Suflete la kil

Ayla21 spune:

http://www.dailymail.co.uk/news/worldnews/article-1306283/Miracle-premature-baby-declared-dead-doctors-revived-mothers-touch.html


www.glitter-graphics.com/users/monika21m" target="_blank">Monica, mami de Claudiu si Luana - raza mea de soare
Adun cioburi de fericire. Poate candva isi vor da mana.

ralucajosan spune:

Incredibil! Ce poate face Dumnezeu pentru copii! Speram sa ii ajute si pe cei care se lupta acum pentru vietile lor fragede care atarna de un fir de par.

Ilinca_M. spune:

Mi-ai luat-o inainte
Poate asta le va da de gandit si celor care cred ca mamele trebuie sa stea singure in salon, sa nu se "deranjeze" una pe alta cu plansetele copiilor lor

mami de Sophia-Diana (Sophiphi)
1 AN!
Manole forever

p@ulici spune:

Am citit doar primele 5-6 mesaje, mi-a fost suficient sa deduc unele lucruri.
Pentru a fi mai clara de la inceput vreau sa spun ca stiu ce inseamna sa iti pierzi un bebelus, mi-am pierdut fetita dupa doar 12 zile de viata, s-a nascut prematur.
E adevarat ca acest topic nu va reusi sa schimbe un sistem si nici medicii care ii supravegheaza acum pe copii nu il vor citi, dar realitatea din spitalele din Romania e una trista in care parintele lupta cu propriile temeri fara psiholog, eventual un psiholog venit pt cateva minute de la o fundatie o data la 2 saptamani, lupta cu o gandire nu tocmai cea mai potrivita din partea medicilor, pe care as rezuma-o astfel: Un copil prematur este un copil cu probleme care mai bine sa moara, sau daca e foarte puternic sa reziste (ceea ce e fals si s-a dovedit prin sute de copii perfect sanatosi desi s-au nascut la 27 de saptamani sau chiar mai putin, chiar la noi in spitale, nu vb de strainatate), cu asistente care nici macar in clipa in care copilul tau a plecat la cer nu pot fi OAMENI, daca nu ceri mici amintiri de la copilul tau, precum amprentele de la manute si picioruse, bratarica de la mana, asa cum se dau in strainatate atunci nu ai sase sa primesti asa ceva, cu copilul poti sa stai atat de putin dupa ce a murit, nimeni nu iti da intimitatea unui salon, unde sa poti sa te bucuri de el, cu taticul, asa cum se procedeaza in strainatate, la noi nu se aplica metoda cangur, o metoda deloc costisitoare in care copilul tau, cu tot cu aparatura la care e conectat este pus pe pietul mamei sau a tatalui timp de cateva ore facand parte din terapia de recuperare, la putine zile de la nastere nu cu cateva zile inainte de externare cum e la noi si lista a putea continua, dar nu cred ca are rost sa le enumar aici. Astea sunt doar putine din problemele sistemului sanitar si doar cele legate de prematuri, pt ca asa cum se stie si in Giulesti au fost copii prematuri.

Ultima zi a fetitei mele de fapt ultimele 7 ore am fost anuntata pt prima data ca starea ei s-a agravat, desi nu a fost ora de vizita m-a lasat sa intru la ea si sa o mangai putin. Apoi mi s-a spus ca in aceea zi pot sa vin cat vreau de des la ea, fara program, am mers tot la o ora din 30 in 30 min, pana cand o alta dna dr mi-a spus ca ar fi bine sa nu vin asa des (acum regret) si am mers la bisercia (era duminica), atunci nu am vazut-o vreo ora jumatate, timp in care starea ei s-a agravat exponential... nu o mai recunosteam, la ora 14 am fost chemata desi venisem de acolo cu putine minute inainte ca inimioara ii cedeaza, a fost alegerea mea sa stau langa ea pana in ultimele clipe. Pot doar atat sa va spun, cu greu m-am stapanit sa nu plang si sa ii vorbesc incurajator, dar de multe ori cand ceda si aparatele sunau ii spuneam "Hai iubire, lupta" si isi ma revenea un pic si tot asa ... pana cand a fost finalul, dar nu a fost singura ... mi-a fost greu si acum mi-e greu sa imi amintesc ultimele ei clipe, le am filmate insa nu le privesc mai niciodata, dar nu regret, cred ca toate astea i-au facut bine, dar si mie, altfel as fi avut mii de regrete. Chiar azi fetita mea ar fi implinit 4 luni.

Legat de acea asociatie care vrea sa dea in judecata spitalul, o va face, in mod sigur, dar pe cand o va face probabil va fi tarziu pentru inca multi din copii. Nu sustin ca mama sa fie tinuta in spital, pt ca sunt constienta ca acum este o aglomeratie mare in spiitalele din Bucuresti cu inchiderea celui de la Giulesti, insa sunt de parere ca mamei si uneori si tatalui ar fi bine sa li se permita vizitare copilului pe tot parcursul zile de cateva ori. Copii au nevoie de ei pt recuperare.

Concluzia: Copilul are nevoie de parinti langa el sa aiba puterea de a lupta sa simta iubirea mamei si a tatalui sa le fie aproape.

---

Gena MTHFR Mutatia A1298C Genotip HOMOZIGOT Tratament: Clexane 0.4, Utrogestan 2/zi, O fetita nascuta prematur si devenita ingeras la 12 zile 12h 55 min, Supravegheata de dr. Heim Manuela Satu Mare

---

Avem un ingeras care ne vegheaza de sus... Este fetita noastra Gabriela Catalina 27.04-09.05.2010
Povestea ta printesa...povestea noastra O viata ... nascuta din doi

inbox spune:

Eu am nascut fata la Universitar, am nascut la termen, natural, copilul a fost bine, nu am stat nici doua zile in spital. Am nascut joi spre vineri la ora 23.30, vineri aveam certificatul de nastere, sambata la ora 12 eram in Pitesti, seara la 18 a venit pediatra copilului care a stat cu mine cred ca doua ore timp in care mi-a explicat de-a fir a par ce am de facut.
Era foarte aglomerat spitalul, in noaptea aia s-au nascut 10 copii, abia vineri pe la ora 11 am fost mutata cu copilul in salon fiindca pur si simplu nu erau locuri, pana atunci mi-a fost adus copilul de 3 ori, nu am dormit absolut deloc cat am stat in spital, pana mi-au adus copilul prima data am crezut ca innebunesc, fiind foarte aglomerate asistentele cu nasterile nu aveam pe cine chema sa mi-l aduca, a durat doua ore pana mi-au adus-o prima data si am facut toate scenariile de groaza posibile pana am vazut-o.

De data asta am ales tot un spital unde pot avea copilul langa mine fiindca altfel nu as putea, acum nu vreau sa supar pe nimeni, dar e o realitate pe care eu am intalnit-o la mamicile din parc discutand, mi-au zis ca efectiv sunt nebuna ca aleg sa stau cu copilul, multe prefera sa mearga doar la alaptat ca asa te mai odihnesti si tu, stiu mame care au stat o saptamana cu copilul in spital desi se puteau externa mult mai repede si isi aduc aminte de perioada aia ca de cea mai linistita perioada, atunci s-au "pututu odihni si ele cu adevarat". Si sunt persoane care amana pe diverse motive externarea.

Cred ca am fost un pic off topic.

Luna1 spune:

Eu am nascut in clinica de nasteri complet naturale (prin asta se intelege fara ace, fara metode invazive, fara epidurala) unde eram singurica in camera. In aceeasi camera am nascut, cu sotul langa mine, am nascut pe pat normal in pozitia in care m-am simtit confortabil. Copilul a ramas cu mine, cum a iesit cum mi-au tras rochia in sus, direct pe piept mi-a fost pusa, contact piele pe piele, au asteptat pana s-a oprit cordonul din pulsat apoi l-a sectionat sotul.

Nu mi-au luat-o de langa mine nici o secunda, dupa vreo 30 min m-au intrebat daca pot sa o masoare si cantareasca, au adus un carut pe care era un cantar la mine in camera si acolo au masurat-o si cantarit-o sub ochii nostri. Apoi m-au intrebat daca doresc sa o imbrac eu sau ele. Au imbracat-o ele langa mine, apoi am mers la cusut (am avut o mica ruptura de 1 cm) timp in care tati a ramas in camera cu printesa in brate. Pentru ca eram singura in salon tati putea sa stea cu mine non stop (desi regula spitalului era sa ramana doar ziua insa moasele i-au spus ca nu deranjeaza pe nimeni).

Fizic nu a disparut de sub ochii nostri nici o secunda. Iar eu toata noaptea le-am tiuit pe asistente ca nu am reusit sa o pun la san si am ales laptele formula pentru ca urla non stop. Au incercat si ele la san dar nu reuseam deloc (o problema cu mameloanele retroverse).

A doua zi la 9 me-au externat.

In fine nu am scris toate sa ma laud, ci efectiv mi se pare ca asa e normal sa fii tratat, asta inseamna normalitate intr-o clinica de stat.

Luna1 spune:

Paula si Ayla!

V-as da toate florile din lume si voua si tuturor mamicilor de ingeri.

diana spune:

Am nascut primul baiat acum 8 ani la Universitar, prematur la 33 sapt cu o greutate de 1900g. Nu a stat in incubator decat dupa nastere 2 ore, apoi fiindca s-a acomodat bine l-au pus in patut, la prematuri. Eu am stat noaptea aceea la ATI(am nascut la ora 23) apoi dimineta la ora 9 eram in salon cu 2 fete care aveau bebelusii langa ele...eu aveam doar un patut gol. Stiam de la sot si medici ca e bine dar ma durea sufletul ca n il am langa mine... M-au chemat la alaptat si l-am vazut...era "urias" fata de copii de 600g de la incubator. Eu nu aveam lapte dar asistentele mi l-au pus la san si au zis ca macar un strop de laptic este un mare avantaj pentru el. A stat acolo , la prematuri 2 zile iar apoi mi l-au adus in camera. Patutul nu mai era gol!!! chiar daca nu se vedea prea bine in patut fiindca era f. mic!
Detalii tehnice> In salonul de prematuri erau in permanenta2 asistente iar cateodata 3. Aveau de ingrijit peste 30 de prematuri (chiar ele se plangeau ca nu au avut niciodata asa multi prematuri). Ne rugau sa venim mai des pe la copii fiindca plangeau des de foame fiindca nu aveau putere sa suga pentru a se satura. Stiti ca la Universitar nu le da lapte praf. Astfel ma duceam destul de des. Niciodata camera nu era inchisa si niciodata nu ma intreba de ce am venit. O singura data mi-a spus ca sa mai astept fiindca era medicul la copilasi. In prima zi cand a luat in greutate (5 zile) am fost externati!
Cand am nascut pe Toni la 37 sapt (tot cu cezariana) am stat in spital fix 48 de ore. Mi l-au adus la san cand eram la ATI la doua ore dupa cezariana. L-am alaptat in timp ce mi se faceau perfuzii!! Mie mi s-a parut tare frumos ca il tineam langa mine dar erau multe fete care s-au suparat ca l-au adus pe bebe asa repede...ca ele au dureri, ca vor sa se odihneasca... Eu le intelegeam...ca majoritatea erau la prima sarcina si le era frica si depinde si de fiecare in parte. Vaccinurile au fost facute in prezenta mea, asistentele de la mamici de la ATI erau doua care nu au parasit deloc camera...si au vorbit toata noaptea.
Fetelor, eu zic ca se poate! Trebuie doar sa ne cerem drepturile!
M-am "lungit" mai mut decat as fi vrut
Va pup

elaga spune:

Mi s-a ridicat parul pe mine cand ti-am citit postarea. Din pacate, ai atata dreptate!