Cum va protejati?

valentinag spune:

Delia,nu stiu ce sfaturi sa-ti dau,nu stiu cum este,dar vreau sa te pup si sa-ti spun ca-mi pare rau ca treci prin asta.

"La vita e bella"
www.lizidesign.com/" target="_blank">Bijuterii hand made
De mancare
Dulciuri
Din gradina mea

Dorsilia spune:

si o completare cu o experienta de a mea de azi: m-am apucat de scoala de soferi, sunt la a doua ora, asta seara condus pe intuneric si pe o furtuna ce rupea crengile din copaci, stergatoarele nu faceau fata, nu vedeam mai nimic pe sosea.....la o demarare de la o intersectie am turat masina, pt ca printre fulgere si trasnete de o ora efectiv mi-am pierdut concentrarea si nu m-am sincronizat, in loc sa ridic ambreiajul ca lumea, eu acceleram de mama focului, la care instructorul a urlat deodata la mine de era sa sar din scaun ca-i omor motorul....ei bine, dupa ce a trecut momentul si am demarat, i-am spus frumos ca eu sunt dispusa sa invat si mi-ar fi prins bine sa imi dea o comanda directa de genul "ridica ambreiajul si nu mai accelera atat" si as fi executat, in loc sa zbiere ca-i turez masina si o sa-i crape motorul, eu cu cunostintele mele de ieri pana azi nu stiam ce reprezinta aia sa turezi motorul si de ce ar crapa....asa ca mai bine mi-ar fi ordonat simplu ce trebuia sa fac, cand m-a vazut "blocata". sa ridic ambreiajul....nu mai pierdeam timp, nu era nevoit sa urle la mine, sa ma deconcentreze si mai rau si eu nu-i mai periclitam masina. NU? Inteleg ca omul a fost exasperat, si ca eu, ca orice elev pot fi enervanta, mai ales pe timp de noapte cu furtuna, si mai ales dupa o zi obositoare pt un instructor. Numai ca o vorba buna si o intentie calma fac mai mult bine

giulia71 spune:

Eu cred ca o iubesti f mult pe mama ta, cum e firesc si mama ta la fel, insa..
Problema se pune cand sunteti amandoua, ea te vede ca pe un copil, vesnicul ei copil, nu vede ca esti deja adult, ca ai deja un copil samd.
Si se impune, asa cum faceau ei pe vremuri cu "toanto" si /sau vorbe grele.Insa cred ca te iubeste, asa cum stie dumneaei.


Si eu o iau pe mama la mine, fie ca sunt in tara sau in strainatate, si mama ma mai toaca de nervi, insa ma gandesc la rece ca e mama, ca ne iubeste, ca-l iubeste pe fii-miu la nebunie si ca va veni un moment in care nu va mai fi si atunci imi va fi cu siguranta un dor imens in care voi regreta ca nu am petrecut cat mai mult timp impreuna. Asa sunt eu.

uneori gandesc prea mult....

corinadana spune:

Ce bine!!!

Corina mama domnisoarei RALUCA si a bebelasei FRANCESCA

http://family.webshots.com/photo/2925218030098531596UGNuSg?vhost=family

Bee spune:

Delia, vorbesc din experienta proprie, parintii mei sunt genul mamei tale, dar nu la modul absurd in cerinte. Noi locuim cu ei si cu copiii nostri, nu spatiul vital e problema. La voi, ca si la noi e o problema de adaptare a doua persoane mature cu o vointa puternica una la (sa-i spunem) stilul celeilalte. Numai ca fiecare judeca si actioneaza din postura proprie: mama, respectiva fiica. Ea e cu cererile care Trebuie indeplinite intocmai de tine (nu zau? de unde vine asta?), iar tu ca o fiica respectuoasa ce esti, te simti vinovata pentru tot!
Ce fac eu in diversele situatii (de cand m-am desteptat si maturizat). Am instituit o regula: fiecare face ceea ce-si doreste si ceea ce vrea din ceea ce trebuie facut! Nu vrei sa faci ceva, nu faci, gasim solutii. Mama ta nu e obligata, fortata, nevoita sa vina la tine. Ceea ce face ea e voluntar (sau mai bine zis de buna voie si contra cost), nu ai de ce sa te simti tu vinovata. In privinta copilului trebuie sa-i spui ca asa cum ea te-a crescut pe tine, e randul tau sa faci propriile tale alegeri cand vine vorba de copilul tau. Cand e vorba de alte lucruri, poate manii sau obiceiuri fixe ale ei, nu ai ce sa-i faci. Ia-le ca atare si pe ea la fel.
Ce sa-ti spun, nu e usor. Nu cred ca autocontrolul perfect e solutia. Sper sa ajngeti cumva la un compromis. Sunt sigura ca pentru copil, bunica e cea mai buna solutie, dar nu cu pretul sanatatii tale mentale.

pitzinuca spune:

delia - voi doua traiti intr-un cerc nu vicios, ci foarte vicios. si esti pe cale sa il bagi si pe cel mic in cercul asta. esti sigura ca pe mama o "iubesti" dupa cel mic?

nu ai raspuns la intrebarea daca relatia voastra este asa dintotdeauna.

trebuie sa o trimiti pe mama ta acasa fumusel. de fapt, trebuie sa iti trimiti dependenta acasa. depinzi de certurile astea, oricit stii ca nu fac bine, suporti oribilitatile pe care le spune si la care il supune si pe cel mic.

eu zic ca daca totusi vrei sa progresezi cat mai sta pe acolo, mergeti amandoua la un psiholog. desi la ce relatie aveti voi, va fi fffffffffff mult de munca si veti trece prin perioade oribile.

si, cum spunea si dorsilia, fi mai relaxata, mai diplomata, mai echilibrata. uite, de exemplu reactia la postul A Iuliei a fost f vehementa. cu ce te-a atins pe tine de ai sarit asa? ai sarit imediat sa motivezi ca tu ii iubesti pe parinti, desi ea nu pomenise de neiubire.

s-ar putea cumva - si iti cer mii de scuze daca te supar - sa nu prea o iubesti pe mama ta, ci din contra ?(eu, de exemplu nu as putea sa o mai iubesc daca mi-ar face asa, dragostea asta pentru parinti nu trebuie sa fie neconditionata. si nici pentru copii.)




edit sa pun un semn de intrebare esential

eu , cu (DPN 27.08.2010), andi si tati
_

traduceri si asistenta

"Fericirea nu are valoare daca nu e impartasita."

Ralukutzza spune:

Ce bine !!!

Anka74 spune:

Cum sa fie bunica cea mai buna solutie pt copil cand aceasta ii spune mamei copilului "m-ai bine ar calca-o masina..." iar copilul aude asta! Cum?
Acum nu stiu cati ani are copilul, insa deduc ca aceeasi situatie s-a repetat de-a lungul a mai multe vizite de-astea lungi , de 6 luni, deci copilul pare a fi maricel. Si cate o mai auzi!
Acum, eu stiu ca iti e mama, ca o iubesti, ca tocmai din cauza ca o iubesti de doare sufletul si te consumi, altfel...la revedere si drum bun, insa gandeste in primul rand ca mama si apoi ca fiica. Copilului ii face bine vizita bunicii?
Te pup si ai grija de tine, pt ca stiu, simt ca vrei sa ii impaci pe toti, te gandesti la toti sa cam uiti de tine.
----------

ADRIANKA spune:

Delia, cred ca acestui subiect ii statea bine in cadrul subiectului "Copil Captiv". Acolo ne stim si ne intelegem. Aici citesc si copiii cu parinti perfecti, pentru care mitul iubirii parinte-copil nu are nici un motiv sa fie zdruncinat.

Pentru ca ei nu s-au intalnit niciodata cu vorbe de genul asta, dar tu ai trait cu ele, de mica, fara suferinta asta te simti goala, parca esti dependenta de prezenta mamei pentru a-ti crea din nou, inconstient, durerea copilului de odinioara.

Dar, nu mai esti copilul ala suferind, esti femeie in toata firea si poti alege sa te protejezi. Nu o mai chema si nu mai vorbi prea mult la telefon. Nu se va intampla nimic. Si nu te simti vinovata pentru asta, pentru ca din sentimentul de vinovatie faci tu asa. Speri ca la vizita urmatoare sa primesti cuvinte mai bune, sa vada ca te descurci...dar nu primesti, si iarasi...speri ca data viitoare va fi mai bine...si nu e...Nu mai continua asa. E dureros.

Tu ai viata ta acolo, ai familia ta, un copil minunat...Daca "ai fugit" atat de departe de ei...nu-i aduce mai aproape. Nu se merita. Iti e mila de ei, dar cui i-a fost mila de tine cand ti-au provocat suferintele alea?

Ai grija de voi!

andacos spune:

Asa frumos ar fi fot daca nu ai fi inceput cu partea asta,asa de bine ar fi fost daca nu s-ar fi citit atitea acuze printre rinduri...!!!!Dar de' asa este,intotdeauna unii vor fi mai"cu motz"!

Poate ar fi fost bine sa se puna "proprietate"pe subiect,zau asa!

Dana

www.dropshots.com/andacos#" target="_blank">handarbeit