Ghiocei de martie-aprilie 2009 ***249***

Ayla21 spune:

"Copiii vostri nu sunt copiii vostri.
Ei sunt fiii si fiicele nazuintei Vietii spre ea insasi.
Ei vin prin voi, dar nu de la voi.
Si desi ei sunt cu voi, ei nu va apartin.
Voi le puteti da dragostea voastra dar nu gandurile voastre,
Pentru ca ei au propriile lor ganduri.
Puteti oferi o casa pentru corpurile lor, dar nu pentru suflete,
Caci sufletele lor locuiesc in casa lui maine, pe care voi n-o puteti vizita, nici macar in visele voastre.
Voi puteti sa va straduiti sa fiti ca ei, dar nu sa ii faceti pe ei aidoma voua.
Pentru ca viata nu merge inapoi, nici nu intarzie asupra lui ieri.
Voi sunteti arcurile din care copiii vostri, ca sageti vii, sunt trimisi inainte.
Arcasul vede tinta pe calea infinitului si El va indoaie cu puterea Lui, ca sagetile Lui sa mearga iute si departe.
Fie ca indoirea voastra in mana Arcasului sa fie catre bucurie;
Caci asa cum El iubeste sageata care zboara, la fel iubeste el si arcul stabil"

Inteleg pe zi ce trece mai bine aceste cuvinte.

M-a intrebat Claudiu azi "mami tu de ce m-ai vrut pe mine?" si i-am spus "ca sa te iubesc". "Mami, dar stii de ce te-am vrut eu pe tine? Ca sa te fac fericita".
Si mi-am dat seama care este si ar trebui sa fie scopul meu "sa-i fac fericiti pe ei, pe copilasii mei". Nu sa-i educ, nu sa ii conving, constrang sa faca ce vreau eu (sau altii) impotriva vointei lor...ci sa-i fac fericiti.

..."Voi puteti sa va straduiti sa fiti ca ei, dar nu sa ii faceti pe ei aidoma voua."
"Copiii se nasc perfecti - rolul parintelui e sa nu strice ceea ce Dumnezeu sau natura a creat" - nu-i asa?
Noi am uitat sa traim viata atat de liber si ne impunem in restrictii si reguli. daca am fi ca ei, am intelege, sigur, viata la fel, ca ei, ca atunci cand am fost si noi copii...dar am uitat.

Daca scriu prostii, ma scuzati, dar eu nu apartin altei odisei de 2005, desi m-am tot gandit sa incerc sa ma integrez.


www.glitter-graphics.com/users/monika21m" target="_blank">Monica, mami de Claudiu si Luana - raza mea de soare
Adun cioburi de fericire. Poate candva isi vor da mana.

Ayla21 spune:

Am si uitat sa spun, Luana are 8,800 kg si 77 cm. Nu stiu de unde, ultima data, dupa varicela avea doar 8,250 kg. La fel cum nu stiu cum de toate analizele lui Claudiu sunt ok, desi nu mananca mai nimic.


www.glitter-graphics.com/users/monika21m" target="_blank">Monica, mami de Claudiu si Luana - raza mea de soare
Adun cioburi de fericire. Poate candva isi vor da mana.

Kea spune:

Ayla, dar ce inseamna "sa asculte la activitati"? Ce activitati?

Ilinca_M. spune:

Anaan, si Sophitela mi-a facut ieri ceva de genul ala,mai soft, dar totusi neobisnuit pentru ea; cred ca incep asemenea manifestari la toti, indiferent de cum au fost pana acum.
La noi a fost asa: am intrat intr-o banca sa scoata soacra-mea niste bani. Crezand ca va dura mult am scos-odin carucior si am pus-o intr-un scaun-fotoliu semi-rotund, foarte comod, i-am dat si un pliant si trona acolo super-fericita. Dar soacra a terminat repede si am luat-o sa plecam. Nu va spun ce disperata a fost!! Ce planset! Am scos-o in bratze (avantajul e ca am predat caruciorul soacrei; cand e doar mama+copil+carucior e mult mai complicat), apoi am pus-o jos ca de obicei se linisteste cand e lasata s-o ia la galop. Ei, de vreo 4 ori s-a intors la banca!!(desi de fiecare data o duceam in bratze cat mai departe; cum o puneam jos o lua la goana catre banca:)) A fost si distractiv intr-un fel. Am tot strans-o in bratze, am cainat-o, am pupat-o...a durat cam 5 minute plansul.
Cred ca in situatiide-astea depinde si de copil si de imprejurare; uneori functioneaza dragalitul, alteori distragerea atentiei (uite ham-ham; hai sa cautam o minge etc) altadata pus pe ignore cateva minute si continuat ca si cum nu s-ar intampla nimic (ce daca se holbeaza oamenii? vada-si de treaba!).
Anaan, nu mai zice ca nu stii "sa te impui"; nici nu trebuie "sa te impui", acum trebuie sa-i calmam cum putem, sa fim alaturi de ei, sa-i intelegem, chiar daca e greu

mami de Sophia-Diana (Sophiphi)
1 AN+4 luni
Manole forever

novus spune:

Hello !!

Multumim de urari !!Am fost in oras fara si apoi cu pisicuta cea mica, ne-am simtit tare bine, sambata bem o sampanie si cu gasca noastra ca mergem in wkd la munte asa ca am avut o zi frumoasa

Millie, felicitari !!

Iuca, am tot uitat sa-ti zic ca i-am admirat pe frumosii tai abia astept sa ne vedem !!

Anaan, faze din astea se intampla tuturor, asa ca nu ai de ce sa te stresezi si sa te gandesti ca tu ai gresit cu ceva, nuuu deloc !Eu cand Alexandra vrea o chestie neaparat si nu o pot lasa sa o faca, o iau frumusel in brate, ma indepartez si ii distrag atentia , de obicei functioneaza, doar daca e prea obosita nu are efect dar atunci stiu cauza asa ca e ok
Un mare pt tine !!

Ayla, la copii mai mari nu ma bag , asteptam noi sfaturi de la tine cu toate ca fiecare copil e unic si are personalitatea sa , parintii trebuind sa gaseasca metodele care se muleaza pe profilul sau si mai presus de toate sa-l iubeasca multtttt si sa-l inteleaga



Alexandra (03.03.09)

aditapop spune:

Exact la fel am patit si eu azi cu Razvan Am fost la banca sa platesc ratele, intre timp "Goe" al meu s-a imprietenit cu portarul si cand sa plecam...vezi sa nu vrea! l-am luat pe sus, ca de pus in carucior nici vorba. A urlaaaat de imi venea sa intru in pamant, toti se uitau socati la noi, dar nu am cedat, l-am scos, m-am mai luptat circa 1 minut cu el si pana la urma l-am pus in carut. Era frustrat si l-am inteles ca saracu' statea de-o ora in carucior, deci, avea si el dreptate
Asta e, din cand in cand, mai patim si noi, dar nu e nicio tragedie, incearca sa treci mai usor peste fazele astea. O sa mai creasca si ei si sa speram ca nu se vor manifesta tot asa

POZE NAZDRAVAN

Ayla21 spune:

Pai din cate am invatat eu in pedagogic, activitatile sunt cam asa:
etapa intai, unde copiii se joaca pe arii de interes (de-a mama si tata, de-a doctorul, cu masinute, coloreaza, etc, pe masute avand pregatite materiale de catre educatoarea, care urmareste ceva prin joc)
apoi urmeaza activitati (lectii, ca la scoala) dar pe categorii de varsta si in functie de grupa, unde grupa mica are o singura activitate pe zi, iar cu cresterea varstei, cresc nr activitatilor, cred ca grupa pregatitoare avend 3. de exemplu activitate de matematica, de povestire, de desen, de lucru manual. Aceste dureaza in medie 15 minute si au si ele cateva etape. De obiecei copiii stau la masute, daca au de lucru (sa coloreze, sa deseneze, sa picteze, sa scrie, etc) sau in semicerc, daca invata o poezie, un cantecel. No, aici ei ar trebui alea 10-15 minute sa stea fiecare pe scaunul lui, sa fie atent la educatoarea, la explicatiile ei, ca sa priceapa ceva, dar si sa nu-i deranjeze lectia. dar Claudiu nu sta. Desi apoi face sarcinile, fisa, etc. Nu stiu cum si de unde, ca nu-i atent si nu-i lasa nici pe altii sa fie atenti.
Dupa aceste activitati, in etapa a treia iar se joaca, tot controlat, jocuri de miscare, de cele mai multe ori.

Novus, eu il iubesc si-l accept, si l-as iubi si l-as accepta si daca ar avea probleme si daca ar avea handicap, eu meg mult pe idee de acceptare in general, cu toti...dar nu suntem numai noi, in universul nostru, si aici intervine problema. Eu il iubesc pt ca e al meu, il iubesc si cand face prostioare, ca-i al meu si ramane al meu orice ar face. dar altii? Si tot spuneam cat imi pasa mie de ce gandesc altii...dar cand altii astia au o amprenta asupra copilul, asupra viitorului lui, incepe sa-mi pese.
Ca traim in Romania, si oamenii au prejudecatile care le au, si invatamanatul tot pe metode comunite e, si nu cred ca prind copiii mei mari schimbari. Invatatorii, profesorii nu sunt impartiali, si orice as face tot au si vor avea preferinte, si n-as vrea ca fiul meu sa fie defavorizat la note doar ca nu sta ca sfintii pe pereti, desi e un copil inteligent.
O sa ma concentrez pe a-l duce la activitati care ii plac, la dans, inot, de asta am sa ma ocup in zilele urmatoare. In ideea ca si acestea impun reguli, dar macar sa faca ceea ce ii place.
Asta e problema ca nu intelege ca uneori trebuie sa asculte, trebuie sa faca ceva chiar daca el nu are chef.
Am sa-i explic si educatoarei pozitia mea.


www.glitter-graphics.com/users/monika21m" target="_blank">Monica, mami de Claudiu si Luana - raza mea de soare
Adun cioburi de fericire. Poate candva isi vor da mana.

aditapop spune:

No, ca incepusem sa scriu mesajul pe la 22 si acu' am vazut si situatia oarecum asemanatoare a Ilincai

POZE NAZDRAVAN

Ilinca_M. spune:

Tufete, dar de ce va faceti probleme de cei din jur? Aud foarte des de mamici carora "le crapa obrazul", "le vine sa intre-n pamant de rusine" etc. fiindca ai lor copilasi au o criza de plans...Acum sa nu cumva sa intelegeti ca vreau sa va fac morala, fereasca Sfantu', as vrea sa va relaxati si sa va "auto-dresati" sa nu va lasati coplesite de sentimentul de rusine si alte emotii negative intr-o asemenea imprejurare, fiindca in primul rand chiar nu-i nimic rusinos in faptul ca un copil plange/se crizeaza etc (nu inseamna nici ca are o "mama rea", nici ca e "domnul Goe", nici ca e "needucat" etc) pur si simplu copilul are o problema/nemultumire/pasa proasta, asa se stie el exprima intr-o asemenea imprejurare si la o asemenea varsta si ar trebui sa ne doara la 2 km in spatele kurului de mosi/babe/tzatze etc care se holbeaza, tzitzie din buze, pun etichete sau dau sfaturi. Si in al doilea rand fiind coplesite de rusine intrati in panica si nu aveti cele mai bune reactii.
Spun asta fiindca am experimentat pe pielea mea: la prima criza de plans a fetei in parc, fara sa vreau, m-am simtit jenata/rusinata/indispusa ("cuuum, copilul meu, cumintenia-pamantului, face de-astea? ce-or zice astia din jur?"). Cand am constientizat ce fac (ca simt nevoia s-o justific pe Phiphi, de parca vai, ce anormal si rusinos ar fi ce face) m-am simtit si mai rusinata...de mine insami. Pai copilul meu plange, sufera, are o nemultumire iar eu imi bat capul cu ce-a zice lumea?! Mi-am jurat sa nu mai cad in asa capcana. Cata vreme fata mea nu stie vorbi, nu se stie exprima in fraze, trebuie sa accept si sa iau drept firesc faptul ca uneori se poate manifesta prin plans si de ce nu trantit pe jos etc.

mami de Sophia-Diana (Sophiphi)
1 AN+4 luni
Manole forever

aditapop spune:

Ilinca, in cele din urma am realizat prin ce trece copilul, am inteles frustrarea lui, doar ca pe moment asa am simtit toti ochii atintiti pe mine, insa cum am scris, niciun bai, l-am luat si cu asta basta, chiar nu m-am panicat, am reactionat destul de rapid (ca in 10 secunde eram afara). Ca a urmat a doua repriza, e normal, trebuia sa se descarce, nu? Mi-am dat seama ca in momentele astea chiar nu am ce sa fac decat sa astept sa se calmeze, tinandu-l aproape de mine eventual (daca accepta, ca asa cum zicea Annan se poate lasa cu urme de dinti) . Fetelor, astea nu sunt probleme, important e sa fie ei sanatosi si noi sa gestionam inteligent situatiile.
Va pup, noapte buna!

POZE NAZDRAVAN