Cum va protejati?

ADRIANKA spune:

Dana, nu am acuzat de nimic. Am precizat ca situatia este mai greu de inteles de catre copiii ai caror parinti au fost asa cum trebuie sa fie parintii, pentru ca nu s-au intalnit cu situatii de genul asta. Dar nici sa spunem ca subiectul e urat si ca "bleah" doar pentru ca nu am trait asa experiente...

Copiii deveniti adulti, dar ramasi cumva in capcana timpului, care au experimentat situatii si vorbe pe care nu le adresezi nici dusmanilor (si astea venite din partea parintilor) sunt mai sensibili, vin cu un bagaj greu de inlaturat, poate doar cu ani de terapie.

Si nici macar nu poti sa zici ca "mai, dar eu parca nu-mi iubesc parintii astia care mi-au ciuntit copilaria" nici macar in fata noastra nu putem recunoaste..din contra, precizam de fiecare data cat de mult ii iubim noi, chiar daca ne-au spurcat si continua sa o faca cu vorbe acide. Pentru ca daramam un mit: noi, copiii, trebuie sa ne iubim parintii, indiferent cum au fost, doar au fost parintii nostri, nu?

andacos spune:

Adrianka,indiferent de pe ce parte a baricadei privesti(baricada pusa de unii )subiectul este urit si "bleah"!

Nu intru in contraziceri si alte chestii,dar era mai bine cred eu s anu fi facut aceste precizari,daca voi va stitzi de exemplu de la respectivul subiect(pe care eu nu am avut puterea sa-l citesc,am incercat dra m-a durut rau de tot si am plins la diverse posturi)asta nu inseamna ca tot forumul TREBUIE sa stie!

Eu mi-am exprimat civilizat si la obiect punctul de vedere,n-am sarit(ca altzii,la cei de pe cealalta parte a baricadei)sa-i aduc stiu eu ce acuze Deliei sau altor participante,ba din contra am si specificat ca desi nu sunt de acord cu ea(delia)imi dau seama prin ce trece!

Mare pacat ca intotdeauna punem limite aiurea unor subiecte care sunt interesante!(nu ma referem doar/numai la cel d efatza)!

Eu chiar imi doresc ca Delia s aiasa din cercul asta vicios-cerc provocat de ea,indiferent care si de ce sunt motivele,si sa fie multzumita,fericita si impacata cu ea insasi!

Dana

www.dropshots.com/andacos#" target="_blank">handarbeit

Alizee spune:

Nu exista parinti perfecti; oricat de mult s-ar stradui, tot provoaca suferinte, mai mici sau mai mari, copiiilor proprii.
Dar sa iti repete un parinte ( mama ori tata ) continuu, inca din copilarie ca nu esti bun de nimic, ca mai bine ai muri, ca ii pare rau ca te-a facut, imi pare de domeniul patologicului.
Delia este un adult traumatizat de copilaria pe care i-a oferit-o mama ei cu atata "dragoste si devotament ".
Delia, debaraseaza-te de o asemenea mama bolnava. Tu nu o poti ajuta cu nimic, ba inca te-a imbolnavit si pe tine, incarcandu-ti sufletul cu delirul ei. Urmeaza la rand si nepotul.
Acum, esti mama; singura ta datorie pe lumea asta este sa iti protejezi copilul de o asemenea persoana.
Nu o mai chema in veci. Gaseste o femeie echilibrata psihic, care sa te ajute cu copilul.

Tu NU ai nici-o datorie fata de o mama care iti calca sufletul in picioare si nici NU o poti ajuta sa treaca peste propriile sale traume.
Indeparteaz-o de tine si de copilul tau exact cum ai indeparta un dusman de moarte.





allinta

A fi fericit nu inseamna ca totul este perfect.
Inseamna ca te-ai hotarat sa privesti dincolo de imperfectiuni.

Dorsilia spune:

Allinta, ai acolo jos la tine un motto care spune ca poti fi fericit hotarandu-te sa privesti dincolo de imperfectiuni...prin extindere si la imperfectiunea care caracterizeaza fiinta umana.
Datoria Deliei este intradevar sa-si protejeze copilul, cu prioritate, insa izolarea nu este neaparat ce-si doreste si ea.
Daca vroia sa se izoleze si sa rupa orice punte cu parintii, o facea pana acum, cu atat mai mult cu cat se afla la o distanta considerabila. Ea cerea sfaturi despre cum sa dezamorseze situatia pentru binele psihic al tuturor celor implicati

Delia21 spune:

Dorsilia,m-ai inteles perfect! Cum ai si zis...daca as fi vrut doar sa ...o indepartez pe mama....de noi...as fi facut asta de mult.Dar nu asta imi doresc, e mama ...si mi-e groaza de zilele cand nu va mai fi doar la un zbor de avion sau de gasit la telefon.Nu cred in a-ti abandona cu toul nici copiii nici parintii.Nu,in cazul meu...ea a trecut prin prea multe...si nu imi dau voie sa o abandonez.E un om ..nu o papusa de care sa ma satur si sa ma debarasez.

Spunea cineva de scisul la "copil captiv" al subiectului....in loc de subiect aparte.Poate ca are dreptate.Dar ieri...l-am deschis fara sa mai gandesc prea mult.O sunasem pe mama...si primele vorbe care iesira din gura au fost "nu cred ca mai vin la tine"...deci a inceput direct cu santajul sentimental...si ma scos din pepeni...dupa care o tinea pe a ei pentru 20 de minute ca nu imi spune de ce....si a trebuit sa o iau cu binisorul.. sa fac promisiuni ca nu ma supar...doar sa-mi spuna de ce.In final nu mi-a spus de ce...dar mi-a promis ca imi spuna azi caci ieri avea musafiri acolo,rude venite in vizita....Azi nu am sunat...si cred ca voi lasa sa treaca macar o saptamana...ca sa ma protejez pe mine...si sa ma pot bucura de saptamana asta de vacanta ramasa.Multumesc tuturor celor care au raspuns...daca au scris cu intentia de a ajuta in vreun fel

Alizee spune:

Si, iata, cum unii pun intrebari doar pt a fi mangaiati, nicidecum pt a primi solutii de iesi dintr-o situatie stresanta, terorizanta, umilitoare pt conditia sa de om.

Asa cum ti-am raspuns si la celalalt subiect, sunt oameni care doar se vaicaersc. Fereasca sfantul sa ii povatuiesti contrar a ceea ce ar vrea ei de fapt.

Este viata ta si alegerea ta sa suporti teroarea si umilintele la care te supune mama ta in mod constant. Mai mult ca sigur ca nu intelegi ca lasand-o langa copilul tau, va fi si el la fel ca tine : va accepta injosirea daca va veni din partea cuiva drag. Daca tie ti se pare normal, mie imi pare aberant.
Mai presus de orice ar trebui sa te iubesti si sa te respecti pe tine.
Nu imi raspunde ca si cum ti-as fi dusman; nu eu te blestem, nu eu te injur, nu eu... fac tot ce face mama ta cu tine.

Probabil ca nu te vei trezi nicicand la realitate, gandindu-te speriata ca aceasta va muri ( precis este un alt santaj emotional prin care te manipuleaza ). Si daca va trai pana la 90 de ani, cu starea psihica si mai deteriorata decat acum ? O vei lasa in continuare sa isi manifeste toata "dragostea si admiratia" fata de tine ?

Daca nu vrei sa renunti la prezenta ei, cel putin nu-i mai solicita ajutorul.
Te simti singura, si atunci chemi langa tine abuzatorul tau de o viata intreaga : propria ta mama ! Nu numai ca nu s-a potolit, dar a inceput sa-si exercite presiunile bolnave si asupra copilului tau.
Ai vrut sa ajuti o prietena care se afla intr-o relatie abuziva. In aceeasi relatie te afli si tu, doar persoanele si gradul de rudenie difera. Acum, intelegi de ce s-a suparat pe tine, asa cum si tu te-ai suparat pe mesajul meu ?
La fel ca si tine, si ea ii cauta compania agresorului, chiar daca acesta o umilea si o lovea.
Gaseste in tine puterea de a te elibera din cercul asta otravit. Sau, daca iti permiti, mergi la un psiholog pt indrumare.

Nu este sanatoasa o asemenea relatie. Gandeste-te la copilul tau, pe care il iubesti si pe care ma indoiesc ca l-ai tratat vreodata, asa cum isi permite mama ta sa te trateze pe tine si acum, ajunsa la maturitate.




allinta

A fi fericit nu inseamna ca totul este perfect.
Inseamna ca te-ai hotarat sa privesti dincolo de imperfectiuni.

Alizee spune:

Una este imperfectiunea umana, alta este manifestarea bolnavicioasa a unei rautati gratuite a unei mame fata de propriul ei copil.
Si eu fac greseli ca mama, dar nu as fi in stare sa imi improsc copilasul cu atata venin, constienta fiind ca ii pot provoca traume, ce o vor urmari intrega viata.
Femeia asta nu are mila de fiica ei; se comporta ca un dusman.

Sa nu credeti ca vorbesc din carti sau din filme.
Sperand ca poti schimba agresorul, oricine ar fi acela, nu faci decat sa ii cazi in capcana. Singura solutie de a te elibera de sub jugul nimicitor este de a indeparta abuzatorul.

Sa nu confundam imperfectiunile cu atacurile sistematice asupra propriei noastre fiinte.



allinta

A fi fericit nu inseamna ca totul este perfect.
Inseamna ca te-ai hotarat sa privesti dincolo de imperfectiuni.

Delia21 spune:

Allinta,ai dreptul de a crede ce vrei,nu te supara pentru faptul ca mi-e indifent ce alegi tu sa crezi despre mine.E posibil sa nu ne vedem niciodata...pentru nici o secunda in viata asta...si poate nici in cele viitoare;Eu nu cred in dusmani...pentru simplul fapt ca fiecare persoana este unica ,cu experiente diferite de ale mele si demna de admiratia mea;deci...daca mi-ai propus niste caramizi care nu se potrivesc constructie mele ca om...si eu aleg sa le refuz,e alegerea ta daca alegi sa te superi sau sa te simti injosita pentru simplul fapt ca spun tare si raspicat ca aleg altceva; E ca si cum as striga tare ca ...vreau sa aflu daca a reusit vreun om sa intre prin urechea acului...si sa-mi spuna cum a facut-o...si se gasesc voci care sa-mi spuna ca...nu e o idee buna sa intreb asa ceva...ei,..uite,eu sunt foarte determinata sa iau muritorii la rand...si sa gasesc unul care sa ma lamureasca daca...si ce si cum....nu sa ma las intoarsa din drum.Mama mea e omul care mi-a dat viata si omul cu care am trait multe istorii...ne leaga o infinitate de evenimente bune si rele...si aleg sa o iubesc;nu este un strain pentru care sa aleg sa fac o obsesie...si care imi pune viata in pericol rupandu-mi dintii;mama mea are ticuri verbale...si in fine nu simt nevoia sa o justific.Cum am mai spus...am cautat un om,nu un milion...de oameni,care...sa-mi spuna cum a procedat ca sa iasa la lumina in situatia cu care m-am confruntat eu....un om care a reusit sa devina mai puternic,mai bun,mai tolerant...mai si mai...si uite l-am gasit in DORSILIA. Tu ai fost in situatia asta cu MAMA ta?Daca nu....nu pot sa iti cer sa ma intelegi...si nici nu incerca.E ca si cum ti-ai propune ...sa imi dai sfaturi mie cum sa ma adaptez in societatea din America sau China...tu nefiind niciodata acolo.Te rog sa nu te ofensezi...daca poti...e doar o simpla comparatie.

Alizee spune:

Delia, nu eu m-am suparat pe tine, ci invers.
Mi-ai confirmat ceea ce stiam deja : accepti doar sfaturile care se potrivesc cu gandurile si trairile tale.
Eu am doi parinti carora am invatat sa le tin piept, dar nu seamana om cu om, astfel, eu am ales sa lupt cu atitudinea si comportamentul parintilor mei, facandu-i sa intelega ca nu au dreptul asta, daca ma mai vor prin preajma, pe cand tu, desi ai fugit departe-departe, iti chemi mama sa te ajute cate 6 luni pe an, desi asta iti provoaca aceleasi traume ca in copilarie.
Imi pare rau pt tine, pt ca suferi si nici macar nu vrei sa intelegi ceea ce este evident.
Ai fost sfatuita sa intri la Copilul captiv. Si eu spun la fel. Vei primi sfaturi, care sper sa iti fie de mai mare ajutor.

Imi pare rau ca am fost atat de virulenta; urmele propriilor traume.

O floricica pt tine si o imbratisare.




allinta

A fi fericit nu inseamna ca totul este perfect.
Inseamna ca te-ai hotarat sa privesti dincolo de imperfectiuni.

hannen spune:

Acum mi-e si teama sa scriu,la un subiect considerat bleah...parca nu`ti da mina sa te "asociezi" cu cei care au pornit "bleah-ul",nu?Ei,sa trec peste "neplaceri" si sa va intreb de ce considerati subiectul a fi "bleah"???
Eu personal o inteleg si o "simt" perfect pe Delia!!Ii inteleg disperarea si durerea care au facut-o sa apeleze la alti oameni care sa o sfatuiasca cum sa procedeze si mi se pare foarte urit sa`i zic ca durerea ei este "bleah".
Si eu sunt convinsa ca isi iubeste mama chiar asa cum spune!Mult,foarte mult!De ce sunt convinsa de asta?Pt. ca exact asa sunt si eu.
Desi eu nu am auzit vorbe grele precum "mai bine te lasam sa mori" sau " sa te calce trenul"...dar am auzit si eu destule si aici ii dau dreptate lui Kari (si celor care impartasesc ideea) ca "batrinii"(desi a mea nu`i batrina deloc) au o mentalitate pe care nu o vom schimba niciodata!

De ex. mama mea considera ca "pe mine nu ma invata copilul meu,ca eu nu am ce invata de la el" din contra,copilul trebuie sa asculte orbeste de parinte!!!Si noi la fel,ne-am ciondanit in 3 luni de citeva ori si de fiecare data din senin.Nimic nu prevestea ca incepe !
Are convingerile ei pe care nimeni nu i le poate schimba.Eu in perioada aceea vorbeam la munca.Imi intrebam colega ,sau citeodata elevele(care aveau 40 si peste ) ce sa fac pt. ca eram terminata psihic.Cind se supara dintr`un nimic se dezlantuia si apoi era "grele" vreo 2-3 zile pina isi revenea.Ca dupa aia o durea spatele(operatia),o intepau ochii,ametea ...
Eu o certam pe sor`mea cind imi zicea ca s`a certat cu ea si inainte sa vina mi-a zis "lasa ca o sa vezi tu!".A avut dreptate,am vazut!
Este dificila,foarte dificila!!Citeodata e capabila sa`mi transforme viata in iad (imi venea sa fug de acasa efectiv) dar o iubesc!!O iubesc din suflet asa cum este ,cu toanele ei ,cu chichitzele ei,cu impresia ca ea e singura care are dreptate si ca doar eu trebuie sa ascult de ea ca doar ea e mama mea si niciodata invers!
Pina si in aeroport a avut ceva sa`mi reproseze si i-am dat o replica pt. care acum regret.Si nu a fost o zi in care cit a fost aici sotul meu sa nu`mi zica sa am rabdare cu ea,sa nu ma cert,sa ma controlez si sa fac tot posibilul sa nu o supar pt. ca daca o supar si se intimpla ceva cu ea (aka,moare suparata pe mine) este foarte grav pt. mine.Intelegeam,stiam ca are dreptate insa nu puteam.aveam zile cind dupa o cearta nici nu puteam sa deschid gura sa o intreb ce face!
A plecat,a fost diagnosticata cu o boala cumplita,s^a operat ,acum e intre spitalizari si externari...mi`e groaza sa o sun pt. ca plinge,plingeeeee,e prapastioasa rau,ma termina cu ea ...pling si ajung din om neom ...Datorita lui maru am sunat`o cind i-a fost confirmat diagnosticul ,apoi inainte de operatie cu inima in calcaie o alta fata de pe DC m-a imbarbatat sa o sun .Prietena mea din tokyo la fel,m-a incurajat si a sunat`o si ea.
Cum sa zic,stiu ca ne certam,stiu ca ies scintei din nimicuri,stiu ca ma darama psihic cu cite o vorba aruncata aiurea dar o iubesc si cred ca as innebuni daca ar pati ceva.Sunt gata sa o aduc la mine si maine daca sanatatea i-ar permite ,desi sunt constienta ca nu va fi totul numai lapte si miere.

Asa sunt unele persoane cred.Orice li s-ar zice/face,oricit ar suferi ...nu pot uita/ignora,nu pot tine suparare propriilor parinti.Eu una cu mama nu pot!
Daca as fi apelat la ajutorul vostru cind aveam cite o zi "minunata" dupa cite o cearta si mi`ati fi zis ca subiectul e "bleah" nu cred ca m`ar fi ajutat foarte mult,din contra!

Delia,dupa cum vezi nu esti singura!Ce sa zic,m-am rupt de sfaturi dar cred ca dorsilia (si sotul meu) au dreptate.Autocontrol,rabdare cu noi insine in primul rind,apoi cu ele,caaaaaaalm,caaaaaalm...si multa credinta!!


************************************
Whatever happens don`t let go of my hand!