MANIA CUMPARATURILOR

cleo78 spune:

alina, da, ideea e foarte buna.
Dar scrie-o.
Eu asa fac : liste, pe hartie, cu pixul (sa stii ca la mine merge mai bne decat cele facute in notepad si printate, nu pot sa explic, dar ma implic mai mult cand iau caietul in pat, si notez, si ma duc in baie: se termina shamponul, ma duc in bucatarie: se termina A, B, C mai e nevoie de D) si apoi tai ce am indeplinit. La cumparaturi, respect lista, si nu intru in hypermarket la raionul unde nu e cazul (si castig timp).

edit: recitii post-urile tale. Nu mi se pare ca ai fi bolnava de cumparaturi. Ci doar usor neorganizata, si care vii din Ro, din acea perioada cand nu aveam de niciunele...

sdcristian spune:

la mine merge sa pun banii intr-un cont pe care nu am card, pe card las fix de facturi

si atunci nu pot scoate cardul - trebuie sa ajung acasa, la net, sa mut banii, sa merg inapoi. in timpul asta pot stabili daca chiar am nevoie de chestia aia sau e doar asa, un impuls.

la cumparaturi mergem saptamanal, luam exact cat credem ca consumam, altfel dadeam multi bani pe mancare pe care apoi o aruncam ca se strica. in rest cumparam doar paine - si daca se termina laptele sau ceva mic, pt care nu merita sa mergem pana la hypermarket.

folosesc credit cardul doar pt cumparaturi importante, pe care le discut cu sotul meu din timp. gen un carucior nou, aparate... si incerc sa achit cat mai repede sa nu dau banii aiurea pe dobanzi

nu mai cumpar nimic pt decorat casa - doar se strange praf pe ele si-mi fac viata mai grea. adevarat masochism. daca ne trebuie o lenjerie noua- mi-o fac, ies la un sfert de pret.

CorinaDani spune:

eu nici macar nu am card de credit, nu-mi trebuie, n-am nevoie, ma descurc sa traiesc si fara el; o data "gustata" placerea de a cumpara cu el, cu niste bani pe care de fapt nu ii ai, e cam greu sa te "dezintoxici"...

Corina - mami de printesa Lori ( 25.06.2007 )

"Oamenii eficienti sunt cei mai mari lenesi, dar sunt niste lenesi inteligenti" (David Dunham)

morenaA spune:

si eu sufar de aceeasi "boala"
incerc sa o controlez, sa o tin limitata (adica incerc sa pun ceva deoparte, sa nu imprumut) ... dar e greu... Imi mai las din cand in cand boala in libertate in magazine de gen Poundland sau ceva ieftine ... Am constat ca la mine motivatia e placerea de a alege, de a decide ceva... Incerc sa "ma pacalesc" adica in perioadele cand nu trebuie sa depasesc bugetul intru la biblioteca si aleg niste carti pe care le imprumut si imi satisfac putin nevoia de afi intre rafturi ... (de orice fel sa fie rafturi de pe care sa aleg ceva)
Probabil ca ar tb sa discut cu un psiholog, dar cum n-am timp si bani, incerc doar sa imi tin in frau "boala"

blue eyes spune:

Paradoxul e tocmai aici: nu ai timp si bani pentru un terapeut, dar ai pentru shopping. S-a aprins beculetul?

Si eu am trecut prin si de asta. Eram ca o bulimica: ma bucuram sa cumpar, dar cand eram acasa cu "vanatul" imi venea sa vomit. Da, efectiv sa vomit! Apoi intervenea starea depresiva pentru ca aveam multe haine, parfumuri, pantofi, carti etc; nu vedeam unde le-as fi putut folosi neavand o viata sociala dinamica iar de carti nu aveam timp si destula energie.

M-am lecuit cand am avut probleme financiare si paralel am constientizat multe aspecte daunatoare, printre care erau motivele pentru care cumparam si inutilitatea shoppingului fara fraie, deoarece solutia problemelor mele nu erau cumparaturile.
Totusi, mai am episoade: ori cumpar cu limita (ma opresc la o anumita limita de pret) sau efectiv imi dau seama ca nu-mi trebuie, doarece am dulapul pliiiiin de toale.

blue eyes spune:

Alina Maria, ai putea indura o terapie shoc! Sotul tau sa tina toti banii, salariul tau sa intre in contul lui pentru cateva luni, si sa-ti dea bani pe mana doar cat iti trebuie si sa faceti cumparaturile impreuna, in asa fel incat sa decida el si sa te aiba sub control?

Alina Maria spune:

Da , cam asa o sa facem , maine cand iau banii scot pt. cumparaturile de o saptamana si apoi ii dau cardul sotului . Saptamana viitoare iar ii cer sa imi scoata bani pe o saptamana si atat .
Va tin la curent oricum .
Lista e facuta , urati-mi succes pt. maine . Sper sa nu punmanape nimic altceva in magazine .

Luna1 spune:

Alina si eu (cred) sa sufar de mania asta. De curand am fost in concediu si dupa doua zile de stat intr-o zona izolata (superba dar fara magazine) i-am spus sotului ca vreau la shopping. Si cum nu puteam cheltui toti banii m-am limitat doar la anumite haine pt copii. La mine asta e problema sunt obsedata de cumparat haine pt copii, in special pt fata ca sunt atat de frumoase, iar pt baiat tehnologie, are Playstation, Nintendo Wii, Nintendo DS, PSP. Bine astea le cumparam la zile mari (cadouri de Craciun sau zile de nastere) totusi ma gandesc ca nu sunt f necesare ca oricum prefera sa petreaca timp cu noi in natura decat jocurile.

In ultima zi de vacanta imi ramasasera vreo 100 euro (aici suntem la pound) si eram disperata deja ca gasesc magazin in Eurotunnel sa-i cheltui. Si desi nu gaseam nimic totusi pusasem ochii pe un parfum (desi am destule). Al meu sot tot imi zicea ca nu e o drama, putem pastra euro pt urmatorul concediu in Europa, eu insa ma panicam, trebuia sa-i cheltui, era o scuza sa cumpar ceva.

Pana la urma nu i-am cheltuit, de rusine cred fata de mine si fata de sot ca vroiam sa cumpar ceva inutil pana la urma.

Noi procedam asa (asta ca sa nu intram in faliment si sa avem economii, ca daca ar fi dupa mine am fi pe minus desi castigam amandoi substantial): avem buget lunar de cumparaturi (mancare), buget de distractii (in asta intra parcuri, muzee, plimbari, insa si shoppinguitul meu, adica daca vreau haine sau la coafor de aici iau). In rest facturile si rata la casa le plateste sotul. Restul banilor merg in contul de economii la care nici eu nici sotul nu avem card, daca vrem sa accesam banii aia trebuiesc mutati in contul curent.

Banii aia ii accesam doar de comun acord, in general eu trebuie sa conving sotul de vreau ceva, el e ok, nu intra in ei. Sunt folositori, de curand ne-am luat masinuta noua cu banii jos, desi acum am pronit iar de la zero cu economiile.

Uneori ma enervez pe sot, am impresia ca ma trateaza ca pe un copil mic si trebuie sa cer voie daca vreau ceva f scump. Insa cand ma gandesc ca initial, pe langa bugetele de mai sus venite din salariul sotului, imi ramanea mie tot salariul meu si eu tot nu puneam nimic deoparte imi dau seama ca e mai bine asa. Si crede-ma bugetele sunt substantiale, insa daca mi-as pune mintea le-as da gata intr-o sapt.

morenaA spune:

Nu ca scuza, dar chiar nu e paradox ... shoppingul il fac in week-end doar, terapie se face de luni-vineri , cand am de mers la munca...
Chiar incerc sa il tin sub control cat de cat si sa cheltui doar cate o suma mica pe prostioare ... ies la cumparaturi doar cu o bancnota de 20 si cardul sotului daca totusi trec pe langa ceva la oferta buna sa am de unde lua... dar in principiu ar tb sa explic si daca ma gandesc ca explicatia nu sta in picioare nu cumpar...

In 2010, you're unlikely to find anything costing less than £40 per hour, and you might encounter much larger fees. Top therapists in Harley Street tend to charge between £100 and £180 per hour.

Outside of the very expensive London areas – which encompass Harley Street, Devonshire Place, Cavendish Square and Wimpole Street – most people should be able to find therapy from a properly qualified practitioner from between at £50 to £80 per hour.

(o fi buna terapia , da mai bine ma duc la shopping cu atatia bani )

Mai spuneti din metodele voastre de tinut "sub control" (metoda mea e limitarea sumei care o am la dispozitie). Ma ajuta sa stiu ca am un tel (vacanta sau un credit de platit), sa salvez banii doar asa de dragul posibilelor zile negre mi-e mai greu ...

Luna1 spune:

Morena sa stii ca ajuta banul strans pt zile negre. De ex sotul meu e posibil sa intre in redundancy de la 1 oct, e adevarat ca va primi salarii compensatorii insa economiile ne ajuta sa nu ne panicam ca stii si tu ca e criza cu joburile.

Cum ziceam eu una inteleg de ce trebuie sa punem bani deoparte, numai ca ma enerveaza astia cu salesurile lor, cu ofertele, jur ca nu-i vina mea.