Singure - cuc

Rufus spune:

Naspa...
Aia cu bunicii o inteleg, partial, dar cu prioritatea tatalui in favoarea sotului mamei, desi pare logica, nu prea sunt de acord...voi va dati seama cati suntem in siuatia asta nasoala?

RUFUS, TORA si cele 3 minuni ale lorwww.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=80cd684043d64e6bf268f6&skin_id=701&utm_source=otm&utm_medium=email br / " target="_blank"> Surpriza 2008

Luna1 spune:

Vad ca vorbiti subiecte macabre. Pe mine ma bantuie permanent subiectul asta. Copiii mei au tati diferiti. Mor numai la ideea ca ar fi despartiti. Sotul meu mi-a promis clar in mii de ocazii ca va face tot ce ii sta in putinta sa nu se intample asa ceva. Insa eu tot sunt paranoica. Mai ales ca fiul meu ar merge la tatal lui pe care nici nu-l cunoaste. Insa la ambitia aluia sunt convinsa ca ar vrea sa-l obtina legal, numai ca sa ma enerveze pe mine dincolo de mormant.

Asa ca, daca eu mor, al meu a promis ca o sa fuga in Australia cu copiii, si o sa dispara.

Glumesc acum.

In clipele cela mai negre (am avut 2 cancer scare pana acum, dar era alarma falsa) nu mi se rupe sufletul de cea mica, caci stiu ca ea are tatal responsabil, insa de cel mare....stau si plang si imi imaginez. Of, of.

A_Iulia spune:

Pai aici exemplele au fost si mai si, abuzuri, viol al copilului nenatural de catre sotul mamei...in fine.

Mediajust spune:

Am fost pomenita aici, asa ca voi puncta pe scurt (si fara nicio placere, din motive lesne de inteles) cateva aspecte juridice.

De la bun inceput, trebuie spus ca toate hotararile care se iau in asemenea situatii se fac in interesul minorului - si oricine care poate dovedi ca o anume decizie incalca drepturile acestuia, poate cere repunerea in discutie, in instanta.
Mai trebuie spus ca exista un cadru legal bine definit (nu mai insir texte aici, pentru ca vorbim de situatii ipotetice), dar fiecare caz se judeca in parte, functie de particularitatile sale.

Neintelegerea sau neacceptarea situatiei triste in care minorul isi pierde parintele care l-a crescut si ramane cu celalalt porneste de la o perceptie falsa din punct de vedere legal - respectiv ca in cazul divortului/copilului din afara casatoriei cei doi parinti au drepturi diferite.
Nu, singura deosebire dintre cei doi este ca doar unuia ii este incredintat spre crestere si educare, iar celalalt este obligat la parte de intretinere. Altfel, drepturile celor doi sunt egale (art. 97 C. fam).
Deci, este impropriu spus ca "se acorda custotdia tatalui", de ex., in primul rand ca noi nu avem aceasta notiune, in al doilea rand pentru ca obligatia cresterii si intretinerii ii revine acestuia prin efectul filiatiei, nu la alegerea/hotararea cuiva.

Problema instituirii unei tutele (deci desemnarea unei alte persoane - bunici, matusi, prieteni etc) nu se pune DECAT in situatia prevazuta de art.113 C. Fam. - respectiv daca minorul are ambii parinti morti, necunoscuti, decazuti din drepturile parintesti, pusi sub interdictie, disparuti ori declarati morti. Prin urmare, atata vreme cat exista un parinte capabil sa-si creasca copilul, nu se pune problema unui tutore.
Exista si situatii in care cu adevarat se impune instituirea tutelei, chiar daca un parinte traieste - si anume cea in care sanatatea sau dezvoltarea fizica a copilului este primejduita prin felul de exercitare a drepturilor parintesti, prin purtare abuziva sau prin neglijenta grava in indeplinirea indatoririlor de parinte.
Sigur, mai sunt si alte situatii (boala grava, om al strazii, inchisoare, incapacitate de a-l creste - si atunci copilul este pus sub tutela pe perioada in care parintele nu-si poate achita obligatiile.

Prin urmare, abia in aceste situatii se pune problema tutelei si/sau curatelei.
De aceea eu, personal, ii sfatuiesc pe toti cei care au copii din afara casatoriei sau sunt divortati sa incerce (sigur, acolo unde nu este imposibil) sa pastreze legatura afectiva si fizica cu copiii, tocmai ca se poate ajunge in astfel de situatii.
Am vazut cazuri tare triste - de copii carora mamele/tatii nu le-au permis relatia cu mama/tatal de care au divortat, precum si cazuri de parinti neinteresati de copilul ramas la fosta/fostul si care au ajuns in situatia de a-i lua spre crestere la 7-8 ani, fiind aproape straini. Trist, dar legal...Sa dovedesti in instanta ca tu, bunica/matusa/prieten esti mult mai apropiat de copil decat parintele, ca ar fi copilul traumatizat este extrem de dificil - spre imposibil, inseamna anchete si expertize urate, psihologi, martori etc, si cu finalitate indoielnica. Nu este imposibil, dar inseamna efort, timp, bani, argumente foarte solide (secventa cu "bunicii il iubesc, l-au crescut, au fost in vacante" nu este argument).

(Am mai citit o aberatie zilele trecute - cum ca parintii bietei Madalina Manole au cerut custodia, invocand faptul ca tatal ar fi autorul moral al sinuciderii. Asta nu-i decat o forma trista de a-i amagi pe bietii bunici, sansele sunt spre zero).

Asa ca - sanatate la toata lumea, sa ne vedem copiii mari, cu scoala, sa le facem nunti si sa crestem nepoti!!

Gabi_K spune:

Multumim pentru informatii!
Am mai citit si eu la legislativ, ca nu prea sunt alte sanse... deci incercam sa supravietuim si sa ne crestem copiii

Gabi+Robert(20.05.1997)+Lili(17.05.2002)

Povestea nasterii: Lili si Robert

Rufus spune:

M-am lamurit. Caz inchis.
Iata ca, draga Daria, micuta ta nu va ramane singura. Te consoleaza, nu?


RUFUS, TORA si cele 3 minuni ale lorwww.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=80cd684043d64e6bf268f6&skin_id=701&utm_source=otm&utm_medium=email br / " target="_blank"> Surpriza 2008

Gabi_K spune:

Anul trecut am fost la spital, pt conizatie. Am stat 3 zile. Mama a avut grija de copii, insa eu la spital chiar eram singura. Am avut noroc cu una dintre femei din salonul preoperator, sa-mi mute poseta si bagajul la postoperator, ca prima zi nu puteam sa ma ridic din pat. A doua zi a fost mai bine, a treia zi deja mi-a parut rau ca plec acasa M-am imprietenit cu cateva femei, am dormit aproape toata ziua, mama a reusit sa vina pana la mine cateva minute, sa-mi aduca una-alta. In rest, nimeni... am vorbit de multe ori la tel. cu iubitul meu, asta m-a ajutat enorm de mult, insa am simtit si eu pe pielea mea cum e sa fiu singura cuc...

Gabi+Robert(20.05.1997)+Lili(17.05.2002)

Povestea nasterii: Lili si Robert

iris_2009 spune:

Mda, banuiam ca asta spune legea stramba de la noi, insa trebuie sa existe o sansa ca femeile care isi dedica viata copiilor lor in timp ce pe tati ii doare undeva, scuze de expresie, sa isi poata exprima optiunea in ce priveste viitorul copiilor lor. Mi se pare inuman sa nu dai dreptul unei femei care stie cel mai bine ce e mai bine pentru copilul ei sa nu poata sa spuna cam ce ar vrea sa se intample cu copilul dupa moartea ei. Ma gandesc ca ar putea avea dreptul sa isi exprime optiunea asta.
Nu ma refer aici la tatii implicati efectiv in cresterea si educatia copiilor lor, si despre care mamele recunosc ca sunt tati buni, chiar daca poate nu au fost soti buni. Ma refer la cei a caror contributie o reprezinta doar pensia alimentara, care zic ei ca tine loc de implicare.
In fine, probabil ca va mai trece mult timp pana sa se intample ceva daca se va intampla vreodata.
Citeam mai sus de cineva care spunea exact ce se intampla la mine. Nu din prea multa dragoste pentru copil ar lua sotul meu copilul la el, ci din ambitie si doar ca sa ma enerveze dincolo de mormant Trist dar adevarat. E trist ca exista asemenea oameni. Si l-ar duce la mama-sa care-i certata cu apa si sapunul dar se da o mare doamna si care l-a crescut cum l-a crescut pe fiu-sau, etc. etc.
Eh, dar cum zicea cineva mai sus, mergem inainte, sanatoase tun
. Inca n-am dat in paranoia dar sigur o sa ma preocupe mai mult sanatatea mea ca de cand s-a nascut asta mica am cam neglijat-o.

Numai bine la toata lumea si o zi frumoasa!

A_Iulia spune:

Pornind de la ce a spus Iris, cred ca prea usor ne-am maritat si chiar si mai usor am decis sa facem copii...pai zau asa, cand soacra e certata cu apa si sapunul, cand el e asa cum e, cu un pomelnic de defecte... cum de i-am ales de tati pentru copii?

Ok, am comis-o, am comis-o, totusi ochii mari pe viitor ca nu se stie

iris_2009 spune:

Eu una recunosc, A_Iulia ca m-am grabit si cu maritatul si cu facutul copiilor insa nu regret, pentru ca altfel nu s-ar mai fi nascut minunea mea de copil pentru care Ii multumesc Domnului in fiecare zi. Asa ca n-are sens sa ma gandesc la alt drum care n-ar fi implicat-o si pe ea. Asta e, mergem inainte, asa a fost sa fie. Toate se intampla cu un rost in viata, parerea mea. Cine stie pentru ce ne pregatim .

O zi frumoasa!