Colectia de toamna - iarna 2005, acum mari!!! (12)
Raspunsuri - Pagina 18
lavi02 spune:
Eh, Bic, nu-i perfecta familia noastra, e si ea o familie OK.
Mai, mie mi-e mult mai frica cu masina, cand face Virgil depasiri riscante, sau cand ne iese in fata un tir sau o masina mica aflata in depasire fara vizibilitate, s-a intamplat de cateva ori sa iesim in afara drumului ca sa-i evitam. In masina mi-am simtit de n ori inima in gat, in avion inca nu. La avion intr-adevar ma gandesc ca e posibil sa pice dar la fel ma gandesc ca e posibil sa murim si inainte de orice drum cu masina, mai ales pe drumurile noastre dese prin Valea Oltului.
Intr-adevar am zburat de putine ori cu avionul si n-am prins turbulente nasoale.
Iar m-am ingrasat in concediu, nu ma intrebati cine e de vina ca stiu prea bine . Of!
maria_alexia spune:
Bic, apoi tu meriti o cearta zdravana: ce faci tu aici, clasamente de mamici inspirate si motivante, de copii ascultatori si de familii perfecte ???.
corap spune:
salutare
eu m-am dat la fund in ultima vreme ca sunt in faza pre-concediu :)
crissy, vesti bune! bravo, poate data viitoare va fi si mai bine
lavi, noki sa va fie de bine concediul!
bic desigur ca poate cadea avionul. partea buna e ca moartea-i sigura si nu suferi mult. un accident de masina te poate transforma in semileguma (o perspectiva mai inspaimantatoare ca moartea, dupa parerea mea).
si avionele nu cad chiar in fiecare zi.
by the way - merg la londra cu avionul pe 11 septembrie (la faza asta ma bucur ca nu aterizeaza pe heathrow, totusi. ma gandesc ca daca vrei sa faci un statement, nu o faci cu niste amarati de la low cost)
c & andrei-ardei 14.11.2005 & cireshik anais 07.05.07
FEBRUARIE thing-a-day
anda77 spune:
corap, moartea rapida si sigura in avion e ...incerta. daca e explozie in aer sau la impactul cu solul da (unde pana la sol avionul a rezistat, adica n-a fost in picaj. dar in foarte multe cazuri au murit mai lent de la depresurizare sau arsi de vii in aer de la incendii in aeronava.
mey, eu ma plang p-aici, probabil e vesnica tendinta sa scrii mai mult pe forum cand ai probleme decat cand totul e ok, dar eu nu-l critic pe el fata in fata decat fte rar. asta i-ar face fte rau. trebuie sa aiba incredere in el, si-asa e sensibil, daca l-as mai si critica l-as destabiliza.
incerc sa-i imprim aceasta teorie si lui taica-sau, numai ca am slabe rezultate si asta din multe motive pe care nu le detaliez aici ca sa nu folosesc emoticoane agresive:))
sa va dau totusi cel mai recent exemplu: "frica-fricos"
ultima oara cand am iesit p-afara cu mitza si alex, copiii au gasit in herastrau niste rampe de-alea pentru skateri, biciclisti etc, destul de inalte. adica nu pentru copii de 4 ani jumate, ca ei. alex s-a urcat cu bicicleta pe rampa, a ridicat picioarele si si-a dat drumul. in jos desigur. nichita a refuzat, s-a uitat la noi si a zis jenat "Sunt fricos!" Pe mitza a bufnit-o rasul (nic avea o fatza simpatica cand a spus-o), pe mine nu prea. I-am zis pe cel mai familiar si ordinar ton disponibil ca nooo, nu-i adevarat, el nu e fricos, nuuu-nu. rezultatul: s-a urcat pe bicicleta si s-a priponit sus. l-am mai incurajat inca o data , oarecum nepasatoare (sau asa m-am straduit sa sune, cel putin) ca e o treaba foarte usoara si si-a dat si el drumul cu bicicleta!
varianta paterna acum: alaltaieri a fost cu el la analize. fara mine. la pediatrul-amic cu ta-su. i-au luat, banuiesc, mai mult sange ca au fost multe analize dispuse. copilul a plans rau! dupa ce au iesit dem la dr., ce-mi zice ta-su, nervos, de fatza cu nichita: "copilul asta este incredibil de fricos! e numai vina ta. si-a parintilor tai" (ultimele 2 propozitii conteaza mai putin, vin din prostie, asta stiu, problema mea e cu prima propozitie! ca asta e tendinta acestui om si o va perpetua fata de fiu-sau pentru ca nu stie, nu intelege si nu vrea sa invete psihologie. in general nu se pune in locul altuia, e un defect al lui, de-aici si lipsa de sensitivitate la ce si cum ar trebui sa reactioneze cu nichita) nici macar nu a vrut sa vorbeasca in engleza. eu, cand am dispute cu el de fata cu nic sau daca vb de nic chestii mai delicate, vb in engleza cu taica-sau, ca sa nu inteleaga nichita (inca mai pot).
imi imaginez, desi nu mi-a spus asta, ca l-o fi si certat pe la dr. ca plange la luat sange. plus ca cica " acest copil de-abia se urca si coboara din masina" adica nu e suficient de sprinten. asta inseamna, in viziunea lui taica-sau ca e pampalau. si tot vina mea si a parintilor mei este.
ce as putea sa fac cu acest animal? in afara sa-l omor ca asta pot si singura si am dese porniri. inca le mai stapanesc. si incerc sa nu-i spun saptamanal cat de distrus ca tata este, in ideea sa nu-l demotivez de tot. dar m-am cam saturat de cat de tembel e in observarea copilului, ca in educarea lui e prea mult sa spun. asta nu face, doar il observa si-l critica. ceea ce pe mine ma lezeaza profund pentru ca nu e corect fata de nichita.
daca imi sugerati discutii, stiu, mai incerc si asta. cateodata e receptiv, cateodata nu, ideea e ca ma enerveaza foarte tare pe mine. mai bine m-ati sfatui cum sa fac sa nu-mi mai pese ca pe el nu stiu daca il schimb. cu cat inainteaza in varsta cu atat e mai egoist.
in exemplul dat el nu a realizat ca spunand de fatza cu nic ca e fricos si ca abia se misca ii face copilului mai rau, nu mai bine. si nu va realiza niciodata. cred ca nici nu-i pasa. am mai multe exemple dar m-as lungi prea tare. ideea e ca, pana nichita ar fi adult si ar ignora singur criticile lui taica-sau, pana una alta ii impregneaza niste chestii gresite, exact in dorinta lui de a-l schimba. ma oboseste groaznic faptul ca trebuie sa stau in priza mai mereu fata de relatia dintre ei. banuiesc ca nu aveti vreo solutie magica, m-am scarpinat eu in cap destul sa gasesc una...
corap spune:
eh, anda, incerta, incerta dar mai sigura ca in masina...
hai sa depasim avioanele.
anda, din exeprienta proprie iti spun ca vorbitul in engleza nu e o alternativa, cel putin acum, la varsta asta, am avut o experienta neplacuta cu andrei pe tema asta - pentru ca neintelegand si-a inchipuit ca vorbim lucruri muult mai nasoale decat vb de fapt si a facut o criza de disperare si plans (nici macar nu foloseam vreun ton agresiv sau asa ceva - bine, tonul meu e agresiv by default, avantaju e ca ma repereaza lumea in magazine dupe el ).
stiu ca ti-e greu cu tatalunichita si cu abordarile lui, dar gandeste-te ca esti o mamica grozava, ai un nichita grozav, care se va descurca pentru ca te are pe tine. Cred ca mai bine intaresti self esteemul lui nichita decat sa incerci sa schimbi ceva la tatalui, ca mi se pare dead-end cu el (din ce povestesti)
(am scri spostu asta in 2 ceasuri, cred ca e ceva incoerent da' ...)
c & andrei-ardei 14.11.2005 & cireshik anais 07.05.07
FEBRUARIE thing-a-day
mara95 spune:
anda, sa iti zic ce inseamna copil fricos:flavi se sperie de caini, pisici, tantari si muste, dar la modul nevricos.se cocoata la unul din noi in brate, se face ghem, chiar si mimica i se schimba!nu stiu de ce e asa, nu-mi dau seama.bine, nici nu am incurajat-o sa puna mana pe caini sau pisici, mai ales maidenezi.cand era mica, pe la 2 ani, daca mangaia o pisica se umplea de bubite rosii pe picioare.dar acum nu mai face reactii. nu mai vorbesc de tantari, pe care ii vezi peste tot. asta e, o sa-i treaca.cateodata ne apuca disperarea, dar nu o tine-o o vesnicie.
nici ea nu are viteza la coborat din masina, de obicei e ultima.se mosmondeste sa deschida portiera, pana coboara se tine de toate alea, dar ...asta e...nu cred ca e o problema.
esti o mama perfecta pentru copilul tau, asa cum cred ca suntem toate pentru ai nostri.
deci, in vara asta nu m-am tinut de flavi deloc, nu am lucrat nimic cu ea, spre deosebire de vara trecuta.nu reusec datorita lui andru, care tot timpul e cu ochii pe sora-sa, pe ce face, ce are in mana...o sicaneaza continuu...asa ca flavi abia asteapta gradi.sper ca la anul sa se schimbe situatia.
Mara , mami de Flavi (7 dec 2005) si Andru (8 ian 2009)
Bijuteriile mele handmade din sarma crosetata
maria_alexia spune:
Ref la modul in care ne percepem copilul, calitatile si defectele lui, citisem o chestiune interesanta, un exercitiu simplu, pe care l-am si aplicat cu maxim succes. M-a ajutat mult sa-mi schimb perspectiva.
Concret: ai facut fixatie pe o anumita calitate/lipsa a ei. De genul: frica. Sau calitatile sportive. Faci din ea tema saptamanii. Saptamana cu pricina iei aminte la toate situatiile in care se manifesta, atat cu plus, cat si cu minus. Lauzi la greu in situatiile pozitive, incurajezi copilul.
La sfarsitul perioadei o sa ai surpriza sa constati ca el chiar a dobandit calitatile respective.
Poate va suna a voodoo, dar daca incercati o sa va dati seama ca functioneaza de-a binelea. E o combinatie intre modul nostru de percepere(nu totdeauna corect), modul in care ne raportam la copil in situatiile date, si reactiile lui (de multe ori strans legate de ale noastre).
lavi02 spune:
Am si eu o parere si vreau "sa-mi dau cu ea".
Cand eram mica, tata si bunica obisnuiau sa vorbeasca in germana cand voiau sa nu intelegem eu si sora-mea. Ceea ce ne irita la culme, era ingrozitor, ii uram atunci pe amandoi la pachet, stiu ca uneori imi venea sa plang de ciuda. In primul rand ca aveam impresia (reala!) ca ne ascund unele lucruri, apoi incercam sa prindem cate un cuvintel si sa il legam de altele ca sa deducem despre ce era vorba. Si ne gandeam: ce, noi nu suntem demne de incredere sa auzim ce se discuta? sau ne vorbesc de rau pe la spate?
Mi se parea foarte urat, ca o superioritate intre adulti, de genul nu trebuie sa stie copiii ce vorbim noi.
Va rog, nu le faceti asta copiilor, probabil le provocati stari similare cu ale mele cand eram mica. Daca aveti ceva de discutat ce nu trebuie sa auda copiii faceti-o in particular, cand nu sunt de fata.
Sa susotesti de fata cu o a treia persoana adulta, sau sa vorbesti in alta limba de fata cu un adult care nu o intelege e considerata o impolitete. De ce fata de un copil n-ar fi?
Nu va suparati pe mine, mi-am rememorat starile din copilarie.
Cred ca de-asta urasc si acum limba germana, mi se pare ca ii aud pe bunica si pe tata cum zdrang-zbangaie cuvintele alea urate ca sa nu pricepem noi.
Deci, Corap il inteleg perfect pe Andrei!
corap spune:
... he, acum il inteleg si eu pe andrei (de fapt dupa episod am incercat sa ma pun in locul lui si mi-am dat seama ca e traumatizant - adica daca as fi fost eu in locul lui m-as fi urat din suflet - exact asta e concluzia, care seamana cu a ta, lavi, si acelesi sentimente de frustrare si teama as fi incercat)
noah, m-am invatat minte.
c & andrei-ardei 14.11.2005 & cireshik anais 07.05.07
FEBRUARIE thing-a-day