Prietene la bine si la greu - 50

monis5 spune:

sarbatoritilor zilei


Quinoa il pun la frigider scurs de apa (daca ramane in apa mie mi se pare usor gretos)


si noi suntem la fazele de lucruri interzise = lucrurile cele mai interesante.
Dar, deosebirea intre urletele care apar daca le luam ceva din mana si aruncarea obiectelor pe jos este majora.
Prin aruncare obiectelor copilul invata despre permanenta lucrurilor. Pana bebelusul incepe sa faca experimentul asta, tot ce nu exista in fata ochilor lui, practic nu exista. Cand incepe intamplator sa scape lucruri pe jos, este f uimit sa vada lucrul ala pe jos cateva momente mai tarziu. Tot repetand asta, incepe sa inteleaga ca lucrul de pe jos este tot ala cu cel pe care tocmai il tinuse in mana. Imediat ce intelege asta, arunca pe jos lucrurile in mod voit. Si le arunca intr-una (jocul de-a cucu-bau / v-ati-ascunselea este iubit de copii din aceeasi cauza: uite fatza, nu e fatza, uite fatza...). Capacitatea copilului de a continua jocurile de felul asta este practic nelimitata, pentru ca asta e ceea ce il preocupa in etapa de dezvoltare de la varsta asta.. Odata ce pricepe ca fetzele / lucrurile continua sa existe chiar daca el nu le poate vedea, trece mai departe. (bine, ei raman cu ideea ca un lucru care a disparut, trebuie sa fie musai pe podea; daca nu e acolo, inseamna ca el nu exista . Dar cu timpul, se prind ca obiectele care lipsesc pot fi cautate si in alte locuri - Iulian nu e inca la faza asta, daca ceva dispare, e disparut la revedere, nu-l cauta prea multa vreme).
Ideea e ca asta cu aruncatul pe jos trebuie sustinuta - este prima faza in care incepe sa invete ca mama exista si cand nu sta ranjita in fata lui etc.... ati prins ideea.
Despre "tantrumuri" (aiurea spus, la varsta asta nu se poate vorbi de asa ceva ) intr-un capitol viitor

Monis si piticutzul Santiago (02 nov '09)

monis5 spune:

ups, ce-am zis?

Monis si piticutzul Santiago (02 nov '09)

Ancutza_Bro spune:

ai speriat fetele?!

eu sunt prin zona dar nu am apucat sa citesc din urma...macar un Ana de Dozz sa apuc sa zic ...


_
Anca mamica fericita de Sabina Ioana (03.11.2009)
Comoara mea

Ramonika spune:

fetelor, Ruxi are febra, de azi dimineata...
initial a avut 38 cu 2, apoi i-am dat Nurofen si i-a scazut. in seara asta a facut 39 si i-am pus supozitor cu paracetamol plus frectie cu otet si sosete inmuiate in otet.
maine dimineata cred ca mergem la dr.
nu stiu ce ar putea avea, de mancat a mancat normal, se comporta cat de cat normal, doar ca are febra asta...
sunt ingrijorata

---

Ramonika Ruxandra (30.11.2009) tati si Vladutz

padi spune:

Ramonika, nu o fi ceva dintisor?
Monis, referitor la ce ai scris tu: eu am obiceiul sa ascund telecomenzi/telefon mobil sub perina de pe canapeaua din sufragerie (ca sa le salvez de la balit si ros). De ceva vreme am observat ca Laura se ridica la canapea si cauta sub perina (desi nu tot timpul sunt acolo), iar daca nu le gaseste la o perina, merge la cealalta... Si ce fericita e cand le gaseste



Adriana de Laura (08.12.2009)

broscuta_80 spune:

Ionela eu legat de faza asta am procedat asa : cand face ceva ce nu e voie ( sa bage ceva in gura, sa traga de ceva, sa se sprijine de ceva etc. ) folosesc invariabil acceasi propozitie de fiecare data : Nu e voie ! Tonul este oarecum ridicat, figura exprima seriozitate iar propozitia este intotdeauna insotita de actiunea mea de corectare a ceea ce facea : daca a bagat in gura ii scot, daca a luat ceva in mana ii iau din mana.... in principal asta este activitatea corectoare aplicata de mine Iuliei. Acum folosesc doar propozitia, nu mai folosesc corectarea pentru ca stie deja.... cra-cra, ca sa zic asa....

raluci_b spune:

Pt cele interesate

"dragele mele

Sunt in masura sa va prezint solutia propusa de dna avocat AnaMaria Gram, careia ii multumim si pe aceasta cale pentru timpul alocat si pentru amabilitatea dumneaei.

Asadar, la inceputul lunii octombrie dna avocat, in numele Asociatia MAME - reprezentand interesele voastre - va finaliza plangerea ce va fi adresata Comisiei Europene - pentru informare cu privire la nerespectarea Directivei 92/85/CEE de catre statul roman.
CE va initia o procedura administrativa si necontencioasa prin care va incerca sa determine statul roman sa respecte prevederile acestei Directive. Daca dupa parcurgerea acestei proceduri, statul roman tot nu va lua masuri, Comisia va putea initia o procedura contencioasa in fata Curtii Europene de Justitie obligand statul roman sa plateasca amenda si/sau daune.

Ulterior, luand in calcul si potentialul avantaj al contextului creat de primul demers, vom incerca sa initiem actiunea in fata instantelor judecatoresti nationale pentru recuperarea daunelor provocate prin nerespectarea Directivei 92/85/CEE



detalii
cf art 12 Dir 92/85/CEE indemnizatia de crestere a copilului trebuie sa fie 'un venit cel putin echivalent cu cel pe care lucratoarea respectiva l-ar primi in cazul intreruperii activitatii din motive legate de starea sanatatii sale'..adica 75% din media veniturilor din ultimele 6 luni de cotizare pana la limita a 12 salarii brute pe tara lunar. (adica 7200lei si nu 3400lei cum este plafonul la acest moment!!!!)


Prin urmare ce urmarim (mai exact ce putem obtine):
***pt TOATE MAMELE (indiferent ca sunt in plata acum sau ca nasc peste doua, trei.. luni) o valoare a indemnizatiei asa cum este specificata in directiva CEE (75% din veniturile pe ultimele 6 luni)
***un plafon majorat = 7200lei
***stoparea unei eventuale impozitari sau a unei noi reduceri ( se anunta un nou an de criza)

Acestea fiind zise, as vrea sa va spun ca trebuie sa ne inarmam cu rabdare si determinare caci lupta in care ne angajam e mare si de durata.
Cred insa ca alaturi de un conducator bun (dnei avocat toata recunostinta) vom reusi sa schimbam ceva!!


Asigurandu-va de toata straduinta noastra pt a va reprezenta cat mai bine interesele, va dorim zile linistite langa puii vostri si
sa auzim de bine!!!


Alina Predescu / membru Asociatia MAME
Maria Culescu / presedinte Asociatia MAME"


by Raluca, full time mother for Remus Andrei(8 nov '09) hai cu bb2

broscuta_80 spune:

Buna seara, sunt cu una bucata zmau in carca....
Licurix bre mami, de unde ai scos piticii astia? shu-shu-shuuuuuuu
mami.ilinca ai fost la 2 metri de noi la Saturn si noi nimic? Ma bucur ca ai avut o vacanta buna....
Ramonika pup Ruxica febroasa, sa treaca repede. Singura data cand fata mea a facut febra ( 39 cu 9 ) a fost in faza premergatoare rubeolei.

many_bani spune:

Am gasit pe DC o traducere dintr-o brosura scrisa de o moasa, mi s-a parut interesant, poate ajuta.

Diferenta dintre a linisti si a consola

Bebeii percep lumea mult mai intens decat adultii. Bebeii plang si oracaie. Este modul lor de a comunica, de a exprima ce-i apasa, plansul lor are mult mai multe motive decat crampele, colicile, foamea, un pampers plin sau dorinta de apropiere. Un bebe poate experimenta sentimente de durere sufleteasca, de singuratate, de tristete, de dezamagire, de aparare sau de suprasolicitare, el e capabil sa-si imparta senzatiile in “placute” si “neplacute” si sa le retina in memorie.

Bebeii pot suferi intens dupa despartirea de mama lor la nastere si nu-i consoleaza nici o suzeta din lume. Bebeii pot simti intreaga durere a lumii si nu-i poate consola faptul ca tati ii poarta in brate leganandu-i. Bebeii nu se pot linisti cu picaturi impotriva colicilor cand ei trebuie in acelasi timp sa inghita toata tristetea dupa paradisul pierdut din burtica mamei si nu sunt lasati sa se elibereze prin lacrimi. Foehnul nu-i poate linisti cand simt golul imens si rece din jurul lor in comparatie cu senzatiile minunate din burtica…

Acum ii intelegem: avem in fata ochilor niste omuleti minusculi care nu stiu ce este lumea, niste fiinte aflate in restriste. Ei simt nevoia sa-si exprime durerea, uneori chiar disperarea pentru situatia in care se afla. Atentia si iubirea parintilor nu are nici o influenta asupra faptului ca poate bebele a trecut printr-o nastere deosebit de traumatizanta, ca poate plange din panica atunci cand se afla departe de mamica lui, ca poate l-au stresat cantaririle si luarile de sange din spital, bebele percepe lumea cu lumini si umbre, nu numai cu eforturile iubitoare a parintilor de a-i fi bine...

Parintii iubitori se agita foarte tare sa usuce rapid lacrimile bebeilor lor. Imediat ce un bebe plange, mama incearca sa afle ce anume ar putea avea bebele pe inima. Ii ofera o suzeta sau un biberon cu ceai, il tine in brate, il leagana. Tata schimba pampersul, ii fredoneaza un cantecel sau se plimba prin casa cu bebele pe umar. Daca astea nu ajuta, se scoate foehnul, ca sa-l linisteasca pe bebe cu aerul cald si cu zgomotul monoton. Imaginatia parintilor nu are limite.

Dragi parinti care ati incercat poate fara succes toate aceste metode, nu disperati si nu va simtiti dezamagiti! Bebeii au sentimente mult diferentiate fata de ceea ce credem noi, adultii. Daca ei ar dori "doar" atentie, ar fi multumiti cand o primesc. Daca s-ar plange doar de pampersi uzi, ar trebui sa radieze cand sunt poraspat schimbati. Daca ar fi doar colicii problema, ar trebui sa doarma relaxati dupa ce li se dau picaturile respective. Dar nu este asa.

Este gresit sa credem ca plansul bebeilor ar fi ceva rau si ca trebuie sa intervenim imediat pentru a-i calma. Plansul, pe langa limbaj si mimica, este o modalitate elementara de exprimare a sentimentelor si starilor sufletesti. Plansul este un limbaj. Bebeii trebuie lasati sa se exprime.

De asemenea, este gresit sa credem ca bebeii plang pt. ca parintii au gresit cu ceva. Toate activitatile parintilor pentru a-si calma bebeii pot fi exagerate si in nici un caz nu le pot lua bebeilor temerile sau lipsa de orientare. Parintii trebuie sa invete sa suporte plansul bebeilor atunci cand sunt siguri ca bebeilor nu le lipseste nimic (lapte, pampersi curati etc.).

Bebeii incearca prin plans sa ne atraga atentia asupra a ceea ce simt ei, deci au nevoie de cineva care sa-i asculte. Sa-i asculte cu adevarat. Parintii se reped imediat sa vada ce are bebele, dar ei vor de cele mai multe ori ca bebele sa taca. Acest lucru il poate irita pe bebe, care simte nevoia sa-si exprime senzatiile cumva. Masurile de calmare se pot transforma pentru bebe intr-o iritare si mai mare, deoarece ele se adreseaza doar simptomelor si nu cauzelor. Se incearca linistirea copilului, dar fara a cauta sau a lua in serios cauza mai profunda a durerii lui. Asta poate accentua durerea, care va fi exprimata prin si mai mult plans, si astfel se intra intr-un cerc vicios din care e greu de iesit.

Diferenta dintre a linisti si a consola este ca a linisti are ca scop linistea (de multe ori linistea adultilor!), in timp ce a consola inseamna a-i fi alaturi cuiva in momente grele, cu participare empatica si suport sufletesc. Nu ii putem elibera pe bebei de toate durerile, dar le putem fi alaturi, oferindu-le empatie si caldura corpului nostru, pentru ca ei sa se simta mai putin singuri in lupta pentru supravietuire in noul mediu. Consolarea este balsam pentru suflet. Fiecare bebe are soarta lui, pe care nu i-o putem schimba, insa ii putem fi alaturi cu empatie pentru a-l ajuta s-o suporte mai usor.

Consolarea inseamna a-l insoti pe bebe in trairea sentimentelor lui dureroase, fara a incerca sa-i distragem atentia de la suferinta lui. In loc sa-I transmitem “N-ai de ce sa plangi, comoara mamei”, trebuie sa-i transmitem “Da, stiu ca simti nevoia sa plangi, totul e acum prea mult pentru tine si nu mai faci fata”. Suferinta bebeului trebuie confirmata, nu e bine sa incercam sa i-o inabusim in fasa. Pentru bebe e o mare diferenta daca – atunci cand plange din cauza ca se simte pierdut in lumea asta mare si rece – mamica lui ii baga o suzeta in gura sau ii confirma sentimentele: “Da, mami, e tare greu la inceput, trebuie sa plangi daca te apasa ceva, trebuie sa te eliberezi, mama e aici langa tine si te ajuta”…

Nu e neaparata nevoie sa stiti motivul pentru care plange bebele. Trebuie doar sa acceptati ca exista un motiv bine intemeiat pentru care el plange si trebuie sa-i fiti alaturi. Nu va simtiti vinovati, lasati activitatile de tot felul in incercarea de a-l linisti si incercati sa-i fiti aproape mentinand contactul emotional. Atat.

Cand reactionam negativ fata de lacrimile bebeului, fugim instinctiv de conflicte. Tipetele unui bebelus trezesc temeri din cele mai profunde si nelinistesc pe orice adult. Insa trebuie sa ne confruntam deschis cu situatia. Crizele tin de viata (cuvantul chinezesc pentru "criza" inseamna concomitent si "progres/dezvoltare"), iar daca vom cauta permanent mijloace de calmare artificiale, nu ne putem dezvolta capacitatea de a gestiona crizele. Prezenta iubitoare si calma a parintilor este tot ce-i trebuie unui bebe pentru a trece singur mai usor prin clipele dificile ale inceputului de viata. Si un bebelus poate deveni atat de fixat pe masurile de calmare incat sa nu mai poata adormi sau sa nu mai poata fi calmat fara acestea.

Asemenea masuri de calmare pentru depasirea unei crize il influenteaza negativ pe bebe in dezvoltarea personalitatii lui, fiindca nu-i da posibilitatea sa dezvolte toata gama de posibilitati proprii de gestionare a unei crize. Cel mai mare "ajutor" pentru a se simti protejat si in siguranta si pentru a capata incredere in propriile lui posibilitati este prezenta binevoitoare a parintilor. Din legatura emotionala cu parintii se dezvolta toate capacitatile de care un copil are nevoie pentru a se descurca singur in viata. Se cere aici "doar" prezenta atenta a parintilor si nu vreo activitate sau vreo actiune a acestora. Daca i se permite bebelului sa-si exprime prin plans durerea in bratele calme ale parintilor, el are in acele clipe tot ce-i trebuie pentru a invata ceea ce este esential in viata lui si se bucura si de puterea consolatoare si conducatoare a parintilor, care-i da o siguranta in plus.

De multe ori bebeii plang mai abitir abia cand sunt luati in brate. Explicatia e simpla: abia cand se simt din nou in siguranta, in bratele parintilor, ei se simt in stare sa-si lase frau liber lacrimilor si sa-si exprime astfel durerea sufleteasca, abia atunci este creat cadrul in care ei pot plange din toti rarunchii, simtindu-se protejati langa persoanele care-i iubesc. Abia atunci bebeii pot lasa sa iasa la suprafata tot ce i-a apasat mai inainte, tot ce nu s-au incumetat sa manifeste mai devreme.

Mamicile stresate trebuie sa incerce mai intai sa se calmeze ele insele. Respiratia regulata si adanca, in stomac, este o metoda buna. Relaxarea si regasirea echilibrului interior urmeaza cand mama incepe sa-si asculte vocea interioara si nu se mai lasa prada panicii de moment. E greu sa-si redirectioneze atentia de la bebele care plange asupra propriei persoane, dar e singura cale de a se calma. Bebele reactioneaza instinctiv imitand-o pe mama, deci calmul mamei se va transmite imediat la bebe.





mami de Vlad (29.10.2009)

dankutza spune:

Retard psiho-motor

Mai mult nu pot scrie.

Dana, mama lu' Pinky