Rasfat dus la extrem...
Raspunsuri - Pagina 3
Sabina spune:
| Citat: | ||||||
citat din mesajul lui My_Lady0091
si uite asta nu imi place mie..sentimentul de sperioritate... si in fond si la urma urmei..mama isi cunoaste copilul cel mai bine..ca sa poata sti ca daca il tii in brate 15 min...se poate linisti sau nu..eu am avut ocazia sa vad copii care fac istericale.. tocmai alaltaieri l-a dat maica-sa pe un copil de 3-4 ani din leagan jos in urlete si zbieraturi...apoi au urmat izbituri cu fundul de pamant,la propriu...scuipaturi...pana la lovituri cu palma/pumnul in mama..deci..nu vad unde mai statea luatul in brate... si eu sunt deacord cu rasfatul...dragoste..conditii..afectiune..."intr-un cuvant sa nu-i lipseasca nimic"...dar meseria de parinte nu consta numai in asta.. si crede-ma ca nici 100 de ani de DC...nu te ajuta...nu e ca-n armata..comanzi-executi, teoria e teorie..prctica e altceva...si fiecare copil are personalitatea lui...si numai crescand sub ochii tai stii "ce-i poate capul"...deci...daca mama a spus "rasfat dus la extrem" stie ea ce spune...noi trebuie sa ii dam idei pentru ajutor..bune, rele..dar idei..nu sa o judecam..criticam...pe ea sau familia ei...din punctele noastre de vedere asupra rezolvarii impasului...va alege ea unul...sau poate nici unul... JUST?  Blackmoon Lady&lipishtocul 
|
NU, nimic in ce ai scris nu e just.
Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!
Cum mi-am alaptat copiii
Sabina's blog,
Sofia Galagia si 
bb Gheo 
lorelaim spune:
anca_a
dexonline este accesibil TUTUROR celor care DORESC sa-si lamureasca anumite cuvinte...
http://dexonline.ro/definitie/progenitur#259;
de fapt termenul exista atat in fr cat si in engl
http://www.google.ca/search?hl=en&as_qdr=all&q=define%3Aprogeniture&btnG=Search&meta=
nu pot decat sa spun ca "mare-i gradina Domnului... si multzi salasuiesc in ea..." wow! cititzi oameni buni (dezvoltatzi-va vocabularul, gasitzi sinonime, facetzi jocuri de cuvinte, radetzi si descoperitzi-va partea plina de umor a propriei persoane), documentatzi-va si nu cautatzi sa gasitzi intzelesuri care nu exista... si nu aruncatzi cu vorbe si cu remarci total pe langa...
un lucru pe care l-am remarcat in Ro - dar care NU mi s-a intamplat niciodata in Canada si nici in Suedia: placerea absolut diabolica a romanului de a rastalmaci / interpreta cuvintele intr-un mod negativ.... chiar daca cel/cea care le-a spus/scris nici prin gand nu i-a trecut asa ceva...
si sincer, daca sotzul mi-ar zice vreodata "m.u.i.e.r.e" http://dexonline.ro/definitie/ia o pauzare
cred ca m-ar pufni rasul si i-as zice -"da barbate - care-i baiul?"
daca ai stii tu anca_a ce relatzi absolut exceptzionala am eu cu sotzul meu (e cel mai bun prieten al meu, un om deosebit, un tata fenomenal de bun)... si de-asemenea cu progica (progenitura mica) nici macar nu tzi-ar trece prin gand sa reinterpretezi cuvintele mele...
Ilinca_M. spune:
Mi-am propus sa nu mai intru pe subiecte cu asemenea titluri dar cred ca sunt de-un masochism "dus la extrem", ca rasfatzul
. Cand citesc pareri ca ale alinei-satena sau lady-zero-zero, imi vine sa plang (la propriu, nu e o figura de stil).
Prima mea reactie e intotdeauna ca a sabinei:"bai, se raceste gura de pomana pe-aici" dar apoi ma gandesc ca nu-i chiar asa, ca sigur sunt femei care invatza ceva de pe forum, chiar daca stau mai in umbra si nu-s asa de vizibile precum cele "degraba varsatoare" de "sfaturi bune" gen:"ignora copilul!". Si eu am invatzat o gramada citind pe-aici si sper ca si alte mame vor reusi sa discearna intre sfaturile contradictorii primite...
mami de Sophia-Diana (Sophiphi)
1 AN+4 luni
Manole forever
Sabina spune:
deci nu e niciun sentiment de superioritate, la orice mama cresterea copilului e un proces trial an error, chestia e sa stii care e greseala si care e drumul bun.
Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!
Cum mi-am alaptat copiii
Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo
Jasmin012 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Zina Tot eu... Deschid acest subiect in urma a ce s-antamplat in aceasta seara. Trebuia sa mergem la o nunta, dar eu nu am mai ajuns deoarece baietelul meu (3 ani si 10 luni), mi-a facut o criza de plans. El a ajuns ca atunci cand nu-i convine ceva, sa planga, sa tipe, nu te mai intelegi cu el. A fost rasfatat, recunosc, dar acum am scapat fraiele din mana. I s-au facut toate poftele, imediat ce vroia ceva, si acum nu ma mai descurc cu el. In aceasta seara, mama mea trebuia sa ramana cu baietelul, si inainte de-a incepe sa ne imbracam, i-a spus ca o sa vina la el verisorii lui, iar el s-a bucurat f.mult. Si-a pregatit ghitara, mi-a si spus ce melodie va canta. Dar mama mea a facut o greseala, deoarece ea nu stia daca verisorii vin sau nu (veneau pe la noi cumnata cu fratele si mama a presupus ca vin si copiii lor). Dar ei nu au venit, asa ca baietelul meu a inceput sa planga si sa spuna ca nu vrea pe matusa si unchiul, ci "baietii". De aici a iesit un circ de toata frumusetea. Cand m-a vazut ca ma imbrac, a inceput sa urle si mai tare. Si pe deasupra mi-a mai facut astazi inca o scena, la fel, in oras. Asa ca, m-am certat cu sotul, care s-a enervat pe copil, mi-a reprosat mie mii de lucruri, el a plecat, iar eu am ramas acasa. Si asta din cauza ca nu mai stiu cum sa reactioneaz la astfel de "scene' ale copilului. Am asteptat aproape 2 ore sa-i treaca, dar nu a fost asa, asa ca sotul a plecat singur. Voi cum ati proceda? |
Zina, baietelul tau s-a simtit mintit si dat la o parte: adica mami si tati se duc la distractie iar eu stau ca prostul acasa cu bunica in loc sa am si eu parte de distractia mea, cu verisorii, asa cum mi s-a promis?
Era normal sa protesteze.
Ciudata mi se pare reactia sotului tau. Eu nu i-as ierta astfel de comportament. El merita toata distractia iar mama si copilul primesc reprosuri si certuri. Unde e echitatea?
Jasmin si Lucas Daniel (28.11.2007)
www.flickr.com/photos/23373490@N02/" target="_blank">poze cu mogaldeatza
www.flickr.com/photos/30849078@N05/" target="_blank">Lucas
http://blogulluilucas.blogspot.com/
http://elblogdeluquitas.blogspot.es
Limbajul copiilor nu se adreseaza urechilor, ci ochilor si inimii...
mihaela_s spune:
Zina, pe mine m-a surprins cel mai mult din toata relatarea ta asta: "Asa ca, m-am certat cu sotul, care s-a enervat pe copil, mi-a reprosat mie mii de lucruri, el a plecat, iar eu am ramas acasa."
Deci in situatia in care copilul sufera, e nervos si suparat, face o criza(eu nu sunt sigura ca nu de asta urla el mai tare, pentru ca voi va certati in plina lui criza) si tata pleaca. Puneti-va voi, adultii in situatia asta, ce ati intelege din ea? Cum ati reactiona la atare situatie? Voi, tu si sotul tau trebuie sa il invatati in primul rand prin exemple personale(copiii copiaza comportamentul celor din jur si in special al parintilor) cum sa reactioneze in diferite situatii.
Apoi sotul iti reproseaza tie ca nu "stii" sa reactionezi la crizele copilului...dar el cum a reactionat? Reactia lui e cea mai buna? Sa stii ca la noi de multe ori sotul e cel cu rabdare mai multa si stie sa vorbeasca cu copiii mai pe intelesul lor decat mine, alteori sunt eu aceea. Sarcinile astea se "impart" dar nu ca regula ci dupa situatie. Nu esti numai tu raspunzatoare de gestionarea "crizelor" copilului, sa stii.
Si eu sunt de parere ca voi doi-tu si sotul-aveti prima data nevoie de "ajutor" in sensul bun al cuvantului. O discutie tčte-á-tčte si stabilirea unor masuri de "rasfat". Pe bune, un copil iubit, alintat si dragalit(probabil ca asta suna pentru multe fete de aici a rasfat) e mult mai intelegator si mai stabil sentimental decat unul care are reguli stricte de "asa da" si "asa nu". Si vorbesc din prisma mamei cu doi copii mari acum, de 14 si 7 ani, care au avut si ele momentele de criza dar au stiut mai tarziu cum sa "relationeze" in situatii de nervi, dezamagiri, etc. Astea sunt lucruri cu care se va intalni o viata intreaga, iar daca startul e gresit, mai tarziu va si mai greu(sigur ca nu imposibil) de indreptat.
Si inca un lucru: nu va mai certati, reprosati lucruri in fata copilului. Stiu ca uneori e mai greu de abtinut in momente de nervi, dar e esential pentru copil ca problemele adultilor sa nu fie dezbatute in fata lui, in special reprosurile. Daca reusiti niste chestii elementare si esentiale, vei vedea ca peste un timp copilul nu va fi "rasfatat" in sensul rau al cuvantului ci in cel bun.
Comunicarea e inca un lucru important. Dupa fiecare "criza" din asta, stati(stai) de vorba cu baiatul, intreba-l ce l-a suparat, enervat, etc. Astfel vei sti si tu unde trebuie sa intervi in comportamentul tau, el invata ca ccc comunicarea e esentiala si va avea incredere in tine sa vina si la 15 de ani sa discute probleme ce il framanta(cand crede-ma, e foarte important mai ales la un baiat). Si in plus va sti sa isi exteriorizeze altfel(decat prin crize de nervi) problemele.
Multa bafta si sper sa revii cu povesti frumoase despre baiat.
fii alaturi de Mihaita
vorbe de copil...
Hobby
calator de profesie
anca_a spune:
Nu trebuia sa sari cu DEX-ul, de altfel in mesajul initial formulasem o rugaminte in acest sens, mai ales ca in cazul de fata intelesul peiorativ al progeniturii era dat de intregul context.
| Citat: |
| nu pot decat sa spun ca "mare-i gradina Domnului... si multzi salasuiesc in ea..." wow! cititzi oameni buni (dezvoltatzi-va vocabularul, gasitzi sinonime, facetzi jocuri de cuvinte, radetzi si descoperitzi-va partea plina de umor a propriei persoane), documentatzi-va si nu cautatzi sa gasitzi intzelesuri care nu exista... si nu aruncatzi cu vorbe si cu remarci total pe langa... |
Ce sa fac, Lorelaim daca, dupa ce ne relatezi urmatoarele:
| Citat: |
la sfaturile "binevoitoare" ale "noilor" tipuri de mame, au inceput sa apara si in Ro ceea ce un alt psih american numea "needy kids"... care-si sufoca parintzii prin "VREAU" iar daca nu li se indeplineste dorintza au si dat-o cu isteria de itzi e mai mare "dragul". O pune de-o isterie. OK - taci, il asisti, nu scotzi o vorba, ramai calma. Cand circul s-a terminat, ii spui clar ca asa comportament NU este acceptat si ca NU va obtzine ABSOLUT NIMIC cu acest tip de atitudine. Fii ferma, nu-tzi pierde cumpatul si mai ales NU te gandi ce spun altzii. "Foaie verde loboda - gura lumii sloboda. NU se poate trai normal intr-o fam in care progenitura URLA si se ISTERIZEAZA cand tzi-e lumea mai draga pt ca VREA ceva. Cand progenitura mea mi-a facut asa "show" efectiv mi-a venit sa FUUUUUUUUUUUUUG departe-departe-departe... la Polul Nord... si sa ma ascund sub calota polara... sa raman acolo si sa nu mai aud in veci urlaturi... Da - sunt si copii care daca VOR ceva si tu ca parinte le spui ca nu potzi (din diferite motive f rezonabile de-altfel) isi exprima furia si nemultzumirea intr-un mod atat de zgomotos si vehement ca eruptzia vulcanului Krakatau pare un fleac pe langa circul proprie progenituri... |
pur si simplu nu are cum sa imi rezulte concluzia asta:
| Citat: |
| daca ai stii tu anca_a ce relatzi absolut exceptzionala am eu [...]... si de-asemenea cu progica (progenitura mica) nici macar nu tzi-ar trece prin gand sa reinterpretezi cuvintele mele... |
denizel spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui My_Lady0091 cineva trebuia sa ajunga la nunta aceea.clar.... |
Da. Mirii.
Pentru parinti, de dragul copiilor
"Omul care a inventat distractia a fost copilul"
- din jurnalul unei mămici de băietel.
denizel spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui My_Lady0091 ..chiar daca vi se pare o parere antica si medievala..da..copii mai trebuie lasati si sa planga(plansul in majoritatea cazurilor..e un tertip..si il invata de mici).... |
Nu, parerea ta nu e nici medievala, nici antica. E doar sinistra.
Pentru parinti, de dragul copiilor
"Omul care a inventat distractia a fost copilul"
- din jurnalul unei mămici de băietel.
ladyJ spune:
| Citat: | ||||
citat din mesajul lui inaioana
pai zice:
Ioana cu Katja (30 martie 2004),Serghei (2 mai 2006) si www.youtube.com/watch?v=jioYwuky3tk" target="_blank"> Gruia (DPN ian.2011). |
Mda, dar eu insist sa-mi zica ce a facut raportat la copil, in alea doua doua cat el urla.
Ca nu vreau sa cred ca ei se certau si copilul urla nestingherit la doi pasi de ei. Sau...?