei nazdravan

ALICEEEE spune:

multumesc pt sfaturi Andreeaben....este groaznic de grea
asta fac in fiecare zi il sun vorbesc cu el si cand nu i-mi raspunde ii las mesaje pe telefon unde ii spun mereu cat de mult il iubesc
momentan baietelul meu pana vine taicasu de la servici sta la soacra mea si inca pot merge acolo sa-l mai vad deoarece el refuza total momentan sa vina la mine.Baietelul tau a ramas cu tine sa inteleg?
as vrea sa mai tinem legatura sa mai corespondam orice sfat venit din partea oricui ma ajuta...va multumesc ca sunteti aici si ma ajutato sa trec un pic mai usor peste aceasta tagedie fiindca eu asa o percep acum.

ilia_99 spune:

am divortat acum 9 ani. fii-mea n-a avut vreo relatie strinsa cu ta-su, fiindca era f mica la divort - 1 an si 8 luni - iar apoi nu l-a vazut timp de 1 an, fiindca el n-a cautat-o. dupa 3 ani a inceput s-o mai ia la el in we, dar numai daca nu era bonava. daca o lua si facea febra mi-o aducea inapoi, ca el nu stie ce sa faca. anul asta a dus-o a doua oara la mare, in 11 ani. dar.. cind eu nu-i luam aparat foto, laptpo, telefon cu touch scren... hop! sarea ta-su cu ele. de 2 ani s-a recasatorit. noua sotie n-are nicio legatura cu divortul nostru, s-au cunoscut abia la 5 ani dupa divort. si totusi.. fii-mea a intrat intr-o competitie muta cu ea. asa ca a inceput ca vrea sa stea mai mult acolo, ca vrea sa fie cu ta-su, etc. am lasat-o, fara discutii, fara suparare. pe fata, ca in spate.. ce era in sufletul meu! a stat doua luni, dupa care s-a intors acasa.
asa ca nu e baiatul ta singurul copil, care, prins intre doua familii, ia o decizie. ca unul alege sa ramina cu mama, iar celalalt cu tata, e doar statistica. copiii cu parinti divortati trec printr-o trauma si sunt nevoiti sa faca alegeri. unele nu sunt mereu pe placul nostru, al parintilor. spui ca ai incercat sa-l tii departe de neintelegerile pe care le-ai avut cu taica-su. poate ca n-a fost bine. poate ar fi o idee sa vb cu el deschis - e mare, poate intelege - despre dezamagirea ta in casnicie, despre infidelitatea tatalui, despre alcool, despre dorinta ta de a tine familia unita, dar si despre nereusita aceasta, caci e nevoie de doi adulti, care sa vrea sa ramina intr-o casnicie. ii poti vorbi astfel despre responsabilitatile pe care ti le asumi cind devii parinte, cind esti barbat, mai ales. s-ar putea ca spunindu-i toate astea sa-l vada intr-o lumina noua pe ta-su. atentie, asta nu inseamna sa-l vb de rau pe ta-su, tonul nu tb sa fie acuzator, uite ce mi-a facut nenorocitul, nu. ci doar faptele cum au fost, cum oamenii au limite dincolo de care unii nu pot sa treaca. nu stiu, e o idee, tu hotarasti daca e buna sau nu, sau daca e potrivita pt copilul tau.
noi, mamele, mai ales, credem mereu ca protejam copiii de pb noastre de adulti, sau ca daca nu ne-a auzit cum ne certam cu sotul, nu stiu, sau daca plingem cind ei sunt la scoala ei nu stiu ca am plins. nu e adevarat! copiii stiu mereu cind nu ne e bine, ne simt mereu, iar daca noi nu le vb isi vor crea propriile scenarii, care, de multe ori, sunt gresite. baiatul tau e la virsta la care tb sa inceapa sa-si evalueze parintii corect.
sfatul meu... lasa-l in pace. mai ales ca e baiat. are de acum mai multa nevoie de tata, decit de tine, ca sa se structreze ca barbat. are nevoie de modelul masculin. poate ca cel al tatalui sau nu ti se pare ca ar fi cel mai bun model pt el, sau poate ti-ai dori sa nu ia de la taica-su lucruri care tie nu ti-au placut. dar aici n-ai cum sa intervii, nu e responsabilitatea ta. e alegerea copilului ce ia de la fiecare parinte si nici macar nu e constient ca face o alegere.
nici legal nu ai ce face. e la virsta la care poate decide singur in fata judecatorului, in cadrul unui proces de reincredintare.
da-i libertate, intelegere, empatie, iubire si s-ar putea sa se intoarca acasa.
si noua partenerea a sotului tau va avea discutii cu fostul barbat pe tema copilului si lucrurile se vor complica pt toata lumea.
da-le timp, sa le treaca exaltarea de a-si fi inceput o noua viata, liberi. cind vor intra in rutina, lucrurile se vor schimba.
sa distrugi doua familii, sa dai peste cap definitiv vietile unor copii si sa iei partenerul de viata al altcuiva, are intotdeana un pret amar.
rabdare iti doresc si liniste.

ALICEEEE spune:

i-ti multumesc frumos ilia pt vorbele si incurajarile tale.am incercat sa vorbesc cu baietelul si sa-i explic situatia dar nu il intereseaza nimic ,nu vede nici un rau prin tot ceea ce a facut tatal sau sau ma rog poate inca nu constientizeaza ceea ce taicasu a facut si cat de grav este.si mi se rupe sufletul cand il aud ca i-mi zice uneori ca atunci cand va fi mare vrea sa fie ca taicasu sa bea si sa aiba femei multe....e copilul meu si ma gandesc cu groaza ca ar putea ajunge vreodta ce este taicasu acum un om care se iubeste doar pe el si care renunta fara nici un regret la o persoana care i-a fost alturi 14 ani din viata....e cumplit de dureros si nu stiu cata putere trebuie sa am sa trec peste toate astea

danet spune:

Buna Alice,
am trecut si eu printr-o situatie aproape identica.Nici mie nu mi-a fost usor sa accept dar am hotarat ca voi profita de situatie.
Inainte eu trebuia sa ma ocup de lucrurile "neplacute" gen lectii,mancare, meditatii, dupa ce copilul s-a mutat la tatal lui ne vedeam in fiecare weekend ( asta a fost aranjamentul agreat cu tatal ) si organizam lucruri care stiam ca ii fac placere.
Mergeam impreuna la mac sau la o pizza,toata vara am iesit cu bicicletele,ne-am jucat pe play station sau am invitat prietenii lui pe la noi,am jucat carti si Monopoly..etc
Important este sa petreci timp de calitate chiar daca nu atat de mult cum ti-ai dori, asa relatia dintre voi va fi mai putin tensionata si va veni din placere.
Si eu am incercat sa inteleg de ce ma respingea si am ajuns la aceeasi concluzie ca si tine , eram o mama singura care incerca sa faca totul ( seviciu,educatie copil,intretinerea casei...etc ) si am uitat sa-i zambesc , sa-l ascult...
Sfatul meu este sa vezi situatia ca pe o oportunitate, centreaza-te mai mult pe imbunatatirea calitatii relatiei cu el decat pe reprosuri( chiar si mute, copilul le simte ) si o sa reusesti.
Si inca ceva , chiar daca nu se va muta definitiv inapoi la tine (copii cu parinti divortati au doua case ) , nu o lua ca pe un esec , important este sa fie un copil fericit si echilibrat,lucru pe care ti-l doresc si tie

Luna1 spune:

Eu cred sincer ca ar fi bine sa nu mai discuti cu fiul tau situatia care, doar pt tine acum, e dureroasa. Nu mai privi in trecut, nu te mai lansa in explicatii si discutii despre greselile tatalui lui. Nu te va auzi, ba din contra, te va respinge si mai mult. Priveste in viitor, invita-l la un film, la o pizza, la un patinoar, cu rolele prin parc, cu bicicletele. Si atunci vorbiti banalitati, daca deschide el discutii serioase bine, daca nu fiti copii, radeti, pentreceti un timp frumos. Numai asa il poti castiga, si nu neaparat fizic ci sufleteste. Nu stiu de ce ti-ai dori sa fie neaparat fizic langa tine, vorbesti de prezenta lui fizica si de ce a facut tatal lui, nu te vad ca scrii deloc despre ce crezi ca simte el.

Nu e proprietatea ta, lasa-l liber, preocupa-te de sufletul lui acum ca ai timp, lasa-i pe ceilalti sa-i preocupe acum hranitul, calcatul, spalatul lui si educatia lui. Invata in sfarsit sa te bucuri efectiv de prezenta lui.

Danet

ALICEEEE spune:

problema este cum sa-l fac sa-l conving sa petreaca acest timp cu mine caci nu vrea momentan
l-am rugat sa mergem in parc sau unde vrea el dar momentan refuza categori iar soacra mea cu care am ramas in relatii bune i-mi zice ca nu i-si poate da seama ce este cu el ca in permanenta este bagat in sufletul tatatlui sau ca nu il lasa nici o clipa cand sunt impreuna sau daca nu este cu el si este la soacramea cand el este la sercici il suna permanent la telefon
cred ca in capul lui este ca daca il i-au nu il voi mai lasa la taicasu inapoi ...nu stiu banuiesc ca asta este doar desi i-am spus ca nu il voi forta sa ramana cu mine ci va face asta doar daca el si-o va dori vreodata

ALICEEEE spune:

cati ani are copilasul tau danet acum
si cum ai reusit sa treci peste tot ...pe mine ma doaboara situatia asta poate m-aiai placere sa discutam si sai-mi mai dai niste sfaturi trecand prin aceasi situatie