Rasfat dus la extrem...
Raspunsuri - Pagina 7
accept92 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui anca_a Nu pot totusi sa ies inainte de a va spune ca, desi e cel mai activ copil din cati am intalnit si desi nu a fost niciodata pedepsit, asta micu' nu a facut niciodata o criza de tantrum si nici nu a lovit vreodata un alt copil. Are 2 ani si 9 luni. |
Asta imi intareste convingerea ca exemplul personal conteaza si nu 'culoarea politica'. Idem si la mine, tot la 2 ani si 9 luni, desi imbratises cu totul alte convingeri (nu opuse, dar diferite). Insa daca si tu si eu (ca exemplu) suntem persoane echilibrate emotional, care gestioneaza cu calm situatiile neprevazute, non-agresive...nu conteaza ca atunci cand copilul da sa faca o criza tu il iei in brate iar eu ii spun 'hai lasa-ma!'.
accept92 spune:
Formalhauti intr-un singur punct nu sunt deacor cu tine. Parintii nu ar fi trebuit sa transmita mesajul "trebuie sa mergem la nunta" ci "vrem sa mergem la nunta". E important sa stie copiii ca parinti vor si ei una alta, nu fac lucruri doar ca trebuie, iar dorintele lor nu sunt anulate de orice criza a copilului.
Fomalhauti spune:
De cand se naste (daca vreti si inainte...) copilul evolueaza spre adult (sau involueaza, cum vreti). Copilul invata din ce in ce mai multe, intelege mai multe. De mic trece prin situatii pe care le intelege la inceput mai putin, uneori gresit, apoi din ce in ce mai clar. Face experiente ca sa afle cine este el, ce "puteri" are. Si ca sa vada ce se intampla in diferite situatii.
Intre 2 si 4 ani copilul este in "criza de opozitie" - asta spun psihologii, mie mi se pare ca incepe mai devreme si uneori nu se termina pana la adolescenta (cand se accentueaza...). Copilul are dorinte. Dorinte firesti. O vrea pe mama lui numai pentru el. Nu vrea ca mama sa plece niciodata de langa el. E normal. Dar realitatea este ca mama trebuie sa plece uneori. Si cand mama vrea sa plece, problema copilului este "Pot face ceva ca sa o impiedic sa plece?" Asa gandim si noi, adultii "Pot face ceva pentru a obtine ceea ce doresc?" Copilul plange - a invatat ca uneori functioneaza, obtine ceea ce doreste daca plange. De foarte multe ori copilul doreste atentia mamei. E dreptul lui sa primeasca atentia mamei dar si fratele/sora si tatal si chiar si o prientena a mamei au acest drept (mai corect spus si mama are dreptul sa-si mai indrepte atentia si spre altceva/altcineva). Copilul meu face diferite lucruri pe care stie ca le dezaprob atunci cand ma intalnesc cu cineva cunoscut in parc si stau de vorba. Incepe incetisor, ia o piatra mica si o arunca, nu prea departe, rupe o frunza. Nu, nu ajunge sa-i explic "Stau si eu un pic de vorba, du-te sa te joci, ma uit la tine." Vrea sa vada daca ma poate face sa renunt la conversatie, sa renunt complet sa acord atentie altei persoane. Nu vrea sa-l iau in brate si sa discut in continuare. Vrea sa fac ce vrea el. De fapt vrea sa stie daca ma poate face sa fac ce vrea el.
Si vom tot juca jocul asta si altele...Fiindca atunci cand va fi adolescent nu imi va mai dori atentia, va dori alte privilegii...
Si jocul este amuzant daca il vezi ca joc, dar si mamele sunt oameni, au zile mai bune si mai rele si au dreptul sa se mai si enerveze. A, da si asta e o experienta: ce face mama daca eu fac altceva decat imi spune ea? Si, nu, mama nu trebuie sa demonstreze ca este altceva decat este...
Iata unul din cele mai frumoase complimente pe care le-am auzit de la copiii mei (poate cel mai frumos). Fiul meu juca un joc cu roboti si vorbea numai despre roboti. Si am spus "Cred ca tu ai vrea si o mama robotica." "Nu, mami, e bine asa cum esti."
Fomalhauti spune:
Accept, cred ca parintii pot spune adevarul asa cum este...Sigur, un copil de nici 4 ani nu intelege "nuantele", dar chiar cred ca, asa, ca un exercitiu pentru viitor, parintii pot spune "vrem sa mergem la nunta" daca isi doresc asta sau pot spune "noi trebuie sa mergem undeva" daca este o obligatie. Incet, incet copilul invata despre viata, asa cum este ea, unele lucruri le facem fiindca asa dorim, altele fiindca trebuie....
I se poate da si o explicatie, explicatia reala pentru care nu este luat la nunta: "este un loc unde sunt numai oameni mari si nu ai cu cine sa te joci", "este un loc unde se fumeaza mult", "noi vrem/trebuie sa stam toata noaptea si tu trebuie sa dormi"....
Sabina spune:
dar perioada asta can vor totala noastra atentie este foarte scurta, asta n-ai mai zis, de la o varsta incolo nu le mai pasa, vor sa se joace cu alti copii etc etc, asa ca e ce sa nu le acordam atentia cuvenita daca tot ne-am dus cu ei la parc?
daca am ceva cu adevarat important de discutat ma organizez fara copil nu?
samd.
Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!
Cum mi-am alaptat copiii
Sabina's blog, 
Sofia Galagia si 
bb Gheo
ladyJ spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui accept92 denizel, ladyJ...din pacate toata teoria voastra graviteaza in jurul ipotezei 'copilul nu poate, copilul este incapabil, copilul nu poate fi comparat cu un adult'. Cred ca amandoua sunteti deacord cu mine ca a-i spune copilului 'tu nu poti' este un mesaj foarte gresit, cu urmari nasoale. Eu duc lucrurile si mai departe si consider ca mesajul gresit razbate si fara sa-l verbalizezi, doar pentru ca o gandesti si actionezi in consecinta. Eu am convingerea ca cei mici si pot, si sunt capabili, dar au momentele lor cand nu vor, ceea ce e perfect normal. |
Noi ne intelegem..de nu mai putem.
Normal mai ca cei mici pot(nu cat poate adultul, evident)si normal ca uneori NU vor ceea ce deja pot.
Sigur ca nu e OK sa-l trantim in coltul neputintei si sa-i taiem aripile.DAR, un mare dar, NU trebuie sa comparam gandirea unui copil de..cativa anisori cu cea a unui om matur !
Fomalhauti, ai citit psihanaliza?
accept92 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Fomalhauti O vrea pe mama lui numai pentru el. [...] E dreptul lui sa primeasca atentia mamei dar si fratele/sora si tatal si chiar si o prientena a mamei au acest drept (mai corect spus si mama are dreptul sa-si mai indrepte atentia si spre altceva/altcineva). |
Asta este naturaletea unei mame cu mai multi copii si bate orice carte de psihologie si orice metoda cu denumire pompoasa. Pentru ca atunci cand iti privezi un copil de atentie in favoarea altuia nu ai cum sa te simti vinovat si nici nu ai cum sa lasi loc de negociere. Si daca nu te simti vinovat nici copilul nu te pedepseste, si daca nu e loc de negociere copilul simte imediat. Este deschis mai sus un subiect despre copiii singuri la parinti...nu sunt foarte multe de spus dupa parerea mea...insa despre parintii cu un singur copil...OHOOOO...asta da subiect interesant!
Fomalhauti spune:
Asa cum am mai scris fiecare mama are parerile ei...Uite, eu am mers in parc cu copilul, el spune la care din locurile de joaca vrea...Dar m-am intalnit cu o doamna in varsta cu care am lucrat candva, o femeie care imi place mult. Nu am fost niciodata in relatii foarte apropiate, nu am vizitat-o acasa, nu m-a vizitat, nici macar nu vorbim la telefon. Dar mi-a facut placere ca am vazut-o, cred ca si ei i-a facut placere ca m-a vazut si am vrut sa discut cu ea, sa o intreb ce mai face, ce ii mai fac nepotii, daca a mai pastrat legatura cu fostii colegi. Am vrut sa-i acord atentie acestei femei deosebite (sau sa-mi acord mie placerea de a vorbi cu ea). Nu am considerat ca este ceva rau sa discut cu ea, ca ii "rapesc" ceva copilului. El a considerat ca este asa, poate si tu consideri ca este asa. Dar eu m-am purtat asa cum mi s-a parut firesc. Chiar cred ca este un lucru pozitiv pe care copilul il vede, ca mama lui se intalneste cu cineva in parc, ca discuta cu oamenii.
Fomalhauti spune:
Si revenind la motivele pentru care copilul nu este luat la nunta, cred ca i se poate spune "Ne-au invitat numai pe noi doi." Eu am problema asta cu fiul meu cel mic, cel mare e invitat la petreceri la gradi, la cel mic inca nu au inceput petrecerile. Putini parinti se gandesc sa-l invite si pe cel mic (cei care au doi copii...) si atunci copilul meu trebuie sa invete lectia asta. "Tu nu esti invitat, deci nu poti merge." Asta nu inseamna ca va accepta, va lupta, va plange - poate functioneaza. Dar aici deja nu mai depinde de mami...Si asta e o lectie - nici mami nu poate face orice.
Sabina spune:
nu consider deloc ca ai gresit daca ti-a placut sa vorbesti cu doamna aceea, dar nici copilul n-a gresit cu nimic..:)
Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!
Cum mi-am alaptat copiii
Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo