ne intoarcem in Romania sau nu?

motanik spune:

Eu nu am citit decat mesajul initial si la el am sa si raspund.

Suntem intr-o situatie similara.
De 6 ani la Londra (sotul de 9), in fiecare an ne zicem ca ne intoarcem in Ro si tot aici suntem.
Ne-am integrat ok si aici, avem prieteni destui si aici, avem joburi si copilul merge la gradinita aici. Cu toate astea, nu e absolut ok, ne tanjesc sufletele sa ne intoarcem acasa.
Nu suntem insa suficient de nebuni sa ne intoarcem acum. Si ne amagim asa, ca la anu', apoi iar la anu'. Intr-o zi o sa ne intoarcem, asteptam sa se mai linisteasca apele, sa nu se mai taie salariile, sa nu mai creasca taxele, sa fie locuri de munca pt toti cei ce vor si pot sa munceasca. Daca suna realist sau nu, nu-mi pasa. Nu-mi pasa nici de cei care imi spun ca sunt nebuna sa ma intorc in Ro cu copilul, ca nu-i ofer nici un viitor acolo. Stiu ca daca o sa fie greu, o sa o luam de la capat, dar cel putin nu o sa traiesc cu regretul ca nu am incercat.

Asa ca asta iti spun si ei, Eeda. Daca sunteti tineri inca, o luati de la capat daca nu merge bine acasa. Desi cred ca impactul e mare in primele saptamani, apoi te obisnuiesti. Pana la urma sunt inca 20 milioane de oameni care traiesc in Romania, cu bune si rele, cateva sute probabil chiar scriu aici pe forum, daca ei se descurca de ce nu am face-o si noi...


--------------------

Andra si bebe Theodora

Angels wanted to do the moonwalk so God sent one to bring Michael Jackson

Melody spune:

Intamplator, citind pe net, am ajuns sa citesc ceva, este exact parerea mea. Pentru autoare topicului:

http://povestilagurasobei.blogspot.com/search/label/D%27ale%20emigrantilor




Ani

Doloress spune:

Eu as prefera ca sistemul de invatamant din Romania sa puna accentul pe cum sa te porti cu un om venit din Ghana sau din Mauritania, cum sa accepti diferentele culturale si sa le intelegi, si nu pe obligat copilul sa invete pe de rost unde e Ghana si Mauritania. Ca prea putin conteaza pentru dezvoltarea lui ca om ca stie capitala, dar vede un negru pe strada si-l face maimuta si se holbeaza ca la felul 14. Ceea ce din pacate e curent in Romania

Eeda e clar ca sistemul vostru de valori intra in conflict iremediabil cu cel promovat in Canada. Asa ca eu zic ca pentru binele vostru mai bine plecati. Degeaba zic unii sa ramai pentru copil, copilul va fi crescut de voi, cu mentalitatea voastra si va fi la randul lui nefericit. Sistemul de valori romanesc vi se potriveste foarte bine, go for it!

A propos de Toyota de 15 ani, si patronul sotului meu (milionar) conduce tot o Toyota de vreo 20 de ani chiar. Si nici prin gand nu-i trece sa o schimbe, chiar daca seara ia cina cu printul Bahreinului venit la el in hotel. Si primul contact pe care l-a avut sotul cu el, in prima zi de lucru : era suit pe-o scara si schimba un bec. Sotul meu (proaspat venit din Romania ) a crezut ca e omul de serviciu. Deci... sistem de valori total diferit pe care multi romani nu-l pot intelege si pace. Nu e vina lor, nu trebuie sa avem toti aceleasi sisteme de valori, ar fi si plictisitor, de aceea unele locuri se potrivesc unor oameni, altora li se par infern.

danat spune:

Buflea noi am plecat din tara (emigrat imi suna cam fortat in zilele noastre) dupa 35 de ani si nu am afirmat sus si tare never ca o facem pt copil. Dar nici pt a ne "realiza", caci aveam ce ne trebuia pt un trai civilizat si in Ro. Am plecat din alte motive, ca multi alti romani ce au ales ruperea asta, si nu are rost sa le enumar.

Intr-adevar, este mai greu sa-ti gasesti profesional implinirea dupa 35 de ani (nu imposibil), sa o iei de la capat, dar este la fel de greu oriunde, inclusiv in Ro. Mai ales pt femei, caci pentru barbati, 35-45 ani inseamna in ochii unui angajator serios, profesionalism si experienta.

Insa, revenind la copii si folosul "emigrarii" asupra lor, totusi eu te contrazic: copilul meu a evoluat mai bine aici, societatea asta i se potriveste mai bine, aici esti pretuit ca si copil, ti se da importanta (cred ca si la voi), cuvantul si parerea lor chiar conteaza , etc. El este inca mic, insa numai gandul ca dupa scoala va avea alta sansa, ma face sa ma simt si eu mai realizata. Nu neaparat printr-o cariera personala fulminanta. Depinde fiecare ce vrea de la viata...

mihaela_s spune:

buflea, chiar daca nu vrei sa auzi de la altii, am sa vin si eu sa-ti spun ca e foarte posibil sa pleci si dupa 35 de ani. Eu 37, sotul 41 cand am plecat din Ro. El a venit cu contract, deci nu s-a pus problema. Eu sunt inca in proces de formare mai bine zis reformare profesionala si desi am aproape 40 de ani sunt inca tanara pentru piata muncii de aici, unde lumea iese la pensie la 65 de ani, indiferent ca e barbat sau femeie. Inca nu am muncit atat cat mai am de muncit de acum inainte, asa ca 40 de ani nu e nicidecum o varsta la care sa nu poti sa o iei de la inceput. Societatea vestica e cu totul altfel construita, nimeni nu se uita urat la tine ca o iei la 40 de ani de la inceput. Pe aici se muta lumea si la 50 de ani dintr-un loc in altul, poate si dupa vasta asta...Da, cand schimbi si tara e mai mult de munca, e limba pe care trebuie sa o inveti, dar nimic nu e imposibil cand iti doresti ceva. Conditia esentiala dupa mine este sa VREI din tot sufletul. Sa nu te uiti inapoi.

E adevarat ca nici noi nu am emigrat pentru copii, asa ca nu stiu cum e sentimentul asta. Am emigrat pentru noi, la 35 de ani inca mai ai viitor...chiar si dupa 40. Depinde de fiecare cum (se) simte.

fii alaturi de Mihaita


vorbe de copil...

Hobby

calator de profesie

ruxij spune:

Mda, la 35, dar la 40-50 de ani nu prea mai are rost sa pleci. In afara faptului in care esti muncitor necalificat in Romania sau poti sa transferi ce ai facut in Ro direct in tara de adoptie, deci nu pierzi profesia. Omul, mai ales barbatii, se valorizeaza f. tare prin profesie. Pierderea unei profesii la care, de bine de rau, cu chiu cu vai, mai bine sau mai prost, ai muncit pana la 40 sau 50 de ani asa cum ai putut si care odata ce emigrezi puuuf, dispare, si-ar pune amprenta puternic pe psihicul individului. Cand emigrezi, iti trebuie cativa ani sa te ajustezi la piata muncii din tara de adoptie, fie sa mai faci scoala, sa te reprofilezi, fie sa urci iar de la baza, dureaza... De aia e bine sa emigrezi tanar, sa ai timp sa le faci. Asta cand emigrezi, nu dc. pleci direct cu contract de lucru. Dc. pleci cu contract de lucru, poti pleca la orice varsta. Dc. barbatii vostri au plecat cu contract de lucru, totul e OK. Voi contati mai putin, barbatul are job, ori gasiti, ori nu gasiti de lucru, va valorizati prin familie.

buflea spune:

Daca in Romania, pana in 35 de ani, nu ai un loc definit (social, material, profesional) atunci mai bine pleci in alte tari unde munca fizica, multa si grea, este intr-adevar remunerata.

Nu stiu daca putem spune ca copiii evolueaza mai bine in Austria decat in Romania. Copilul este flexibil, adaptabil si nu are sisteme de referinta. El se va adapta societatii romanesti si asta nu inseamna ca va fi mai inferior. Mutat in alt sistem, se va adapta acolo - iata-ne pe noi, crescuti intr-un sistem mult mai bolnav ca societatea romanesca de acum ...
Eu am convingerea ca copiii mei ar fi fost la fel de fericiti in Romania pe cat sunt aici - cu avantaje si dezavantaje. Avantajele ar fi fost ca ar fi avut notiunea, caldura si prietenia unei familii extinse (veri, matusi, nasi), ar fi trait spiritul romanesc care nu are neaparat numai laturi negative - dezavantajele ar fi fost ca, bine spunea Rufus, ar fi invatat sa lupte ca sa supravietuiasca in primul rand si ulterior, ca sa progreseze.

Sigur ca si pe mine ma face fericita evolutia copiilor mei - dar nu pot sa neg efortul si sacrificiul meu social si uman in statultul de emigrant. Si inca eu am prins ultimul tren, am facut iar scoala, mi-am schimbat profesia, deci am incercat sa recuperez. Mi-a fost greu si de multe ori am avut regretul renuntatrii la ceea ce construisem in Romania, pentru mine ... nu imi este rusine sa o spun, emigrarea a insemnat multi ani de "inapoi" ca sa imi vad destinul miscandu-se inainte. Am convingerea ca daca as fi emigrat cu 10 ani mai tanara eram cu 10 ani mai "inainte", eram cu "10 ani" mai stabilita social, emotional si material in societatea asta si copiii mei ar fi avut cu "10 ani" mai multe posibilitati ...
Cu cat emigrezi la maturitate cu atat mai greu se misca caruta "inainte".

buflea spune:

Fara sa vreau sa minimalizez efortul vostru - a emigra cu sotul avand job, in meseria pe care o profesa si in Romania, dar mult mai bine platita in tara X, nu prea este emigrare ...

Imagineaza-ti ca pleci din Romania, cu 2 valize, la "nimeni" si la "nimic" - cu sotul ...si incepi sa cauti de munca, si te izbesti de "nu ai experienta americana" sau "nu sunt sigur ca meseria asta se practica la fel la tine in tara" ... imagineaza-ti ca unul trebuie sa "munceasca orice" ca celalat "sa o ia de la capat" si sa se formeze intr-o noua meserie - si asta la 40 de ani.

Asta cu am plecat cu contract si am hotarat sa ramanem ca e mai civilizat ca in Romania, nu este emigrare.

P.S. Acum am vazut ca RuxiJ a spus acelasi lucru ...

mihaela_s spune:

absolut ruxij, ai perfecta dreptate. Sotul meu nu a vrut sa emigram in Canada pentru ca nu putea profesa meseria din Ro. Isi iubeste meseria atat de mult incat pentru ea ar fi ramas in Ro. Portita a fost UE care a dat cale libera medicilor. Altfel el nu ar fi vrut sa plece...
Dar nici nu se pune problema sa nu lucrez, de fapt am si lucrat de un an incoace. Numai ca trebuie sa fac cursuri in plus pentru a putea primi un job definitiv. Nu stiu cum m-as simti sa stau acasa...poate m-as consola cum spui si m-as implini prin copii, as incerca sa imi pun in valoare hobby-urile. Dar cred ca as face ceva sa imi gasesc un loc de munca...

fii alaturi de Mihaita


vorbe de copil...

Hobby

calator de profesie

mihaela_s spune:

Da, asa e...i-am raspuns si eu lui ruxij. Nu intelesesem ca tu vb de emigrare in SUA...in conditiile spuse acum.

fii alaturi de Mihaita


vorbe de copil...

Hobby

calator de profesie