ne intoarcem in Romania sau nu?
Raspunsuri - Pagina 21
ari spune:
Ne-am inteles!
Editez si eu, sa-ti spun, Iulianm, ca mortii aia vii sunt pe la Montréal ! Sa-i vezi cum danseaza in noptile de vara prin centrul orasului, pe la festivaluri in aer liber! Si-s taare multi!
Daca vii, ti-i arat! Parole d'honneur!
a_alinta spune:
ce pot sa spun, si nu as fi dorit , este ca am avut nevoie de sistemul sanitar din romania. si am fost cu pile. si cu toate pilele astea, am ramas cu un gust atat de amar incat am realizat ca siguranta si bunul simt nu il gasesti in scolile de renume din romania ci in bunul simt al oamenilor care fac scolile in romamia si care practica meseria invatata in romania. si acesti oameni sunt din ce in ce mai putini.
restul e poveste.
mikiion spune:
Si continund of topic, pt. cine a intrebat de ce se pun copiii in clase pe baza varstei, din experienta mea de 8 ani de profesoara in Romania, cred ca toata diferenta de opinie, despre scoala romaneasca, vine si de la perceptia diferita pe care statul sau societatea o are fata de educatia copiilor.
In Romania, statul si sistemul de invatamant trebuie sa pregateasca genii cu care sa ne mandrim
Cei mai destepti din lume si cei mai buni la olimpiade.
Daca nu face fata copilul, cu atat mai rau pentru tine ca parinte si pentru copilul tau. Numai copii performanti conteaza, copiii mai putin performanti, dar poate viitori oameni onesti care vor castiga decent viata lor sunt ignorati cu gratie de cate scoala. Daca nu mai rau, ceva de genul sa ascundem gunoiul sub pres.....( Nu vorbesc aici de profesori in sine, ci de sistem in general, chiar daca am fost socata in primul meu an de invatamant cand o profesoara aproape de pensie mi-a tipat in cancelarie, de ce l-ai pus pe handicapatul ala in prima banca, muta-l in spate sa nu-l mai vad)Plus ca as vrea sa vad salarii de merit si pentru profesorii care dau ore de meditatii gratuite pentru copii mai putin dotati, nu numai pt. cei care au avut copii la olimpiade....
Pe continentul american, scoala gratuita e un drept. Exista dreptul la educatie!!!! Ca tu esti un copil genial nu te face superior . Esti doar un copil si atat.... Asa cum nici faptul ca nu esti un copil genial nu te transforma intr-o rusine pentru scoala. Ci se cauta resurse ( atat cat isi permite sistemul, ca nici el nu e perfect, cel putin in Quebec) ca sa sprijine si pe cel care are nevoie de ajutor.
Asa ca pe baza acestei viziuni democratice copilul e introdus intr-o clasa pe baza unui criteriu.Si acest criteriu democratic e varsta.
Eu aici vorbesc de o scoala normala. Nu vorbesc de sistemul privat sau scolile cu clase selectionate. Cel putin in provincia mea, exista o lipsa de resurse ( psihopedagogi, logopezi, pedagogi scolari), iar sistemul de stat gratuit sufera. Dar nu pot generaliza asta la Canada, iar cum am locuit in ultimii 2 ani in doua orase diferite in provincia mea nici macar pt. Quebec nu pot generaliza..... E ca si cum as compara sistemul medical din Bacau cu cel din Timisoara....
Asa cum nu pot sa ma contrazic cu o persoana traind in Danemarca si sa-i tin eu lectii ca ce perfecta e scoala daneza doar pt. ca eu am facut un schimb de experienta intr-o scoala dintr-un satuc danez timp de o saptamana( acum 10 ani) . Experienta extraordinara si socanta care mi-a dat imboldul sa depun actele si sa vin in Canada.... Mai spun ca am asistat la o sedinta a consiliului de administratie format din parinti, in care directorul, ales de parinti, isi justifica in fata lor fiecare actiune din anul respectiv....
AB_AC spune:
Mey eu revendic mortii vii pentru New Orleans... imi pare rau de voi, dar acolo au renume mondial... ah si pentru nordici cu Unix-ul ca daca programezi precum .... (beep).... te umpli de zombies:)) pe orice meridian.
ruxij spune:
Mikkion, exact asa e, cum spui tu, am vrut sa explic eu aceasta diferenta dintre sistemele de invatamant, dar mi-a fost lene:)) Diferenta este ca in Romania sistemul de invatamant este "adresat" copiilor dotati, cam primilor 10-20%, restul raman tot mai in urma si cu tot mai multe goluri. De aia se plang parintii, un copil mediu nu poate face fatza si asta il face sa ramana de fapt mai in urma decat chiar propriile capacitati. Aici se pune accent pe integrarea tuturor copiilor, de aceea materia pare mai usoara, in medie. Dar copiii mai dotati, aia 10-20% primesc atentie si ei si lucreaza la nivelul lor prin metodele pe care le-am mai explicat si eu, si altii mai devreme: grupe de lucru speciale, clase speciale, uneori (mai rar) avansati intr-o clasa superioara. Dar in medie, invatamantul de aici, se adreseaza nu supradotatilor, ci copiilor normali, cu cc capacitati medii. Cei ce raman in urma au si ei la dispozitie programe speciale si primesc atentie, nu dispret. Dar si aici si oriunde, implicarea parintilor este la fel de importanta, poate chiar mai importanta decat scoala, indraznesc sa spun.
a_alinta spune:
si vin si eu cu alt argument teribil . din punctul meu de vedere.
un adolescent de 16 ani poate cumpara tigari. poate cumpara o sticla de bere.
are bani de la parinti, care si ei sunt inconstienti cateodata, in ideea teribila de a oferi copilului totul, dar cine ii ofera posibilitatea asta?
cine e vinovat? statul? vanzatorul? sau doar parintele?
Pucku spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui eeda2008 Acum revenind la "oile" mele....vorba romanului. 1.Oricit de ciudat o sa va para, pentru mine familia mea nu inseamna numai sotul si copilul meu. Ginditi-va asa....copiii vostri o sa creasca, o sa plece de linga voi si o sa spuna..."sorry dar familia mea e sotul/sotia si copiii." Cum v-ar place? Eu una am o datorie morala fata de parintii mei cum de altfel mi se pare normal pentru fiecare. De adus parintii aici nici nu se pune problema, nu ca ei nu ar veni....dar am vazut destui parinti nefericiti aici, plimbindu-si nepotii prin parc plingind dupa casa lor. Nu am auzit nici un parinte venit aici sa se acomodeze. Imaginati-va voi care traiti o viata intr-o tara ca la pensie emigrati...alte obiceiuri...alta limba...si tot asa. Vi se pare putin lucru? Acu' o sa ma intrebati de ce am plecat? Nu am stiut ca asa o sa fie? Raspuns: NU Cind emigrezi te gindesti cumva ca o sa iei viata de la inceput, dar nu chiar de la inceputul inceputului.....cind trebuie sa inveti sa vorbesti, sa mergi cu sistemul de transport in comun....sa te reorientezi cu job-ul, sa inveti sa comanzi ceva la magazin sau chiar sa chemi un taxi...par lucruri simple...dar sunt diferite de cum esti obisnuit.... Cum traiesc canadienii bine? Majoritatea are casele cumparate prin banca, masina, mobila, televizorul samd....Diferenta fata de Romania e ca isi pot plati ratele, dar sa nu credeti ca le raman grozav de multi bani dupa...Cunosc bastinasi care nu au fost nici macar la New York, care e la 8 ore de Toronto....care cind au auzit ca am fost si am stat la un hotel si am dat 250 $ pe noapte s-au uitat la mine strimb.... Ca sa iti permiti o casa mai mare, idividuala, asa zisul "detached" trebuie sa te muti in suburbii, de unde ca sa vii la servici faci cel putin o ora sofat pe autostrada, la ore de virf....canadienii stiu ce zic 401 in trafic mergi cu 5 km la ora, citesti ziarul....daca mai ai si ghinionul sa prinzi un accident...esti mincat....Si asa iti petreci 2 ore pe zi in trafic...Dar macar ai poze frumoase sa trimiti in Romania cu casa de carton...pe care ai dat jumate de milion de dolari..... Sa vorbim de sistemul de invatamint de aici? Cu ce sa incep? Cu incultura canadienilor care ma intreaba daca vorbesc ruseste desi stiu ca sunt din Romania? Pai ei asa stiu ca Romania Rusia Polonia...sunt cam tot aceeasi mincare de peste....Sau cu copiii care stiu ca puiul de gaina creste la No Frills care e un fel de Carefour....Sau cu cei care se scobesc in dinti la restaurant cu degetele? Intr-adevar string rahatul de la ciini pe strada, de ce? Ca amenda e cam usturatoare...Ce fac ei aici nu fac pentru ca sunt civilizati....ci pentru ca asa sunt "inoculati" sunt aliniati ca niste soldatei.....Stiti cum sunt porecliti canadienii? " Tara mortilor vii" De ce? Pentru ca aproape nu traiesc.....Ei traiesc sa munceasca....Sefa mea canadianca sadea munceste zi lumina ca sa se duca in long weekend in Kitchener, care e un orasel la 70 km de Toronto, sa stea la un hotel de mina a doua unde sotul ei, angajat la guvern are discount...si credeti-ma are salar cu 6 cifre....se imbraca cu ce e mai ieftin posibil, conduce o Toyota de 15 ani.... Of, sunt multe de spus si putin timp.... Nu judec pe nimeni care reuseste sa se acomodeze aici, ba dimpotriva ii felicit! Dupa mine e un sistem lipsit de viata, de acel "personal touch" totul este facut ca asa trebuie....fugim la cumparaturi, fugim acasa, fugim in vacante o data pe an ca nu avem mai mult de atit, in long weekend fugim la o plaja ceva sa inspiram nitel aer poluat la maxim....O chestie care i-am spus-o tatalui meu dauna-zi si mai ca nu m-a crezut, nu imi amintesc sa fi vazut cerul cu stele stralucind aici de cind am venit.....hmmm oare de ce? Va spun ...pentru nu e ca strugurii sunt acri, suntem mult mai realizati aici decit multi romani veniti inaintea noastra.. Eu una cred ca sunt multi care nu admit ca nu sunt fericiti si nici nu au la ce se mai intoarce...parere foarte personala, nu ma judecati. Cum am mai spus jos palaria pentru cei care se acomodeaza si considera Canada "acasa". Despre sistemul de sanatate nici nu vreau sa incep ...se intimpla si aici atitea anomalii....Ultima ar fi ca recent am avut o interventie chirurgicala minora si cind am fost sa imi indeparteze firele de sutura, asistenta canadianca, foarte zimbareata ca toti de aici dealtfel, si foarte increzatoare, mi-a indepartat firele cu un foarfece usor ruginit...luat de pe o masa care avea o mie si una de chestii pe ea... in nici un caz un cimp steril...., cu mina fara manusi, si nici nu s-a spalat inainte....Eram atit de socata ca nici nu am avut timp sa intreb daca foarfeca e sterile.....Si asta e un nimic Oricum asa cum multi ziceau mai inainte motivele trebuie sa fie personale si sa nu generalizam... Multumesc foarte mult de opiniile voastre, sunt de un real ajutor. Medeea. |
pana aici am ajuns
in mare parte am trait cam acelas stres zilnic in viata din Toronto, dar eu nu voiam sa ma intorc ci sotul
eu ma adaptasem in parte
si la noi visul era sa ne intoarcem in Franta dupa cetatenie
asta pana am venit in concediu in orasul Quebec pe care l-am indragit la maxim
am incercat sa ne mutam in Montreal, dar sotul nu a prins un job acolo, asa ca pana la urma am venit in Quebec
am luat-o de la capat a doua oara pt ca, chiar Canada fiind, sistemele sunt diferite
acum ma simt mult mai bine, sotul relativ..inca mai viseaza la plimbare prin centrul Strrasbourg-ului la ceas de seara, dar ne-am adaptat mult mai bine aici
lucrez la 15 min de casa, gradinita e la 5, scoala la 5, biblioteca si piata la 10, nu bat mai mult de 20 km patrati pt scoaka, servici, mancare
ma bucur de copil, de viata mea, am timp de multe lucruri pe care la Toronto nici nu le visam
toti'amici" din Toronto ne-au uitat, pt ca am lasat orasul unde se fac bani, pt un oras nationalist zic ei.
Dar nu-mi pasa, pt ca acolo ma simteam straina, aici ma simt acasa
de curand m-am intors din Nova Scotia, Cape Breton, una dintre zonele sarace ale Canadei, unde oamenii de rand traiesc cu mancare la cutie pt ca cea proaspata costa f scump. dar mi-a mers la suflet entuziasmul lor si intalnirile lor ad-hoc la ora 2 la plaja, oameni simpli, unde magazinele sunt inchise duminica in unele orase si lumea se bucura de soare si ocean
si asa am ajuns sa apreciez mai mult Canada
sistemul medical nu este perfect nici unde, are multe de updatat si aici, dar comparativ cu cel din Romania, este cu mult mai bun si mai accesibil
sa stii ca eu am colegii care se imbraca de la second, si lucrez la universitate, si nu pt ca nu se apreciaza, ci pt ca pt ei materialul asta fizic exterior e in primul rand reciclabil, si 2 prefera sa cheltuie 10 $ pe blugi decat 50 si din cei 40 ramasi sa-si cumpere 2 carti, sau sa mearga la masaj, sau....cu timpul am inceput sa ma simt bine ca pot sa duc gunoiul in papuci, si fara sa ma vorbeasca vecina ca n-am unghiile facute sau nu-s coafata recenyt
Corina ,
Stephanie si Yann Edward 
+ Totoku"Important nu este ceea ce ti se intampla, ci felul in care reactionezi""
hannen spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Pucku sa stii ca eu am colegii care se imbraca de la second, si lucrez la universitate, si nu pt ca nu se apreciaza, ci pt ca pt ei materialul asta fizic exterior e in primul rand reciclabil, si 2 prefera sa cheltuie 10 $ pe blugi decat 50 si din cei 40 ramasi sa-si cumpere 2 carti, sau sa mearga la masaj, sau....cu timpul am inceput sa ma simt bine ca pot sa duc gunoiul in papuci, si fara sa ma vorbeasca vecina ca n-am unghiile facute sau nu-s coafata recenyt |
Mi-a mers la suflet paragraful asta.Din fericire mai sunt si oameni care aleg o carte buna in loc de "magazinele" de moda si care viziteaza librariile mai des decit vitrinele la care
cu gindul "o vreau si pe aia,si pe ailalta".Oameni care cred ca "nu haina face pe om"!
Insa romanul ...ehe,sunt care indiferent unde s`or duce ,unde s`or stabili nu scapa de apucaturile mioritice.Fala!Sa arat,sa povestesc ca am ,ca fac,ca ma duc,ca ma intorc...niste frustrati care nu sunt/au nici pe departe ceea ce pretind.
************************************
Whatever happens don`t let go of my hand!
ari spune:
Hannen, sa stii ca pe aici sunt multi care prefera sa se imbrace modest, pentru ca intr-adevar considera ca nu imbracamintea face pe om. Imbracamintea de zi cu zi este cat se poate de confortabila, in asa fel incat daca vezi o femeie mergand la cumparaturi pe toc cui, stii sigur ca vine...din Europa de Est!
Oamenii asta calatoresc, in schimb, tare mult. Si da, isi cumpara carti sau cheltuiesc bani pentru diferitele hobby-uri pe care le au.
Si una dintre primele critici pe care le aud de la compatriotii si compatrioatele noastre (romani) este lipsa de eleganta si uratenia femeilor canadiene! Te las pe tine sa deduci restul...
buflea spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Rufus De ceva vreme, sotia mea vrea sa plecam din tara, cu totii. Uite-asa, deodata, eu la 50 de ani, ea la 40, cu trei copii, sa plecam. Sa vindem tot si sa plecam unde vedem cu ochii. Dincolo de faptul ca eu nu vreau...am stat si m-am gandit: ce are, frate, nevasta mea? M-am surprins sa recunosc ca as vrea, daca se poate, copiii mei sa plece sa studieze (la vremea facultatii, aproximativ) in alte tari. Si, desigur, sa ramana acolo dupa. Pe cat sunt de convins ca eu nu vreau sa plec, pe atat de convins sunt ca ei trebuie sa plece. Stiu sigur ca, cel putin ei, au mari sanse sa traiasca prost aici. Nu de mine e vorba...de ei. Pot fi sanatosi, pot invata bine, dar sansa sa se iroseasca este mai mare. In plus, ceea ce ma deranjeaza pe mine aici, este ca lupta vietii nu este progresul, ci supravietuirea. Daca pentru mine mai conteaza prea putin, pentru ei as vrea altceva. Nu recunosc, dar incerc sentimentul de vinovatie ca nu am plecat (si nu plec) doar pentru ei. Adica, daca tot nu mai conteaza ce simt eu, de ce sa nu plec pentru ei? Nu stiu...dar am facut primul pas: sunt de acord ca, poate, as fi de acord sa plec. Nu-mi pasa daca citeste Tora ce spun aici... |
Mi-a placut mesajul asta - pare sincer si obiectiv. Multi spun "am plecat pentru copii" - eu cred ca este totusi o amagire si un scop care te tine ancorat acolo - pentru copiii. A emigra dupa 35 de ani este dupa mine o sinucidere psihica, profesionala ...stiu, stiu, o sa vina acum 10 persoane sa imi spuna cat de bine s-au integrat si cum mai cunosc ele inca 100 de persoane venite dupa 35 care traiesc aici in Paradis. Cu regret va spun ca pe mine nu ma convingeti - nu conteaza ce vad, conteaza ce simt.
Pana in 35 de ani, un om serios isi gaseste locul, oriunde ar fi acesta, in Romania salbatica sau in "oriundele" civilizat. Se adapteaza cumva, are o profesie, are o sursa de venit, are un cerc de prieteni, stie sa jongleze cu ceea ce il inconjoara. A emigra, dupa 35 de ani, pentru copii, inseamna dupa mine, a ucide toate aceste realizari, echilibrul tau ca om implinit ... copiii cresc, folosesc ce le oferi mai mult sau mai putin, pleaca de acasa si nu pot intelege / aprecia efortul emigrarii si ramai tu, ca parinte, un om jumatate mort. Poate sa te mai aline faptul ca ei sunt oarecum realizati, daca se vor realiza - caci a le oferi sansa nu inseamna neaparat ca ei o vor folosi. Ca sa nu mai vorbesc ca nu este suficient sa emigrezi ca sa le si oferi sanse - pana la urma, evolutia lor, oriunde in lume, depinde mult de posibilitatile materiale ale parintilor - in ce cartier locuiesc, la ce scoala se duc, ce prieteni isi fac ...etc.
Pledoaria mea de fapt este pentru emigrarea pana in 35 de ani, din ambitii personale si nu avand copiii ca motivatie. De fapt, in general, eu nu militez penru sacrificiul suprem pentru copii, sigur ca este de dorit ca ei sa aiba o viata buna si cat mai multe posibilitati, dar nu in detrimentului echilibrului meu social, profesional, material, psihic ... pana la urma, eu, pana a deveni parinte, am luptat sa imi fac "o viata", am investit efort, timp si bani sa ating un scop - de ce as anula toate acestea pentru copii ?