Rasfat dus la extrem...
Raspunsuri - Pagina 8
accept92 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Sabina dar perioada asta can vor totala noastra atentie este foarte scurta, asta n-ai mai zis, de la o varsta incolo nu le mai pasa, vor sa se joace cu alti copii etc etc, asa ca e ce sa nu le acordam atentia cuvenita daca tot ne-am dus cu ei la parc? |
Cred ca asta e o gandire de parinte 'profesionist' in opozitie cu una de parinte 'amator'...asa cum sunt eu de exemplu...atentia mea zboara cand colo cand colo dupa cum ii place sau dupa cum e nevoie.
Sabina spune:
despre nunta eu n-am zis nicaieri ca parintii nu trebuie sa mearga...am zis doar ca reactia copilului e una fireasca, sa se supere dupa o zi obositoare.
Copilul nu a fost impacat, ci totul a degenrat in ditamai scandalul, normal ca a plans 2 ore.....
Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!
Cum mi-am alaptat copiii
Sabina's blog, 
Sofia Galagia si 
bb Gheo
Sabina spune:
eh accept., asta e, stii, e intamplarea aia cu compozitorul tud or ja rda.
intrebat fiind: sunteti amator de-un paharel?
el a raspuns:
nu domnule, eu sunt profesionist!
Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!
Cum mi-am alaptat copiii
Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo
ladyJ spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui accept92
Asta este naturaletea unei mame cu mai multi copii si bate orice carte de psihologie si orice metoda cu denumire pompoasa. |
Asta e, mai mult sau mai putin, psihanaliza.
Denumire simpla.
denizel spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui accept92 denizel, ladyJ...din pacate toata teoria voastra graviteaza in jurul ipotezei 'copilul nu poate, copilul este incapabil, copilul nu poate fi comparat cu un adult'. Cred ca amandoua sunteti deacord cu mine ca a-i spune copilului 'tu nu poti' este un mesaj foarte gresit, cu urmari nasoale. Eu duc lucrurile si mai departe si consider ca mesajul gresit razbate si fara sa-l verbalizezi, doar pentru ca o gandesti si actionezi in consecinta. Eu am convingerea ca cei mici si pot, si sunt capabili, dar au momentele lor cand nu vor, ceea ce e perfect normal. |
Accept, daca la 3 ani un copil nu poate argumenta 15 minute impotriva rasismului, e sigur ca are si alte incapacitati date de aceasta varsta.
Dezvoltarea se face progresiv si uniform, nu prea o ia psihicul de nebun inaintea oaselor :).
Niciodata nu am spus unui copil "tu nu poti", dar, da, consider ca sunt situatii - cum ar fi cele cu incarcatura emotionala - carora nu le poate face fatza singur cu succes.
Fatza aparent le face cumva, dar conteaza cum arata, dupa, conturul copilului. S-ar putea sa aiba niste cucuie. Sau niste ciobituri.
Pentru parinti, de dragul copiilor
"Omul care a inventat distractia a fost copilul"
- din jurnalul unei mămici de băietel.
buli spune:
eu n-am inteles ca e vorba de a-i spune unui copil "tu nu poti".
eu am inteles ca nu e corect sa-l impovarezi pe copil cu decizii de adult.
asta e cu totul, dar cu totul, alta poveste.
"sahul e prea creieros, mai bine jucam table" - M
buli spune:
nu stiu la altii cum e, dar la noi totul merge bine cind avem negociere, dialog sincer si explicatii.
fi-miu imi aminteste si juma de an, daca intr-o anumita circumstanta l-am dezinformat. pentru el e foarte important sa stie dinainte ce si cum, asa se simte safe. si daca schimbam ceva pe parcurs, trebuie sa-l informez, sa-i explic, sa discut, eventual sa ii ofer si alta optiune.
si pentru ca fac asta mai mereu, e foarte cooperant, ba uneori, in situatii de urgenta merge pe mina mea, cu promisiunea ca ii explic ulterior ce s-a intimplat.
in cazul cu nunta, eu nu cred ca baiatul a gresit cu ceva, cred ca parintii nu gestioneaza corect relatia cu el, sint in postura de sef.
ori, intr-o familie, toti sint egali, nu conteaza virsta.
deci premisa de la care s-a pornit a fost gresita si rezultatul nu avea cum sa fie altul.
trebuia discutat frumos cu copilul, negociat, explicat, oferit cimpensatii pentru dezamagire.
"sahul e prea creieros, mai bine jucam table" - M
ps - nu-s asa cum trebuie mereu, uneori o iau pe aratura, dar incerc sa ma corijez cit pot.
Jasmin012 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui buli in cazul cu nunta, eu nu cred ca baiatul a gresit cu ceva, cred ca parintii nu gestioneaza corect relatia cu el, sint in postura de sef. ori, intr-o familie, toti sint egali, nu conteaza virsta. deci premisa de la care s-a pornit a fost gresita si rezultatul nu avea cum sa fie altul. trebuia discutat frumos cu copilul, negociat, explicat, oferit cimpensatii pentru dezamagire. "sahul e prea creieros, mai bine jucam table" - M ps - nu-s asa cum trebuie mereu, uneori o iau pe aratura, dar incerc sa ma corijez cit pot. |
Absolut.
Si nu e vorba nici despre mersul sau nu la nunta, cum s-a mai spus pe aici, ci numai despre faptul ca parintii nu stiu sa gestioneze situatia si in loc sa-si recunoasca lipsurile si greselile (vezi reactia tatalui) dau vina pe copil ca e rasfatat pana la extrem. Mie copilul nu mi s-a parut rasfatat, el a acceptat ca parintii sa plece la nunta si el sa ramana cu bunica, problema lui a venit de la faptul ca a fost pacalit ca vin verii lui. Ca a fost pacalit voit sau nu, nu conteaza, in ochii lui de copil asta a fost perceptia.
Daca parintii colaborau la linistirea copilului (cum spui tu, Buli, chiar prin oferirea de compensatii - nu neaparat materiale) ar fi putut apoi sa plece la nunta, fara nici o problema.
Jasmin si Lucas Daniel (28.11.2007)
www.flickr.com/photos/23373490@N02/" target="_blank">poze cu mogaldeatza
www.flickr.com/photos/30849078@N05/" target="_blank">Lucas
http://blogulluilucas.blogspot.com/
http://elblogdeluquitas.blogspot.es
Limbajul copiilor nu se adreseaza urechilor, ci ochilor si inimii...
Zina spune:
Va multumesc la toate pentru raspunsuri.
De-abia acum am putut intra pe forum...
Cum a fost: mama mea intr-adevar a gresit spunandu-i copilului ca vor veni verisorii lui la el (s-a obisnuit sa-l minta cu tot felul de chestii, numai ca sa-l vada linistit, ceea ce este total gresit, iar eu i-am explicat), de aici a pornit totul. Copilul a inceput sa planga, a fost foarte dezamagit, iar sotul a inceput sa strige la el si sa-mi spuna mie sa "nu ma bag". Vazand ca show-ul merge mai departe, normal ca m-am dus la puiut si cand m-a vazut langa el, s-a oprit din plans. Intre timp, sotul comenta in continuare, eu i-am cerut de nenumarate ori sa inceteze (asa face el, nu are nici un simt al responsabilitatii), m-am dus in cealalta camera cu baietelul, unde i-am explicat frumos ca 'maia" lui a gresit cand a spus ca vin verisorii, a inteles gresit, si ca eu trebuia sa merg la nunta cu tati, pentru ca...Stiti ce mi-a raspuns? Bine, lasa-l pe tati sa plece si tu ramai cu mine. Aici intervin mai multe probleme, nu am timp sa le scriu, esenta este ca tati nu face nimic sa se apropie de copil, doar de gura mea mai sta cu el. In fine, Cand am vazut starea lui, nu era impacat, am decis sa nu mai plec la nunta, am preferat sa stau cu el, sa-l stiu bine. Sotul iarasi s-a aprins la un moment dat, copilul a inceput din nou sa planga, nu mai spun ca 'tati" a venit cu o nuia in mana spunandu-i ca-i face el educatie, ca eu nu am stiut pana acum (i-am spus ca unui copil nici o palma nu este bine sa-i dai la fundut, deoarece va raspunde la violenta cu violenta, dar sotul nu pricepe), normal ca baietelul a inceput sa urle si mai tare. Eu l-am luat in brate, l-am pototlit si i-am cerut sotului sa plece si sa ne lase in pace. A plecat si a venit noaptea, dar dupa cate vad nu are remuscari la ceea ce a facut. Pe deasupra i-a spus copilului "nesimtitule", iar eu am crezut ca innebunesc de nervi si durere, m-am abtinut fata de copil sa mai fac scene, dar ieri i-am spus ce-am avut de spus, mai ales faptul ca a indraznit sa spuna ca din cauza mea se intampla toate astea, ca eu sunt de vina si nu stiu cum sa ma pot cu copilul (el care-i absent mereu, care nu face nimic, care nu comunica cu copilul).
Intr-adevar baietelul a fost obisnuit sa i se faca pe plac tot timpul, si atunci, cand a vrut el. Am vorbit cu un psiholog si am sa-i urmez sfaturile (pentru a stii cum sa reactionez la aceste tantrum-uri).
Am sunat atunci psiholoaga (imi este foarte apropiata) si mi-a raspuns ca trebuia sa plec totusi la nunta, ca asa copilul a obtinut ce a vrut el, si asa va face in continuare. Mi-a spus ce trebuia facut, dar era prea tarziu...
Nu stiu daca ma intelegeti, dar baietelul meu cand incepe sa planga si sa urle, nu mai asculta pe nimeni, vrea ca atunci sa-i fie indeplinita dorinta. Si normal, ca asa nu este bine, i-am explicat frumos (dupa ce a terminat cu istericalele), dar incepe din nou cu tipetele, eu simt cateodata ca o iau razna, ca nu mai pot. Daca strigi la el, striga si el mai tare, am vazut ca sufera enorm cand eu il cert, dar ce pot face? E un cerc vicios. Ieri de exemplu, eram in masina, pe o straduta, sotul l-a luat in brate la volan cativa metri (ii place teribil), dupa care a oprit masina, i-am explicat frumos ca de-acolo nu se mai poate sa fie si el la volan, pentru ca...dar el nu a inteles si a inceput sa urle. Sotul a oprit masina a luat-o din nou pe straduta spunandu-i sa vina iarasi in brate, dar copilul nu si nu, ca sa nu-i bine, ca el vrea asa, si a inceput cu urletele. Am cedat nervos, am oprit masina, am descis usa la el si i-am spus ca-l dau jos daca nu inceteaza si sa nu mai aud nici un plans. M-a vazut furioasa (din pacate), si a incetat in momentul acela, dupa cateva minute, mi-a spus ca nu vrea ca eu sa fiu suparata. I-am explicat si atunci frumos ceea ce trebuia si ne-am impacat, dupa care am plecat linistiti acasa. Nu mai spun ca si astazi dimineata mi-a facut o scena, ca nu vroia s aplec eu la servici, vroia sa-i dau bratarile de la mana mea....am ramas pana l-am impacat, dupa care am plecat. Simt ca nu mai pot, ca nu stiu ce sa mai fac, e tare greu.
Si mai ales, ca din partea sotului nu am nici un dram de respect, de intelegere, dar asta e alta poveste.
Jasmin012 spune:
Zina, e greu cand nu exista intelegere. Imi pare rau ca treceti, si tu si baietelul, prin situatia asta. Tu si sotul tau aveti conceptii de viata si despre copil diametral opuse. Tu ai facut ce trebuia, dar tatal lui nu.
Chiar nu mi se pare ca ai un copil rasfatat. Ca are o personalitate puternica e cu totul altceva. Si dupa cum descrii situatia cu sotul tau e de inteles sa fie poate un pic mai inncapatanat si sa ai impresia ca el e de vina, cu rasfatul lui, dar nu e deloc asa.
Deci, cu sotul tau trebuie sa discuti si sa lamuresti situatia, desi imi imaginez cat de greu trebuie sa fie sa duci munca de lamurire cu un om care vrea sa faca educatie cu nuiaua.
Jasmin si Lucas Daniel (28.11.2007)
www.flickr.com/photos/23373490@N02/" target="_blank">poze cu mogaldeatza
www.flickr.com/photos/30849078@N05/" target="_blank">Lucas
http://blogulluilucas.blogspot.com/
http://elblogdeluquitas.blogspot.es
Limbajul copiilor nu se adreseaza urechilor, ci ochilor si inimii...