ajutor

accept92 spune:

Eu as pune fericirea baiatului pe primul loc. Daca ii este bine acolo, de ce sa nu ramana cu tatal? Chiar as vrea sa aud argumentele pentru care in general si in acest caz particular copilului ii este automat mai bine cu mama? Ca pentru un parinte este greu sa stea departe de copil, asta inteleg perfect, dar adultii trebuie sa isi asume nedreptatea vietii si sa lase copilul sa decida unde ii este mai bine. Mai cunosc cazuri in care copilul a ales sa stea cu tatal, din fericire pentru mama aceasra avea si baietel si fetita...fetita a ales-o pe ea, baiatul pe tata. Asta este! Nimeni nu ii poate lua locul mamei in viata copilului, dar a fi mama nu inseamna neaparat a-i pune masa si a face lectiile cu el zi de zi.

buflea spune:

Intrebarea este daca la 10 ani un copil este in masura sa decida ce e mai bine pentru el, in ce familie ii va fi mai bine, in aceea monoparentala a mamei sau in aceea combinata a tatalui ... Adica de fapt cum se defineste "fericirea" la 10 ani ?

Eu ma simt oarecum de partea mamei pentru ca si barbata-meu este cel care se ocupa de "entertainment-ul in familie" si eu sunt cea care stabileste reguli si pedepseste nerespectarea lor. Instinctiv, un copil, pus in situatia de a alege, se va duce dupa parintele pe care il stie ca "cel bun, cel cu care ma joc, care ma plimba in parc, care se uita cu mine la desene", pentru ca numai asa il cunoaste ...

Luna1 spune:

Pai normal ca un copil de 10 ani poate decide unde ii este mai bine. Nepoata mea a facut-o si pe buna dreptate (desi ei nu i-am zis asta, am incercat sa ii zic ca e mai bine langa mama ei).

Acum depinde intr-o familie cine isi aroga ce isi aroga. Adica daca faci NUMAI asta, pedepse, autoritate, etc si nu ai o cale deschisa de comunicare cu copilul normal ca acesta in caz de divort doreste la tata.

Nu te opreste nimeni insa sa iei o pauza, sa "step back a bit" sa vezi daca nu cumva poate si tatal sa devina autoritar daca lasi tu garda jos. Nu nu jucam acasa politistul bun si politistul rau, suntem amandoi constanti, amandoi ii rasfatam si distram (de obicei pentrecum timpul impreuna oricare ar fi acesta, gatit, facut curat, sau mers in parc cu copiii sau diverse expeditii).

Insa eu nu consider ca ai mei copiii imi sunt proprietate personala. Unde e fericirea lor acolo pot sa mearga. Iar eu am sa le fiu alaturi chit ca sunt fericiti chit cavin inapoi plangand cu coada intre picioare.

Verisorul meu (acum are 30 ani) in urma unei tragedii de familie pe cand avea el 9 ani, a inceput sa fuga de acasa. Parintii au reactionat cat se poate de prost: l-a adus cu politia, l-au batut, l-au si legat de calorifer. Si n-au reusit nimic. Nici acum nu e cu toate cele pe acasa. Un copil de 10 ani nu il mai atragi cu forta fizica, daca el nu simte nevoia sa fie in prezenta ta tu nu poti decat sa ii fi alaturi disponibila pentru cand va avea nevoie de tine.

Parerea mea.

accept92 spune:

Fericirea si-o defineste fiecare pentru el. Poate tu intrebi ce e "bine" pentru un copil de 10 ani...nu stiu prea exact, dar stiu cat de mult conteaza cum isi tine fiecare parinte copilul pe "calea cea buna".

Sunt curioasa, de cat timp locuia baiatul in loctia mamei? Si-a facut prieteni acolo? In mod normal (dupa gandirea unui copil) asta ar fi putut sa-l tina acasa. Daca a fost tinut asa din scurt incat nu are tovarasi de joaca l-as intelege.

ALICEEEE spune:

copilul a stat cu mine cu sotul si cu parintii mei de cand s-a nascut si nu a fost deloc un copil tinut departe de alti copii avea nenumarati prieteni in fata bloclui cu care se juca la care mergea in casa sau care veneau la el uneori si noapte sa doarma .am stat de vorba cu unul dintre ei si mi-a zis ca baiatelul meu ia zis lui ca vrea la tatai ca se intelege mai bine cu el ca are masina ca are firma si ca il lasa sa faca uneori ce vrea el..nu stiu daca este adevarat dar asta mi-a zis copilul.iar el a avut o copilarie normala si fericita am incercat sa-l tin cat mai departe de toate neintelegeerile noastre pana acum cand nu s-a mai putut caci sotul meu tinea mortis sa avem toate aceste discutii in fata copilului.cand am vazut ca ceva nu este in regula cu el ca este mai abatut dupa toat aceasta poveste am incercat sa-l duc la psiholog dar nu am resit sa merg decat o sedinta caci taicsu nu a fost de acord si i-a inoculat si lui ideea ca nu are nevoie de asa ceva asa ca nu am mai putut continua.
astept dargi prieteni in continuare parerile voaste care chiar daca ma criticati uneori sunt bine venite

ALICEEEE spune:

luna eu am avut o cale destul de deschisa cu el deorece pana sa se intample asta el cu mine venea si vorbea problemle si intrebarile mai delicate deoarece taicasu ii zicea mereu nu e treaba ta asta iar el in general venea la mine si eu ma straduiam pe cat puteam sa-i expilc cum stau lucrurile

accept92 spune:

E greu de inteles ce s-a intamplat de este dispus sa faca asa o schimbare radicala, sa-si schimbe mediul si prietenii, pentru un copil nu e usor. Daca are prieteni l-as tenta cu asta. Intreaba X,Y de tine la bloc, poti veni oricand sa te joci cu prietenii tai. Si cand ar veni l-as lasa la joaca, stiu ca tentatia ar fi mare sa petreci tu timpul cu el, sa stati de vorba, sa aflii ce mai face si cum decurge viata lui la taica-su. Daca va fi tentat de propunerea de a veni sa se joace cu prietenii lui il poti recastiga ca prieten doar daca nu presezi. Lasa-l sa vina si sa simta ca la tine are un spatiu unde nu se asteapta nimic de la el. Arata-te disponibila sa-i fi alaturi daca are probleme 'dincolo' fara insa a presa si a-l descoase. Daca este suparat pe tine, daca are ceva sa iti reproseze asculta-l cu deschidere, fara sa-l acuzi de lipsa de respect sau sa-ti cauti scuze. Indiferent daca va ramane sau nu cu tatal lui, pana la urma important este ca el acum e suparat pe tine si tu ca mama nu poti lasa situatia asa. Concentreaza-te pe a te imprieteni cu el, nu neaparat pe a locui cu el. Acum ca ai scapat de partea grea a cresterii lui ar trebui sa-ti fie usor. Tatal lui trebuie sa-si ia rolul in serios de acum, sa ii urmareasca si rezultatele scolare, sa-i organizeze timpul...lasa-le putina vreme si nu o sa mai fie nici acolo 'raiul pe pamant'.

ruscus spune:

alice rabdare si intelepciune iti trebuie
trebuie sa lasi baiatul la tatal lui, nu poti sa il aduci cu forta altfel il vei pierde, se zice daca vrei pe cineva langa tine, dai drumul sa plece si el se va intoarce,
fati un program cu el peste zi, mers in parc, la un film, la o cofetarie, gaseste ceva si apoi lasal la tatal lui,
e normal ca la 10 ani sa plece la tatal lui daca acesta il lasa sa faca ce vrea si poate acum tatal lui ii lasa si mai multa libertate pt al atrage la el, dar nu cred ca noua sotie va suporta mult situatia respectiva
eu cred ca daca ai rabdare si nu il fortezi se va intoarce la tine dar situatia asta e tare nasoala, poti cadea si tu in capcana de ai da mai multa libertate doar sa stea langa tine, sau de fiecare data cand nu ii ceva la tine sa plece la tatal lui si invers
iti doresc multa rabdare si blandete
si inca un sfat nu spune nici un cuvant rau despre tatal sau sau despre noua lui familie si nu il forta sa iti povesteasca cum e acolo, concentreaza-te asupra relatiei tale cu baiatul tau.
numai bine

ALICEEEE spune:

multumesc mult fetelor pentru sfaturi
problema este ca nu pot sa il rup de acolo mai deloc.Sa va dau un exemplu miercuri am reusit sa-l i-au pe motiv ca matusa mea care locuieste in Canada a venit in vizita in tara si ii adusese diverse cadouri.Pe drum pana la ea nu am putut discuta nimic cu el decat sa-mi zica sa-i dau jumatate de bani sa-si ia biciceleta ,sa-i dau iar bani sa-si ia nu stiu ce role desi are si una si alta si va spun sincer situatia mea materiala nu este foarte buna sunt bugetara si stiti si voi ce balamuc este acum la noi cu banii.si cand i-am zis ca eu nu am bani necesar acum sa-i ofer toate astea.mi-a zis atunci lasa ca o sa-mi i-a tata,iar cand l-am rugat sa vina sa mai stea si pe la mine sau sa mai iesim undeva ca si eu sunt mama lui si il iubesc la fel ca si tatal lui,mi-a raspuns ca tatal sau il iubeste mai mult ca stie el asta iar ca persoana cu care fostul sot este acum il iubeste la fel ca si mine si ca pe fetita ei...

alina240 spune:

ALICEEE parerea mea este sa astepti si atunci cand vei prinde ocazia de a fi impreuna cu fiul tau incearca si tu sa faci impreuna cu el lucrurile care ii plac lui. E normal ca acuma tatal lui incearca sa-i faca toate poftele pentru al atrage de partea lui si desigur si noua partenera la fel. Dar eu cred ca incet , incet partenera sotului tau nu ii va mai face toate poftele si atunci vor aparea discutii si in noua familie si abia atunci vei avea mai multe sanse sa te apropii de fiul tau. Si eu sunt mama si eu la fel ca si tine m-am ocupat si ma ocup in continuare de educatia copilului, scoala, teme, mancare, igiena, etc.. la fel ca si la tine eu sunt cea mai autoritara si sotul la fel se ocupa mai mult de lucrurile frumoase. Acum citind postarea ta mi-am dat seama ca gresesc si o sa schimb lucrurile pe viitor. Eu nu te acuz ca ai procedat asa, cineva spunea pe forum ca nu este suficient ca o mama doar sa-si hraneasca copilul si sunt de acord cu asta dar cand sunt atatea treburi de facut nu mai ramane timp si pentru distractie.