mami, de ce mor oamenii?

Buna.

Sumt intr-o mare dilema. Fetita mea de 6 ani imi pune mereu aceasta intrebare. Cred ca a ramas impresionata de faptul ca a fost nevoita sa mearga cu bunicii cand si-au cumparat locurile de veci. Asta s-a intamplat ca nu aveam cu cine sa o las si nici nu am realizat ca va ramane impresionata. Cand le-a vazut a intrebat-o pe bunica "Ce bagam acolo?" La acesta intrebare i-am explicat eu cam este viata omului, dar cred ca a ramas cu acea imagine si in fiecare ma intreba "De ce mor oamenii? Si eu o sa mor?" si incepe sa planga. Eu vreau sa cred ca va uita cu timpul ca nu vrea sa se sperie. De altfel totul este norlmal, dar cand si cand isi aduce aminte.
Cum sa o fac sa uite mai repede?
Nici nu am realizat ca va ramane cu aceasta amintire? Mai mult fratele ei fiind mai mare nu (11 ani) nu a ramas impresionat deloc.

szivarvany spune:

Moartea face parte din viata. Cel putin eu asa am descris fenomenul, ca ne nastem, traim cat traim si apoi murim. Si aici e punctul.
A ajutat si faptul ca ne-au murit pestii si am profitat de ocazie.
Si am mai spus despre moarte si cat de ireversibila e cand am incercat sa-i explic pericolele traversarii soselei in ideea sa o speriu si n-am prea reusit
Fi`mea vede partea plina a paharului si cand o apuca spune senina ca eu acum sunt mai batrana decat ea si ca o sa mor, dupa care ce am eu ii ramane ei
Eu zic sa-i explici anatomic cum e cu viata, ca ne anstem, crestem si apoi la final, murim. Ca asa e viata, asa e normalul, ca pana cand murim avem atat de multe lucruri de facut incat nu ne concentram asupra acestei idei
Tu o cunosti si stii ce ar putea-o linisti macar un pic


Daria & felina fioroasaGIULIA(2004 08 16) cu Sela
_"Meglio sole, che mall`accompagnate !"

emilia.m spune:

mamagiuliei... ce sa zic... e foarte practica fetita ta

Copiii sunt mainile cu care ne prindem de rai.

_Ralu_ spune:

Super tare Giulia!
Imi aminteste de fii-mea...ne-a murit pestele...eu am vazut, l-am sunat pe taica-su' sa ne sfatuim...cum sa ii spun...ma asteptam la lacrimi etc....Pana la urma imi iau inima in dinti si ii zic: "Mami, uite, Bubu a murit..."...la care ea, f prompta: "Bineeee...luam altul! De data asta sa fie fetita, si sa fie mov!"...si cand sa il arunc, am incercat sa o fac fara sa ma vada ea...si stateam cu bolul in mana si nu ma lasa inima sa-l arunc....si ea, in spatele meu: " Hai, arunca-l...vreau sa vad cum cade pestele!"

*******************************************************
raluca mami fericita de alexia (07.09.2006)

_Ralu_ spune:

Si mai on-topic:

Am citit tot pe aici candva un subiect, si o mamica a avut o idee care mie mi s-a parut f potrivita.
Ca sa inteleaga copilul....ii desenezi o linie luuungaaa...si ii spui ca aia e viata unui om, si ca voi (ea/tu/tata) sunteti abia undeva la inceput, si ca mai aveti muuuult pana la sfarsit...si pe parcursul liniei, ii desenzezi si explici ce va mai avea ea de facut, scoala/liceu/facultate/familie/copii.....oricum cu amanunte cat mai multe si pasi mici....si cum zicea cineva, sa te axezi pe aceste lucruri....

*******************************************************
raluca mami fericita de alexia (07.09.2006)

mina spune:

Si Matei a avut o criza existentiala legata de moarte pe la 3-4 ani cand a realizat ca oamenii batrani mor. Ei, si maica-mea, care statea cu el cand nu mergea la gradi, i-a zis ceva de genul "ei, sunt si eu batrana si merg mai incet"...sau ceva similar, nu mai stiu, oricum, in 2-3 randuri. Si copilul a avut, brusc, revelatia ca Nana va muri, ca e batrana..... Ba chiar s-a indepartat de ea, probabil gandindu-se ca de vreme ce va muri repede nu merita sa pastreze relatia (ma rog, poate aberez, eu asa am vazut situatia la momentul respectiv).
No, si am inceput sa ii explicam exact cum spune Mamagiuliei, ca te nasti, traiesti, traiesti mult si faci de toate, si simti de toate, si uite ce univers variat si placut si etc etc etc este viata, dar ca omul pe masura ce traieste imbatraneste, corpul nu poate functiona la nesfarsit, si uite asa la un moment dat, dupa ani si ani, mori.
Ei, dupa ce a asimilat ideea asta, a venit alta criza: adica voi o sa muriti? Nu vreau!
P-asta am depasit-o cu explicatia ca da, o sa murim, dar peste mult timp, nu-ti face griji despre asta.
A prins si explicatia pe care i-a dat-o bunica sotului: ca oamenii dupa ce-si traiesc viata, pleaca la Doamne Doamne fiindca sunt foarte obositi, si acolo au odihna vesnica. In plus, Doamne Doamne are nevoie de intelepciunea celor batrani, de aceea ii cheama la el. Si ca asa este dat, pe lume, sa traiesti cat ai de trait, si apoi sa mergi la Doamne Doamne, dar ca de acolo nu te mai intorci. Trebuie sa recunosc ca, desi prefer explicatia ne-romantata, mi-a placut mult si explicatia bunicii fiindca a amortizat un pic lucrurile pt el. Acuma cand vorbeste despre cineva care a murit, nu spune ca a murit ci ca "a plecat dintre noi" sau ca "e dus la Doamne Doamne".

Nu te astepta sa priceapa din prima si sa se linisteasca. Repeta-i explicatiile de fiecare data si incet incet va intelege.

Mina si
Matei-Costin, sensu'lu'viata lu'mami si tati
din:09.09.2004
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=57655" target="_blank">cronicile vizigotului
www.tocanadecuvinte.blogspot.com" target="_blank">TocanaDeCuvinte
Some people dream of success...while others wake up and work hard at it

mgabi spune:

Multumesc mult fetelor. Imi voi incuraja in continuare copilul cu explicatii blande despre viata si sper sa treca peste acest "soc"

anya spune:

Eu am 2 copii si, evident, cel mare a tot pus intrebarile. Cel mic a ascultat raspunsurile si pare sa accepte mult mai usor ideea de moarte.
La vre-o inmormantare nu i-am dus, dar anul trecut le-a murit un unchi (apropiat) iar acum 1 luna strabunicul. Ei stiu ca poti muri de batranete, de boala sau vre-un accident. Referitor la accidente, am speculat si le-am spus sa aiba grija la masini, caderi/catarari, sa nu ia medicamente/substante fara sa stirea noastra...Rferitor la batranete si boala, am furat tot de pe aici, de pe forum o explicatie. Ca persoana respectiva era foarte obosita si acum doarme. Asa cum ei alearga, se joaca si apoi dorm, asa si oamenii batrani sunt atat de obositi incat dorm - foarte mult si nu se mai trezesc.
Referitor la morminte, stiu ca dupa ce mori corpul se transforma in schelet - de cand cu Scobby nu le e frica de schelele. Chiar m-au intrebat daca Sandu (unchiul lor) s-a facut deja schelet.

Cateva faze tari:
1.Cel mic mi-a trasat sarcina sa nu imbatranesc si sa nu mor pentru ca atunci cand se va face mare vrea sa ma ia de nevasta!
2.Buni, de ce insisti sa mananc? Daca mananc o sa ma fac mare, o sa ma duc la servici si apoi o sa mor!
3.Mami, stii ce este infinitul? Infinitul e atunci cand numeri si dupa ce te-ai facut schelet!

medeea76nou spune:

Mie mi-a placut mult comparatia (nu mai stiu unde am citit) cu anotimpurile. Primavara ne nastem, vara traim viata din plin, tomana cad frunzele, adica imbatranim, si iarna murim. Partea frumoasa era legata de continuitate, primavara o luam de la capat.
Nu am discutat pe aceasta tema cu fetita mea, insa m-a intrebat la un moment dat daca batranii, dupa ce mor, se transforma in bebelusi. Nu stiu unde a auzit sau daca si-a imaginat ea, insa, putin socata de intrebare, i-am raspuns pozitiv. A fost multumita de raspuns si nu a insistat.

Mamica de Tea (2006) si de Ana (2008), din nou 11+

medeea76nou spune:

Aveti grija cu explicatiile privind somnul, caci unii copii se sperie atat de tare de idee, incat nu mai vor sa adoarma, de teama ca nu se vor mai trezi...

Mamica de Tea (2006) si de Ana (2008), din nou 11+

Burtocika spune:

Cum as putea sa-i raspund SINCER la o intrebare la care nici eu n-am gasit inca raspunsul ?

Noi suntem crestini, dar eu de exemplu cred in reincarnare, am nevoie sa cred intr-un ciclu al vietii, si nu intr-o eternitate, fie ea si in Rai ! Deci pe undeva cred in explicatia ca murim, mergem la Doamne Doamne si ne intoarcem ca bebelusi pentru o alta viata.

Altfel cred ca as lua-o si eu razna !

*****************************
www.goblenpartner.webs.com" target="_blank">mai coase cineva goblen ?
www.dealemele.webs.com" target="_blank">cartile copilariei mele