Suflete la kil
Raspunsuri - Pagina 5
Laura25 spune:
Ayla21, stiu ca doare cumplit, iti inteleg durerea si revolta. 
. Cretini sunt multi pe lume, mult prea multi. Eu nu mai citesc demult comentariile pe site-urile ziarelor, ca imi vine sa strang pe multi de gat prin monitor. Nu stiu daca tine de traditie, de spiritul romanesc, de religie, dar tot mai des aud in jurul meu , trantit ca axioma pt toate accidentele si nenorocirile ca "a fost voia Domnului", "pedeapsa divina pt asistentele care petreceau de SF Maria a mortilor", "pedeapsa divina pt greselile parintilor", semne de la Dumnezeu etc, etc, etc. Si pe mine ma revolta si nu stiu daca o sa iesim vreodata din "evul mediu" in care suntem din multe puncte de vedere.
Am marfa la bazar umanitar DC
Laura, mami de shtrumphi gemeni: Bianca Andreea si Rares Mihai (13.06.2005)
Cugetari gemene, Poveste cu shtrumphi
'Cos what I feel is the only truth for me
Laura25 spune:
XIO are dreptate, in foarte multe maternitati din tara exista sistemul rooming-in pt copii nascuti la termen, fara probleme medicale.
Am marfa la bazar umanitar DC
Laura, mami de shtrumphi gemeni: Bianca Andreea si Rares Mihai (13.06.2005)
Cugetari gemene, Poveste cu shtrumphi
'Cos what I feel is the only truth for me
corap spune:
pai toatalumea e de acord ca alaptarea e esentiala, ca tb sa stea copiii alaturi de mama din primele clipe de viata. si?
da, prematurii si copiii cu ceva probleme sunt priviti cu detasare in cel mai bun caz (in maternitatea giulesti, ca atata cunosc). Eu n-am fost in situatia asta, as spune dimpotriva, ca ai mei au fost amandoi overweight, dar nu eram oarba.
Sistemul de rooming -in s-ar putea adopta si la giulesti, daca te-ar tine mai putin cu copilul in spital - eu am nascut primul copil luni la 11 noapte, a doua zi la ora 11 dimineata avea certificat de nastere, eu eram ok... am stat DEGEABA si plina de frustrarea ca nu pot sta cu copilul, nu stiu ce-i cu el, vizite la 3 ore etc. pana JOI la ora 14 (bine, de joi dimineata pe hol, ca nu mai aveam pat). sincer, atunci nu m-am gandit la externarea la cerere, ca n-aveam experenta; al doilea copil am dat zor sa-l nasc dimineata.ideea e ca daca s-ar reduce la jumatate timpul de stat cu copilul (copilul fara probleme)in spital si s-ar regandi spatiul ar fi loc si la giulesti si pe oriunde pentru sistemul rooming-in.
oh, eu cred ca prematurii sunt suflete puternice, suflete care VOR sa traiasca, ma inspaimanta mentalitatea asta cu"oricum aveau sanse mari sa nu traiasca foarte mult". Mult, putin, o zi, o imbratisare, era viata lor si dreptul lor (si eu iarasi plang, as acadau send)
buflea spune:
Hahaha - iar vin eu cu experienta mea din spitalul American. Nici la mine nu stateau copiii in aceeasi camera cu mamele. daca insa doreai copilul cu tine, ti-l dadea. Pana la urma ce e atat de complicat sa faci asta - ca copilul sta intr-o ladita pe roti. Daca il vrei cu tine, il trage langa patul tau si gata - despre ce rooming vorbiti voi ?
Acum sa va oripilez 
- cu primul copil, asa am vrut si eu, copilul langa mine - mi l-au dat si m-am chinuit nu stiu cat sa ii dau sa suga "nimic" ca laptele inca nu venise, mai aveam si sonda, cezariana, tresaream la fiecare suspin, ce sa spun, am facut niste nopti albe inutile in loc sa ma focusez pe refacerea si odihna mea.
La al doilea, cand a venit de la NICU - n-am mai vrut-o cu mine. Ziua ma duceam si alaptam acolo, noaptea fiecare in salonul ei. In schimb, in salon erau 2 paturi despartite de o perdea. In celalat pat, o spaniola - care si-a luat copilul cu ea si care m-a urlat/deranjat la cap 3 nopti. N-am spus nimic, ca era la primul copil si am inteles de ce face asta.
Ah ! nu vreau sa spun ca asa este in toate spitalele americane - am o prietena care a nascut in suburbii, nu in Manhattan si care a stat singura in salon, fara sa ceara asta. Am impresia ca cu cat spitalul e mai mare cu atat conditiile sunt mai putin bune.
DarkBendis spune:
Eu am nascut in UK. Cezariana de urgenta cu epidurala. Imediat dupa ce l-au scos pe bebe mi l-au dat sa-l pup, apoi l-au pus la tati in brate si impreuna cu tati l-au dus sa-l curete, cantareasca, vaccin vitamina K etc in timp ce pe mine ma "aranjau". Apoi cu bebe in brate si tati langa mine m-au dus intr-o "recovery room" unde am stat cam 2 ore. L-am pus pe bebe la san, a gasit el ceva colostru acolo... cam pe la 3 ne-au mutat in salon (nascusem la 12.32).
Salon de 6 persoane + baie, toate mamici care am nascut prin cezariana. Majoritatea cu epidurala, una (nu o uit niciodata, fetita ei a fost primul bebe nascut in Scotia in 2009, "vedeta" ce mai 
) cu anestezie generala. Toti bebeii cu noi. Doua moase tot timpul care se ocupau doar de "ward"-ul nostru, ture de 12 ore cu 24. Cu ecusoane, in plus,la intrarea in tura se prezentau sa stim cine sunt, mai ales daca "aparusera" intre timp mamici noi. Teoretic stateau in afara salonului (era ca un fel de "receptie" acolo, unde stateau toate moasele) dar practic mai mereu una dintre ele era in salon cu vreo treaba, iar fiecare dintre noi aveam "sonerii" la nevoie. Medicul venea parca zilnic... sau de doua ori pe zi? nu mai tin minte. Neonatologul a venit o data... noi nu am avut probleme deci nu a mai fost nevoie. Daca era nevoie veneau atat obstetricianul, cat si neonatologul ori de cate ori era nevoie (am vazut la alte mamici). Voiam privacy, trageam perdelutele si aveam "camera" mea. Tati avea voie sa stea cu noi de la 9 dimineata la 10 seara ( acelasi program il aveau si eventualii fratiori/surioare), restul vizitatorilor aveau program o ora si jumatate inainte de masa si 2 ore dupa-masa. Acelasi interval de timp pentru toata lumea. Dimineata ii luau pe rand pe bebelusi si-i duceau la cantarit, verificat etc. Din momentul in care deveneam "mobile" noi, mamicile, ii schimbam (moasele veneau sa ne arate cum, daca era nevoie - la mine a fost, eu de la moase am invatat sa-mi infasez copilul), ii imbracam, le dadeam laptic (la san sau din sticla, dupa cum a ales fiecare mamica) - moasele ne sfatuiau, ne ajutau si ne incurajau. Dar ideea era ca pe langa "recovery time" trebuia sa invatam cum sa ne ocupam de copilasi. Ca vorba lor, dupa ce plecam acasa "we are on our own". Ne-au aratat cum sa-i imbaiem, cum sa ii ajutam sa ragaie. La orele de masa, eram incurajate sa mergem in sala de mese, care era pe acelasi etaj - moasele ramaneau cu copiii. Asta, bineinteles daca ora de mese nu se nimerea cand vreo mamica dormea, si atunci i se punea mancarea deoparte. Noaptea, daca mamica dorea, moasele luau copilasul cateva ore ca sa se poata odihni mamica. Nu cred ca e nevoie sa spun ca nu le-am dat nimic in afara de o felicitare de multumiri si o cutie mare de bomboane inainte sa plecam acasa. Asta fiind la spital de stat.
Ultimele doua zile (am nascut miercuri la amiaza, am plecat acasa duminica dupa-masa) le-am petrecut intr-un salon individual. Bebe al meu inca scadea constant, laptele nu-mi venea, cel mic era agitat tare... deci am primit rezerva mea. Cu de toate. Crede-ma ca as fi preferat sa stau in salon cu restul mamicilor. Faptul ca eram singura (sau cel putin aveam senzatia ca eram "singura" ca doar tati statea cu noi cam toata ziua), ca eram izolata de restul nu ma incuraja.. cred ca daca nu as fi stiut ca ma lasa acasa, in ultima zi le-as fi rugat sa ma mute inapoi in salonul mare.
Una dintre mamicile de la toddler group-ul meu a nascut pe bebe prematur. Da, bebe a stat separat de ea, in incubator, cu fel de fel de fire. Dar ea era internata pe acelasi etaj, aproape de el, putea sta cu el cat de mult dorea iar tati putea sa stea si el aproape toata ziua. Iar dupa ce au externat-o bebe a mai ramas internat cateva saptamani...mamica avea acces nelimitat.
Din ceea ce am vorbit cu alte mamici am inteles ca in UK cam peste tot e asa. Si eu zic ca... e bine.
Dark Bendis
& Hogmanay Baby (31.12.2008) 
"Ye harm none, do what thou wilt shall be the whole of the Law"
DarkBendis spune:
Un episod emotionant despre bebelusii prematuri, parintii lor, cadrele medicale...
E vorba de episodul 7 din documentarul "One Born Every Minute"
http://www.seesaw.com/TV/Lifestyle/p-15906-One-Born-Every-Minute
Dark Bendis
& Hogmanay Baby (31.12.2008)
"Ye harm none, do what thou wilt shall be the whole of the Law"
Madanic spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui buflea Hahaha - iar vin eu cu experienta mea din spitalul American. Nici la mine nu stateau copiii in aceeasi camera cu mamele. daca insa doreai copilul cu tine, ti-l dadea. Pana la urma ce e atat de complicat sa faci asta - ca copilul sta intr-o ladita pe roti. Daca il vrei cu tine, il trage langa patul tau si gata - despre ce rooming vorbiti voi ? Acum sa va oripilez - cu primul copil, asa am vrut si eu, copilul langa mine - mi l-au dat si m-am chinuit nu stiu cat sa ii dau sa suga "nimic" ca laptele inca nu venise, mai aveam si sonda, cezariana, tresaream la fiecare suspin, ce sa spun, am facut niste nopti albe inutile in loc sa ma focusez pe refacerea si odihna mea.La al doilea, cand a venit de la NICU - n-am mai vrut-o cu mine. Ziua ma duceam si alaptam acolo, noaptea fiecare in salonul ei. In schimb, in salon erau 2 paturi despartite de o perdea. In celalat pat, o spaniola - care si-a luat copilul cu ea si care m-a urlat/deranjat la cap 3 nopti. N-am spus nimic, ca era la primul copil si am inteles de ce face asta. Ah ! nu vreau sa spun ca asa este in toate spitalele americane - am o prietena care a nascut in suburbii, nu in Manhattan si care a stat singura in salon, fara sa ceara asta. Am impresia ca cu cat spitalul e mai mare cu atat conditiile sunt mai putin bune. |
La Swedish Medical in Seattle, ai alegere il vrei cu tine sau in nursery. Am vizitat spitalul si nursery-ul era gol, era gol si cand am nascut. Am ales sa fie fata cu mine tot timpul si cred ca innebuneam daca o luau de langa mine. La al doilea tot cu mine il vreau. Eu cred ca e important pentru mama sa ai dreptul sa alegi.
Off topic: Eu la spitalul asta n-am vazut saloane cu mai multe paturi, si de altfel nici la celelalte pe care le-am vizitat, oare de ce?
Madalina
mami de
Isabella Andreea si 
27+ 
http://www.picasaweb.com/bogdanmabo
http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=124758
"Dumnezeu are numai 2 maini, de aceea a creat mamicile"
ralucajosan spune:
Eu am nascut la Spitalul Judetean Suceava in iulie 2008. Desi fetita a fost nascuta la 37 de saptamani, nu a avut decat 2 kg. (a fost dismatura), a primit doar nota 7 la nastere si a fost internata 2 zile la sectia de terapie intensiva nou nascuti, iar apoi la post terapie intesiva pana la externare. Nu s/a pus niciodata problema sa nu o pot vedea sau sa nu mi se permita accesul in salonul de terapie intensiva sau post terapie intensiva (mie ca de altfel tuturor mamicilor cu copilasi in aceeasi situatie).
Eu ma ingrozesc cand vad ca in alte maternitati sunt incuiati efectiv singuri in salon. La noi nu s/a intamplat absolu niciodata asa ceva. Chiar daca asistenta de pe sectia respectiva era iesita, usa era intotdeauna deschisa si puteam intra noi mamicile. Deci era aproape intotdeauna cineva acolo. Si la capitorul asistente ce e drept stateam mai bine, in sensul ca era o asistenta la terapie intensiva, una la post terapie intensiva si 2 la nou nascuti fara probleme.
Noi am stat internate 3 saptamani (pana cand Alexandra a facut 2.250 kg) si chiar nu am intampinat nici o problema in a o vedea permanent si a fi alturi de ea. Si eu cred ca prezenta mamei conteaza foarte mult (fetita mea se trezea de fiecare data cand intram in salonul ei, chiar in incubator fiind). Chiar si asistentele au remarcat acest lucru si m/au incurajat sa stau cat mai mult cu ea. Dupa cateva zile, cand deja ma cunoasteau, ma lasau sa umblu singura la incubator si sa o scot pe Alexandra, sa ii dau sa manance si sa stau cu ea.
Mie mi s/a parut la vremea respectiva un lucru firesc sa stau cu ea aproape in fiecare minut (nu mergeam in salon decat la vizita obsetricianului).
E drept ca nu mi/a spus nimeni ca as putea fi externata inaintea copilului. Oricum nu as fi acceptat asa ceva, sa o las singura acolo (repet nu am stiut ca exista aceasta posibilitate).
La fiecare vizita a obsetricianului mi se spunea acealsi lucru "tu stai internata pentru copil. Cand face 2.250 kg. plecati acasa". Nu as fi plecat fara ea pentru nimic in lume (tocmai de aceea plang efectiv cand ma gandesc la parintii care au plecat din maternitatea Giulesti singuri, dar si la copiii care sunt internati si se lupra singuri pentru viata lor)
Sanatate multa tuturor!
Mindy spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Madanic Am ales sa fie fata cu mine tot timpul si cred ca innebuneam daca o luau de langa mine. |
la fel si eu. la primul a lipsit copilul pt 4 ore cat am fost in spital de langa mine si am crezut ca ma urc pe pereti, nu-mi gaseam locul, nu ma puteam relaxa, faptul ca nascusem si nu aveam puiul langa mine ma termina.
asa ca la al doilea nu am mai lasat sa se intample asta.
cand au luat-o pt o ora jumate sa o duca pt earing test etc, l-am trimis pe sot acolo sa asiste si sa faca poze.
apoi am cerut ca toate procedurile (cum am mentionat si in birth plan), vaccin etc sa fie facute in prezenta mea.
eu am schimbat toate scutecele, eu o imbracam, nu am lasat prea multe maini pe ea decat daca era strict necesar si din motiv medical.
faptul ca am fost singura in salon a contat enorm, am avut intimitate (vizitatori au fost numai sotul si fetita mai mare), timp pt bonding, ma dezbracasem pana la brau si bebele numai cu scutecel am petrecut muulte ore pielicica la pielicica, bebele s-a bucurat de acel pretios colostru si mi-a stimulat secretia de lapte, asa ca a treia zi deja aveam lapte matur, copilul fericit si hidratat, eu fericita si confidenta ca totul a decurs bine. Mare diferenta fata de primul cand nu am stiut sa imi impun dorintele si drepturile.
si sa raspund la subiect: e foarte important ca mama sa aibe acces nelimitat la bebelusul ei ORICAND, si cand acesta e la terapie intensiva, sau oriunde i se face o procedura medicala. vocea mamei ii linisteste, ii asigura ca nu sunt singuri.
Ayla21 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Laura25 Ayla21, stiu ca doare cumplit, iti inteleg durerea si revolta. . |
Laura, multumesc!
Dupa cum poti sa vezi, am intrebat fetele de la noi de la prematuri si cele care deja mi-au raspuns, la fel, isi puteau vedea bebelusul doar din 3 in 3 ore, la program. Asta pt ca m-am simtit eu nedreptatita, nu doar pt ca asa o vedeam si eu pe Luana, ci pt ca din cauza acestui program, am stat atat de putin timp cu Alma, atunci cand traia.
Eu ma rog zi de zi pt bebelusii care au supravietuit, si imi doresc din tot sufletul sa traiasca, sa se refaca, si sa aiba o viata normala. Si pt ca fiecare copil merita sa traiasca, si pt acesti copii merita o sansa, sansa care nu e drept sa le fie luata din cauza neglijentei si nepasarii unor oameni, dar si pt ca astfel sa dovedeasca intregii lumi ca un prematur este puternic, sa vada ca nu trebuiau sa moara!
www.glitter-graphics.com/users/monika21m" target="_blank">Monica, mami de Claudiu si Luana - raza mea de soare
Adun cioburi de fericire. Poate candva isi vor da mana.