Cum va protejati?

Ma doare capul...numai cand a gandesc...la asta!!!E vorba de mama.O iubesc ...mi-am lasat contul pe zero barat pentru ea de destule ori;este eroina mea.Si cu toate astea m-am cam saturat!!!!Imi vine sa urlu in gura mare:M_AM SATURAT!!!! Imi ajunge!!! E mai rau decat un copil de un milion de ori! Sta cu mine 6 luni pe an...dar cred ca nu imi face bine sederea ei.Da ma pot baza pe ea cu copilul ,il iubeste,le face pe toate in casa...dar de cel putin o data la 2-3 zile ori imi spune ca nu mai vrea sa vina la mine in veci,ca nu mai vrea sa ma vada...ca mai bine nu m-ar fi avut....si multe alte vorbe grele pe care nu vreau sa le redau aici si nici unde altundeva ,repertoriul ei....e lung...lung si acelasi.Orice lucru cat de neinsemnat refuzat e motiv de mare suparare la ea.Orice lucru pe care eu vreau sa-l fac cand ea e la mine...,de exemplu si cand vreau sa imbrac copilul,chestie neinsemnata...ea imi da motive pentru care sa nu fac lucrul ala...sau daca il fac sa nu-l fac asa.I-am explicat de mult prea multe ori ,si calma si in lacrimi...si pe ton ridicat...ca nu are un mod de a fi sanatos,nu ma ajuta defel acest fel al ei de a fi.Oamnei buni...aveti asemenea specimene...prin familie...la care trebuie sa le amintiti de zeci de ori pe zi...sa isi tina parerile pentru ei...mai ales cand e vorba de lucrurile marunte.A ajuns acasa....de cateva zile in Romania...si azi ce aud ;iar amenintari,pe care nu le mai cred....dar nu imi fac bine...si ma afecteaza rau de usurinta cu care le spune :"nu cred ca mai vin la tine".Si sa precizez,pentru ca o iubesc si e a mea...o platesc pentru lunile venite aici ca sa ma ajute...ca pe oricare alt om venit sa ma ajute,deci pleca acasa cu niste bani,nu ma ajuta pe degeaba.Stiu ca cel mai sanatos pentru mine...ar fi sa o tin la distanta...din moment ce ma toaca psihic in halul asta dintotdeauna....dar nu e usor.Cum ati procedat cu parintii...de acest fel...care vor neaparat sa va simtiti vinovati pana la cer pentru fiecare lucru pe care nu il faceci intocmai cum asteapta ei?Exista vreo speranta...sa se poata..schimba...sau eu ma mint...singura ...asteptand minuni care nu se intampla?Recunosc...daca ar fi fost asa soacra mea,care apropo,nu mai e in viata...mi-ar fi fost usor sa...renunt la "ajutorul" dat...reciproc,...dar e vorba de mama...pe care sincer o iubesc...dar ma stoarce de viata....si nu cred ca am voie sa las asta sa se intample la nesfarsit...sunt si eu mama si chiar am nevoie sa ma pot concentra si bucura de copilul si toate cele pe care le am in viata asta.Luminati-ma...daca puteti...si aveti cazuri de genul asta,!Daca nu aveti cazuri in viata voastra reala...abtineti-va,va rog mult.Teoria o stiu si eu,din practica vreau sa aud exemple demne de urmat.

marius spune:

Parintii si fratii ii ai - asa cum sunt. Nu am un sfat. Habar nu am. Asta e soarta atat de parinte cat si de fiu/fiica.
Nu stiu - bafta!

Eu pur si simplu / Pagina legislativa

kariguld spune:

o, da, am una chiar zilele astea in vizita la noi
eu m-am tabacit si-s cumva nesimtita la faze de-astea, insa oricat de tabacit ai fi, esti om si te dreanjeaza de la un punct.
aseara mi-a facut o faza, eram in oras si mancam. asa imi venea so iau spre aeroport....
Delia, sunt persoane in varsta, care au atat de bine sedimentat in minte conceptii personale, incat nu le mai niveleaza nimeni. traiul langa astfel de persoane este dificil.
trebuie sa ignori, sa spui ce ai de spus scurt si la obiect, sa curmi discutiile si explicatiile lungi.
expunerile lungi, la astfel de situatii tulbura familia ta, creaza stari de tensiune, tu incerci sa mentii lucrurile la un anumit nivel, insa te dai peste cap cu "tocatura" la cap zilnica.

multa putere iti doresc, stabileste limite clare, reguli precise.

---

Bazar general pe DC

*********************


VREAU SA NU MAI FIU DIFERIT! MIHAITA
Speranta si incredere pentru David

M-am nascut pentru succes!

maru spune:

Delia, te inteleg mai mult decat crezi. si eu am 2 din astia, nu unu!
Cat au stat aici au vrut acasa, cu pastile de genul nu mai vin, nu ne mai trebuie, ne e dor de vaca si tot asa...Ajunsi acasa, dupa un timp, incep sa aud apropouri de venit in coace...ceea ce sincer nu cred ca o sa fie prea curand! Ajunsi acasa, o prima luna au bufnit impotriva Canadei, iar apoi au inceput sa zica ce bine e aici, si sa pretinda ca lucrurile sa fie la fel acolo. Fratele meu era epuizat de scenele din magazine, de fitzele de canada si tot asa...
Eu ignor...cat pot!

Delia21 spune:

I gasesc milioane de scuze; ca a avut o viata grea,ca a crescut intr-o familie de 8 copii...si dupa razboi,a cunoscut foametea,a avut prima pereche de pantofi in picioare la 13;ce mai...sunt cel mai bun avocat al ei....dar ma termina.Cred ca ...ar trebui sa o sun cand e in tara de maxim o data la 2-3 saptamani...si sa am asa o conversatie scurtisima de maxim 10 secunde:" alo,mai traiti?PERFECT No..atunci e bine.Va pup si va sun luna viitoare".atat!!!! Sa refuz sa mai cer informatii de orice fel".

Maru,cum zici..vai,cine-i lucra ei gradina,vai ca ea baga mana in foc cate buruieni o sa gaseasca ea in gradina,...Tot timpul i spun "mai mama...poti sa crezi ca pe lumea asta sunt si oameni care nu-si fac singuri din viata iad....chiar daca au greutati/ganduri/probleme?"

Doloress spune:

Ma inscriu si eu in club, din pacate, tot cu doi. Sora-mea e de 12 ani in State, maica-mea a fost acolo de cateva ori, la mine de 3 ori, bineinteles ca de fiecare data era ultima data. Eu cred ca de asta am plecat de-acasa asa repede, asa departe, in mod inconstient am fugit de ei.
Tata e si mai si. M-am simtit vinovata mult timp si ca bate vantul si ca e soare afara.
Acum ca am copilul meu incep sa ii inteleg, am citit si topicul cu copilul captiv si-mi dau seama ca sunt niste copii captivi, care n-au sa iasa niciodata din lumea lor. Au fost din pacate batuti, abuzati, desconsiderati ca si copii si din pacate nu trece asa usor, toata viata o sa aiba nevoie de o mie si o suta de certitudini ca sunt iubiti si valorizati. Din pacate, oricat i-am iubi si i-am accepta, noi, copii, dragostea aia de care aveau atata nevoie cand erau mici nu poate fi inlocuita si golul nu va putea fi umplut niciodata. Normal, terapia i-ar fi ajutat, acum zic eu ca e prea tarziu, ei nu vad nimic in neregula cu ei insisi.
Asta este, ii accept si ii iubesc asa cum sunt, insa incerc pe cat posibil sa limitam revederile. Am incercat sa am o discutie cu mama si a iesit foarte urat. Bineinteles, ideea cu care a plecat, ca e batuta de soarta, ca a facut atatea sacrificii pentru noi si eu o judec, o desconsider, etc. Oricat am incercat sa-i zic ca o iubesc, i-am strigat in fata, desi la noi in familie niciodata n-am prea dat frau liber sentimentelor. Ea o tinea pe-a ei, ca ma doare in cot de ea. Si bineinteles ofteaza si isi mai aprinde a 50-a tigara si se roaga sa moara mai repede ca are o viata imposibila.
Ma doare sufletul, insa astia sunt ei.
Acum cu bebe 2 am invatat lectia, nu mai chemam pe nimeni. Vedem noi cum ne descurcam. La primul copil a venit mama 2 luni si am crezut ca ne luam la bataie la un moment dat. Daca indrazneam cumva sa nu facem cum zicea ea, era clar ca aveam ceva cu ea.

Delia din pacate singura solutie e sa o tii departe. Eu nu ma mai simt vinovata, de ceva vreme, insa nu pot sa nu ma simt afectata de fiecare data cand o aud oftand din orice, parca s-ar fi sfarsit lumea.
Cand am fost in tara, am dat peste mai multe felicitari pe care le-am tot trimis de zilele lor, eu si sora-mea, de-a lungul anilor. In fiecare felicitare exista fraza : sa ne iertati daca v-am suparat. Si totusi n-am fost copii-problema, nu-mi amintesc sa fi iesit prea des din cuvantul lor, si totusi, mereu simtim nevoia sa ne scuzam.
Acum stiu ca ma scuz in zadar, pentru ca nu sunt eu cea care le-am facut rau, prarintii lor ar trebui sa se scuze. Din pacate e prea tarziu.

Delia21 spune:

Cred ca ma nevrozez...daca nu m-am nevrozat deja

corinadana spune:

O sa ti treaca Delia; o sa ti fie iar dor de ea si o sa uiti cicalelile astea. Asa sunt ei, poate si noi vom ajuge asa...

Corina mama domnisoarei RALUCA si a bebelasei FRANCESCA

http://family.webshots.com/photo/2925218030098531596UGNuSg?vhost=family

Deus spune:

corinadana - sper ca nu, eu una nu vreau sa cred ca odata cu varsta apare rautatea sau neglijenta, ca daca o sa fiu batrana o sa fiu proasta si cicalitoare, etc. Trebuie constant sa ne antrenam creierul pt ca sa nu fim depasiti de tren, sa ne educam sa ne lasam liberi copilasii, sa ne punem bani la pusculita pt azil sa nu ne chinuim pruncii la batranete:-)
eu cunosc bunici/mamici care nu se incadreaza in "asa o sa fim si noi"


devii ceea ce practici
www.de-azi.ro
http://oscarfriends.wordpress.com/

"Daca abatoarele ar avea pereti de sticla, am fi cu totii vegetarieni." Linda si Paul McCartney

andacos spune:

Urit subiect ,Delia!

Mai ales ca nu e prima oara cind dezbatzi tema asta pe forum!

Zau daca te intzeleg de ce o mai chemi,atita timp cit ...va chinuitzi reciproc!

Deci primul sfat:nu o mai chema!

Spui ca sta 6 luni la tine,te-ai gindit vreodata ca totusi 6 luni e prea mult?Eu stiu ca "vrem sa economisim"insa vezi tu...tu ai putea sa stai 6 luni in Romania sau ma rog ,oriunde aiurea,unde nu e casa ta,unde nu sunt prietenii tai,unde nu e limba ta...?

Nu contest ca parintzii pot fi uneori cicalitori,nu contest ca intotdeauna noi vom sti mai putzin decit ei(bine nu in toate cazurile dar totusi parintzii sunt parintzi),insa...de ce sa nu-i apreciem atita timp cit ii avem linga noi?

Dana

www.dropshots.com/andacos#" target="_blank">handarbeit

Delia21 spune:

Corina,nu e vorba de cateva cicaleli nevinovate!!! Am fost un copil tare bolnavicios in primii ani de viata,nascuta cu un defect la stomac;nu ai idee de cate ori aud cand ea e aici ca mai bine m-ar fi lasat sa mor cand eram mica,ca mai bine nu s-ar fi luptat atat ca sa ma tina in viata...si nulte alte vorbe grele pe care tu nu ti le poti imagina.Nu,eu nu am cum sa devin asa!eu i urez de pe acum copilului meu cu voce tare ca-i doresc sa se bucure de copiii lui asa cum ma bucur eu de el,cu toata fiinta mea!Am citit o carte despre programarea neuro-psiho-verbala...pe care i-am pus-o si mamei in mana...ca sa citeasca si ea...de ce bat eu moneda asa de tare pentru vorbele folosite de ea.In fine....pana in ianuarie cel putin...o sa incerc sa-mi fac viata usoara...si sa nu ma mai topesc de dorul ei...ci mai bine sa respir usurata!!!Nu iti doresc experiente de genul asta.Oricat i dau ,nu e destul,orice fac nu e destul de bun...sau bine facut....de la cum imbrac copilul...pana la cum fac patul.Si degeaba tip la ea sa stea afara din dormitorul meu...caci acolo doar eu vreau sa fac ce-i de facut.In fine...