ce inseamna un psiholog bun
Buna. De o ora caut pe internet si citesc poate poate gasesc "fisa postului" pentru psiholog. Am indoieli cu privire la cat de bun este psihologul la care mergem si am zis sa nu incetez sa merg la el pana nu inteleg daca asa e normal sau exagerez eu.
Sa va povestesc:
Am decis sa merg impreuna cu sotul meu la un psiholog pentru ca avem momente cand nu ne intelegem deloc si in plus eu consider ca nu suntem compatibili si ca nu o sa apucam sa imbatranim impreuna. S-a dus sotul de 2 ori singur si este complet schimbat.. Asa ca m-am dus si eu saptamana trecuta si nu mi-a placut de psiholog. Urmeaza sa mergem amandoi dar ma gandesc daca sa ma duc sau nu. Nu-mi place pt ca mi se pare partinitor, il compatimeste pe sotul meu (a zis la un mom dat "saracu` de el ..."), in momentul in care i-am spus ca ii tine lui partea a inceput sa ma ridice pe mine in slavi, ma tutuieste si in plus imi da sfaturi ("si ce daca sotul ajunge ministru, te duci si tu la bucuresti"; "si daca te desparti de el, ce sanse ai sa gasesti un alt barbat asa cum vrei tu" etc).
Intrebarea mea directa (am obosit sa caut pe internet) este: ce inseamna un psiholog bun? Ce cautati voi la un psiholog? Eu ma asteptam ca un psiholog sa ma analizeze, sa ma faca sa inteleg de ce reactionez asa cum reactionez, de ce simt nevoia sa fac anumite lucruri nu sa-mi dea sfaturi si sa-mi spuna "ce sanse ai sa gasesti pe altul cand eu ii spuneam ca daca nu suntem compatibili eu consider ca nu are rost sa ne mai chinuim. Ma deranjeaza ca ma tutuieste (daca ma mai duc la el, clar ii spun lucrul asta) pentru ca eu nu consider ca el imi este prieten, nu suntem apropiati...este o relatie pacient-doctor pe care mi se pare normal sa o pastram la un nivel cat mai impersonal.
Acum sunt prea obosita dar o sa revin cu comentarii ca sa puteti sa-mi spuneti daca exagerez eu sau asa e normal sa se intample
Raspunsuri
anne`mary spune:
cred ca am gasit ceva care imi place Majoritatea oamenilor cred c#259; ajungi la psiholog atunci când "ai probleme". Este fals. Psihologul este un fel de ghid, un înso#355;itor. El nu face decât s#259; ne ajute s#259; descoperim singuri r#259;spunsurile pe care le avem deja undeva, în adâncul nostru. Este mult? Este pu#355;in? Depinde. Uneori, o singur#259; întrebare pus#259; de un psiholog e ca un bec aprins brusc într-o camer#259; întunecat#259;. Alteori este nepre#355;uit numai faptul c#259; po#355;i împ#259;rt#259;#351;i ceea ce te fr#259;mânt#259; cu cineva. Rostind clarifici. Mergem la sala de sport pentru a ne înt#259;ri mu#351;chii. Citim c#259;r#355;i pentru a ne hr#259;ni mintea. #350;ti#355;i ce înseamn#259; "psihologie"? #350;tiin#355;a sufletului. De-asta ar trebui s#259; mergem uneori la psiholog. Ca s#259; ne primenim pe din#259;untru. Ca s#259; l#259;murim. S#259; cur#259;#355;#259;m rostind.
Psihologul nu este decât un ghid autorizat pe drumul noastru c#259;tre noi în#351;ine.
eu nu simt ca psihologul asta ma ajuta sa imi descopar raspunsurile. Si sa nu-mi spuneti ca asta e un mod inconstient/constient de a refuza ideea cu psihologul, pentru ca m-am gandit si eu la asta si am ajuns la concluzia ca daca nu-mi place omul asta nu-mi place el si doar el dar m-as duce si as incerca pe altcineva. Dar in buzau abia l-am gasit pe domnul acesta
deya spune:
Anne Mary as vrea sa iti raspund desi stiu ca nu e raspunsul pe care il astepti.
Pentru noi ca si cuplu cel mai pun psiholog este duhovnicul nostru. Ne sfatuieste(si tutuieste) pe amandoi in mod egal, uneori eu mai glumesc si zic ca tine cu el pentru ca sunt barbati. Intotdeauna ne spune unde crede el ca gresim unul fata de celalalt si foarte important mereu ne scoate calitatile in fata ca sa ne reaminteasca (daca, cumva am uitat)cine suntem.
Ne dojeneste cand trebuie si DA trebuie, avem nevoie, ne spune cu blandente si diplomatie unde si ce nu e bine cum ne vede el pe noi. NU poarta vorba de la unul la altul (ca ea mi-a zis ca esti asa,el mi-a zis ca nu esti ok acolo)pur si simplu are darul de a le imbina. La sfarsit mereu ne spune ceva pentru amandoi e tare dragut ,cu foarte mult bun simt, foarte foarte mult bun simt.
Per total noua ne este bine. Nu respinge psihologii dimpotriva,dar pentru noi el e psihologoul numarul 1.
Deus spune:
probabil nu-ti place ce auzi de la el fiindca nu auzi ce ai vrut sa auzi...poate ca ai vrut o reteta miraculoasa care sa va rezolve problemele..nu exista asa ceva. Tu ce simti cu adevarat? Vrei sa te intelegi cu sotul tau? Vrei ca terapia sa va uneasca sau sa va spuna ca la scolari ce aveti de facut: tu la stanga , tu la dreapta si in felul asta sa fiti impacati ca le-ati incercat pe toate, deci nu ati abandonat corabia...Eu cred ca psihologii sau prietenii adevarati nu te pupa pe crestet, iti pun intrebari, isi spun parerea dar nu pot sa faca pasii in locul tau:-)))
devii ceea ce practici
www.de-azi.ro
http://oscarfriends.wordpress.com/
"Daca abatoarele ar avea pereti de sticla, am fi cu totii vegetarieni." Linda si Paul McCartney
columbiana spune:
foarte mult mi-as dori sa citesc opinia unui psiholog la intrebarea asta;
http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=137759
marius spune:
Ai pornit gresit din punctul meu de vedere. Un psiholog nu este un medic. Dar nu din acest punct de vedere spun ca ai pornit gresit ci pentru ca atunci cand stai de vorba cu o persoana chiar psiholog fiind nu te duci sa gaesti ceva la acea persoana. Subiectul nu este persoana ci insasi tu. Rolul unei persoane psiholog este in primul rand de a asculta ceea ce spui. Conteaza foarte mult ce ai tu de spus. De asemenea este foarte corecta afirmatia ta ca relatia ce se stabileste intre el/ea si tine trebuie sa se bazeze unilateral pe ceea ce tu accepti. Adica daca te deranjeaza ca ti se vorbeste la persoana a I-a in mod clar ar trebui sa reorienteze modalitatea de adresare. Dar de ce nu ii spui? Nu e nimic rau sa comunici.
Pe de alta parte pot sa te intreb de ce consideri ca relatia cu sotul tau nu va fi in nici un caz una de durata? Ce anume este incompatibil din punctul tau de vedere intre tine si sotul tau?
Eu pur si simplu / Pagina legislativa
diuna spune:
Citat: |
citat din mesajul lui Ana Stroe foarte mult mi-as dori sa citesc opinia unui psiholog la intrebarea asta; http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=137759 |
Si mie, Ana. Si mi-ar placea sa citesc si parerea altcuiva care a trait axperiente similare, si anume terapia de cuplu.
@anne mary, psihologul vostru are experienta in consilierea de cuplu?
Daca iubesti viata, si viata te va iubi pe tine. – Arthur Rubinstein
ladyJ spune:
Citat: |
citat din mesajul lui anne`mary S-a dus sotul de 2 ori singur si este complet schimbat.. Asa ca m-am dus si eu saptamana trecuta si nu mi-a placut de psiholog.(........................................................................................) Nu-mi place pt ca mi se pare partinitor,(...................................) ma tutuieste si in plus imi da sfaturi ("si ce daca sotul ajunge ministru, te duci si tu la bucuresti"; "si daca te desparti de el, ce sanse ai sa gasesti un alt barbat asa cum vrei tu" etc). Intrebarea mea directa (am obosit sa caut pe internet) este: ce inseamna un psiholog bun? Ce cautati voi la un psiholog? Eu ma asteptam ca un psiholog sa ma analizeze, sa ma faca sa inteleg de ce reactionez asa cum reactionez, de ce simt nevoia sa fac anumite lucruri nu sa-mi dea sfaturi(...................................................................) Ma deranjeaza ca ma tutuieste (daca ma mai duc la el, clar ii spun lucrul asta) pentru ca eu nu consider ca el imi este prieten, nu suntem apropiati...este o relatie pacient-doctor pe care mi se pare normal sa o pastram la un nivel cat mai impersonal. |
Iarta-ma ca ti-am taiat din mesaj, am vrut doar sa subliniez chestiile care mie mi se par esentiale din ceea ce spui.
Incep cu inceputul...tu te-ai dus asadar la psiholog pentru ca sotul tau a fost si e, citez ´complet schimbat´´.
Ce ti-ai zis tu tie? Ia sa vad, chiar asa e treaba asta cu psihologul, la mine ´´funtioneaza´´? Ai tras concluzia foarte repede: ´´mna,nu e profi, nu ma analizeaza, mie nu imi place de el, nu stiu cum a functionat la tine draga sot, dar pe mine nu ma incanta´´.
Ti se pare partinitor, zici. Pai nu e de mirare. Sotul tau e incantat de el,nu? Crezi ca de aceia functioneaza la el, pentru ca psihologul ii tine partea?
Nu iti place ca te tutuieste si ca-ti da sfaturi..ok, tu mergi din cate inteleg eu la consiliere nu la psihoterapie.Le incurci si ai asteptari nerealiste, analiza, terapia pe cognitie, identificarea gandurilor automate distructive , etc adica ceea ce cauti tu,..tin de psihoterapie.
Il citezi pe psiholog, aici nu ma pot pronunta pentru ca nu cunosc contextul sau intreaga discutie..ai extras din context si poate fi interpretat aiurea.
O alta greseala pe care o faci este ca pentru tine e important ce cauta ALTII la psiholog. Ce cauti tu? Asta e intrebarea, ce cauti tu, ce vrei tu?
Tu vrei, din cate scrii, un psiholog care sa:
-nu iti fie prieten
-sa nu te tutuiasca
-sa ramaneti la nivel impersonal
-sa te analizeze si sa te faca sa inteelgi de ce faci ce faci, si asta daca se poate in cateva sedinte.
La psiholog iti deschizi sufletul. Daca tu vrei sa ramai impersonala, ne-prietena, cum ai vrea sa te ajute psihologul? Cand terapiile sunt centrate pe persoana ta, cum poti tu, in impersonalitate, sa fii ajutata?E vorba de o relatie, relatie care functioneaza doar daca exista intelegere, simpatie, empatie, incredere. Altfel nu merge.
Sfatul meu este sa NU mai mergi la acest consilier pentru ca(;) clar, lipseste legatura dintre voi. Nici macar nu iti este simpatic, ba chiar il acuzi pe undeva de neprofesionalism(cauti pe net fisa postului...).
Empatia si acceptarea este foarte foarte importanta in relatia cu psihologul tau.Uneori pur si simplu nu va potriviti. Vina nu-i a ta, este a specialistului, pentru ca nu exista meseria de pacient ca sa spunem ca pacientul greseste, pe cand exista meseria de psiholog si putem spune ca psihologul greseste in relatia terapeutica.
Aici avem si o paranteza, trebuie clarificat despre ce specialist vorbim. pentru ca tu degeaba mergi la consiliere si ai asteptari de psihanaliza. Omul ala nu e psihanalist.
E ca si cum te-ai duce la medicul de familie sa te opereze pe creier.
Fii fair play si spune-i psihologului tot ce te deranjeaza in legatura cu el. Intreba-l ce specializare are, la ce grad,ce experienta, daca chiar vrei sa stii. Explica-i ce asteptari ai tu de la el si iti va raspunde daca te poate ajuta sau nu.Tot el te poate indruma spre un alt specialist.
Comunicarea, cuvantul asta atat de uzat care aproape nu mai inseamna nimic, este CHEIA , defapt, in orice relatie.
anne`mary spune:
buna dimineata. Am citit rapid raspunsurile caci ma pregatesc sa plec la birou.
E tare posibil sa nu fac eu diferenta intre consiliere, psihoterapie si ce alte modalitati exista.
De ascultat psihologul acesta nu imi da impresia ca ma asculta pentru ca i-am explicat o chestie si mi-a intors-o de foarte multe ori in timpul sedintei...si iar ii explicam si el iar revenea la treaba aia.
Spun ca nu o sa imbatranim impreuna pentru ca nu avem aceleasi prioritati (la mine relatia noastra este nr 1 iar la el este munca si nu reusim sa gasim un echilibru intre ce vreau eu si ce vrea el), pentru ca eu am traume din copilarie iar el are traume dintr-o casnicie trecuta foarte grea. Ma asteptam sa ma intalnesc cu psihologul, sa insistam pe ce am trait in copilarie, sa inteleg daca m-a afectat relatia parintilor .... sa nu primesc explicatii de genu` "daca te desparti de el ce sanse ai sa gasesti pe altu`". Ca daca am venit la tine inseamna ca inca mai vreu sa mearga relatia cu el.
M-am gandit si eu daca reactia asta o am pentru ca nu-mi convine ce spune, dar eu sunt adepta psihologului, sunt constienta ca trebuie sa vorbesc cu un psiholog pentru trecutul din familie, sunt deschisa si sunt atenta la critici pentru ca stiu ca e in interesul meu sa fiu atenta la ele. Deci reactia mea nu cred ca e din cauza criticilor aduse la adresa mea desi nu prea au fost critici. Eu ma cunosc destul de bine si i-am spus cum sunt eu iar la sfarsitul sedintei nu a facut decat sa repete si sa-mi confirme ca eu sunt asa cum i-am spus eu ca sunt. Nu mi-a spus nimic ce eu nu stiam despre mine, nu am vorbit decat 10 minute despre parintii mei, nu mi-a pus intrebari cheie de sa ma forteze sa vad eu lucrurile din stiu eu ce unghi.
Nu vreau sa ma schimb eu sau sa se schimbe el, nu vreau pastile miraculoase, nu vreau sa-mi spuna doctorul ce sa fac (cum a zis cineva daca sa o iau la stanga sau la dreapta...sub nicio forma, este exclus asa ceva) vreau pur si simplu pe cineva care sa ne faca sa intelegem ... nu stiu cum sa ma exprim.
Ma grabesc sa ma duc la birou, am sa revin cu comentarii si repet faptul ca sunt atenta la ce imi spuneti
maria_alexia spune:
Reiau si eu intrebarea, ceva mai precis:
cum gasesti un psiholog? specializat pe problema ta, daca se poate? cum se clasifica specializarile, cum le regasesti tu, muritorul nestiutor de rand?
marius spune:
Ce anume din felul de a fi a sotului tau consideri ca este incompatibil cu viziunea ta despre relatia voastra? Pentru tine relatia voastra este prioritatea numarul 1. Este un pic contradictoriu pentru ca tot tu afirmi ca nu prea vezi viitor in aceasta relatie. Teoretic esti constatativa. Afirmi ca pentru tine relatia voastra este prioritara, acuzi faptul ca pentru sotul tau jobul este prioritatea nr.1 - intrebarea este: ce anume faci sau consideri ca ar trebui facut de tine pentru a face relatia voastra sa functioneze? Sau daca faci, ce anume faci si nu face sotul tau? Daca ai fi in locul sotului tau ce ai face si ce nu ai face din ce face/din ce nu face el?
Eu pur si simplu / Pagina legislativa