mai apucam pensia???

diana_jors spune:

Adrianaa, cam 3/4 lucreaza. Si pot sa iti dau exemplu un inginer electronist de vreo 48 de ani care alearga maratonul (42,4 km) in 2h45min si lucreaza. Tu ii faci in atata timp cu masina?

Exista multe competitii in tara care au clasamente separate "corporate", pentru cei care lucreaza si nu au mult timp pentru sport. Dar incurajarea sportului in randul angajatilor este din ce in ce mai vizibila.

Pe de alta parte, am spus deja ca tine de prioritati si de stilul de viata. Am mentionat si prioritatile, pentru ca eu sunt genul care sa se bucure de ceea ce are; si fara a trai in lux, sunt dispusa sa cheltuiesc pentru activitati relaxante in timpul liber, chiar daca nu am super masina sau super telefoane (casa hai sa zicem ca am, daca merg toate bine intr-o luna ne mutam in casa noastra; si nu, nu e vila si nici n-am nevoie)... si cam asa sunt majoritatea oamenilor pe care ii vezi alergand in parc sau practicand diverse activitati de aer liber. Ma compar pe mine de acum cu "eu" de acum 4-5 ani, cand eram indarjita sa lucrez cat mai mult ca sa adun cati mai multi bani ca sa vad lumea cat mai repede ca parca ar fi intrat zilele in sac... ei bine, nu e chiar asa.

Si Lali . Nici eu nu vad sensul sa te plangi ca nu ai bani sa intretii apartamentul de n camere din centrul Bucurestiului... btw, eu ma mut "la tara" si prefer sa fac naveta cu bicicleta pana la serviciu (o bicicleta costa cat 2 plinuri de benzina)

Cred ca problemele majore ale pensionarilor de azi (mai ales cei de oras) sunt faptul ca vegeteaza toata ziua in fata tv-ului... nu prea reusesti sa ii mobilizezi nici macar la niste activitati banale de voluntariat, i-ar ajuta cel putin ca psihologie, daca nu si la sanatate. Macar noi putem fi altfel.

Inca ceva: cat te costa acum sa fumezi un pachet de tigari in timp ce stai la telenovele sa "te odihnesti" dupa job? cat o fi pachetul de tigari... dar cat te va costa asta peste zeci de ani? medicamente pt plamani, circulatie, colesterol etc... tine de tine sa te tii sanatos pana la varste avansate, totul e sa vrei.

As mai avea multe de zic. Parerea mea e ca la pensie vom fi asa cum ne asternem noi... (atentie, topicul e despre generatia noastra, nu de bunicii nostri care au muncit toata viata la CAP de exemplu)

Si da, mai cred ca e bine ca macar generatia noastra sa incercam si o pensie privata, ca avem posibilitatea asta...

p.s. eu personal nu sunt de acord cu a-ti lua al 2-lea job, sunt mai degraba pentru ideea de a te bucura de familie si de ceea ce ai, in functie de situatia pe care o ai in fiecare moment. Uneori iti permiti mai multe, alteori mai putine, important e sa te bucuri de toate si sa nu lasi ideea ca "nu ai nu stiu ce" sa te domine.

Diana de Alex (23 aprilie 2007)
"If you want to win something, run 100 meters. If you want to experience something, run a marathon." (Emil Zatopek)
When you cross that finish line - no matter how slow, no matter how fast - it will change your life forever. (Dick Beardsley)

diana_jors spune:

Reprezina aprox acel procent al celor care VOR sa se mentina activi si sanatosi pana la varste inaintate. E problema doar de vointa, nu de putinta...

Diana de Alex (23 aprilie 2007)
"If you want to win something, run 100 meters. If you want to experience something, run a marathon." (Emil Zatopek)
When you cross that finish line - no matter how slow, no matter how fast - it will change your life forever. (Dick Beardsley)

Adrianaa spune:

Diana, in multe idei sunt de acord cu tine. Totusi, raman la ideea care s-a mai spus in topic, ca fiecare are un ritm de imbatranire care depinde de materialul sau genetic, iar practicarea unor obiceiuri sanatoase doar il menajeaza. De ce pun mare problema pe starea de sanatate pe care o avem ? Statisticile arata ca suntem pe primul loc in Europa la foarte multe afectiuni grave, deci si capacitate de munca redusa.

Lali spune:

Diana, bineinteles ca la generatiile noastre ma refeream. Ca generatiile bunicilor/parintilor nostri au fost obligati sa se adapteze urgent de la un sistem care iti dadea minimul pentru a supravietui la pensie la sistemul actual in bataia vantului si putini au reusit. In aceaste generatii, din pacate sunt multi in situatii tragice ...
Eu gandesc deja un plan pentru familia mea si mai am zeci de ani pana la pensie. Dar vreau sa ma pensionez cand simt eu ca e cazul, nu cand spune un sistem nenorocit si sa traiesc frumos, nefiind o povara pentru nimeni chiar si in situatia unei boli.

danutz spune:

Eu sunt sigura ca apucam pensia.
Si avantajul nostru este ca, spre deosebire de parintii nostrii, generatia noastra are mai multe alternative.
Dar trebuie mai intai sa scapam de mentalitatea de a astepta ca statul sa se dea, statul sa ne faca, statul sa ne rezolve.
Astazi exista pensii private, asigurari de sanatate, fonduri de economisire pentru copii, tot felul de programe de investitii.
Nu comentez cat de bune sau cat de rele sunt. Important pentru noi este ca ele exista. Si chiar daca exista riscuri legate de ele, Totusi putem spera ca atunci cand iesim la pensie, in afara de banii de la stat (care as indrazni sa zic ca au cea mai mare doze de incertitudine), sa primim si bani suplimentari aferenti pensiei private la care am cotizat.
Din pacate, pentru parintii nostrii nu exista alternativa, dar pentru noi da si depinde de noi ce facem si cum facem.
In privinta uzurii genetice si psihice, sunt si nu sunt de acord cu ceea ce s-a scris pe aici.
Sunt de acord ca suntem indivizi unici, fiecare cu alta mostenire genetica. Dar depinde foarte mult de noi cum ne gestionam aceasta mostenire.
Stilul de viata conteaza enorm, felul in care te simti tu conteaza enorm si mai conteaza enorm si ceea ce faci si cat de mult iti place.
Am in jurul meu persoane la 55-60 ani, extrem de active si implicate in viata sociala si tot felul de actiuni de voluntariat (da, exista si in Romania). Cunosc o doamna care la 60 de ani si ceva arata ca la 40, este vegetariana, merge zilnic pe bicicleta 4-5 km si o vad in fiecare week-end alergand 3-4 ture de parc (iar eu abia reusesc sa fac 1-2). Dar mai ales are spiritul tanar, munceste zilnic 8-9 ore este la curent cu tot ce se intampla, foloseste internet-ul si scrie review-uri de calatorii. Asta e un exemplu bun de urmat.
Si vad si oameni la 20-30 de ani , obositi, stressati, care dupa ce ajung acasa se arunca in fata TV-ului sau a calculatorului, fumand tigara dupa tigara, la o bere si o cutie de alune/seminte, care sunt storsi de orice urma de energie. Nu gasesc placere in nimic, sunt perpetuu obositi, se trezesc si mai obositi (o amica imi spunea ca a ajuns asa de rau incat nu mai simte placere nici cand face dragoste!!!). Asta e exemplul rau, pe care ar trebui sa-l evitam cu totii.
Si da, mai cred ca fiecare doarme asa cum isi asterne, asa incat ceea ce facem noi acum, cu viata, cu corpul si cu banii nostrii se va repercuta in cat de "bine" vom fi la batranete.
Parerea mea...

ingridnen spune:

eu sunt mai pesimista... vad atatea nenorociri in jur, cancere la femei de 58 de ani (o cunostinta ...n-a fumat, n-a baut nici macar cafea:) incat cred ca nu ne vom bucura prea mult de pensie

Acum vreo 2 ani s-a tinut un curs la noi la firma pe tematica de substante periculoase... doamna care l-a tinut ne spunea printre altele ca in RO media de viata este de 67 de ani... trist

Ingrid si Cristi 7 ani

andre_ea spune:

No, cam la asta ma refeream si eu cand spuneam ca nu cred ca apucam. Numai in familia mea apropiata am 4 exemple din astea: tata a murit la 50 de ani de cancer, fratii mamei, unul la 56 de cancer la plamani, altul la 55 atac de cord si celalalt la 57 (anul acesta)- cancer la stomac,iar mama saraca se tot chinuie cu boli stress-related de 10 ani. Sa mai cred eu ca mai apuc cei 65 oficiali?
Pe de alta parte, poate au si fetele dreptate, generatia lor a fost una greu incercata si noi avem oportunitati pe care ei nu le-au avut.
Pana una-alta paza buna trece primejdia rea, asa ca trebuie sa cautam solutii alternative pentru a putea trai decent si la batranete, fiecare dupa posibilitati.

---

Andreea, mami de Tudor- 10.08.2005 si Ilinca- 09.01.2009


Delu Prichindelu'
Prichinduta

Speranta si incredere pentru David

Adrianaa spune:

Sunt de acord cu planurile pentru pensionare ale generatiilor mai tinere. Exista totusi si opinii care spun ca: "Pensia de la stat va fi, in cazul bun, mizerabila. Tot matematica arata ca pensia privata va fi mica.Pentru ca deocamdata doar o zecime din contributie merge in contul tau."

www.riscograma.ro/2024/barbati-vs-femei-cine-cui-ii-va-plati-pensia-privata/" target="_blank">riscograma.ro

www.riscograma.ro/1956/10-lucruri-pe-care-fondurile-de-pensii-private-nu-ti-le-au-spus-niciodata/" target="_blank">http://www.riscograma.ro/1956/

a_alinta spune:

Numai in familia mea apropiata am 4 exemple din astea: tata a murit la 50 de ani de cancer, fratii mamei, unul la 56 de cancer la plamani, altul la 55 atac de cord si celalalt la 57 (anul acesta)- cancer la stomac,iar mama saraca se tot chinuie cu boli stress-related de 10 ani. Sa mai cred eu ca mai apuc cei 65 oficiali?

absolut nu. daca vei continua sa gandesti si sa te raportezi la asta nu vei apuca cei 65 oficiali. oficiali de cine, eu stiu ca in romania exista pensie de invaliditate pentru persoanele care nu fac fata pana la varsta oficila. dar e vorba de boli adevarate, nu de ca eu ma simt mult mai bine la pensie decat la munca, ca eu "genetic" ma consum mai mult decat altul.
munca este cea care ne tine in viata, munca de toate formele ( gatiti, spalati, ganditi, iubiti, alergati, fiti ocupati). lasati stresul deoparte si ganditi-va: de ce nu as apuca 90 de ani???
vecina mea are 92 de ani si nu, nu a muncit in campul muncii decat cativa ani, dar e singura de 25 de ani de cand sotul a murit iar cu cei 3 copii vorbeste zilnic la telefon, si in rest chiar nu stiu de face dar in orice caz gandeste pozitiv ( eu una ma duceam de mult sa fiu singura ).

totul tine de bunul simt si de mentalitate.

michelle-usa spune:

si eu am avut o vecina in America de 94 de ani. traia singura in apartament( nu neaparat agreez asta), dar copii o vizitau la 2 zile. Doamana asta arata cam ca o femeie...romanca de 70 ani. Era mereu cofata, iesea zilnic la plimbare...cu gentuta asortata, imbracata frumos...unghii facute. Copii o scoteau la restaurant, la diferite activitati. Nu mai conducea masina, ca nu o mai lasau copii...dar o facuse pana la 89 de ani.
Avea prietene care o vizitau...citea mult.
Mai cunosc o doamna romanca 81 ani tot in america. Fizic arata ok, desi a avut o viata grea , muncita rau si in romania si in america(a venit in america la 50 de ani), nu a avut copii, are nepoti dupa sora. E credincioasa, sotul i-a murit de 10 ani si sta singura in casa ei, are o femeie care o ajuta la gospodarie...platita de stat. Ok, dar e foarte activa, merge la biserica, merge la studii biblice la un pastor care sta pe aceeasi strada, se ocupa de gradina, mancare...cose la masina de cusut, merge la cumparaturi, la plimbari prin magazine, citeste mult, se ocupa sa trimita ajutoare la nevoiasi in Romania.... Imi zicea ca vrea sa-si remodeleze bucataria ca poate mai traieste vreo citiva ani sa se bucure de ea.Are o atitudine f. pozitiva. Si asta e important. Daca iti vezi doar moartea...e ca si cum nu traiesti.


michelle