T.O.C

emaaimee spune:

Nikole, nu te lasa, gaseste un medic care sa iti inspire incredere. nu te crede? mergi la altul. sigur o sa vada ca ai o problema, nu e cazul sa te gandesti la internare. o sa fie bine. capul sus, rabdare si o sa te faci bine. si eu am avut parte de medici antipatici si ce mai descrii tu. am tot mers la programari, am schimbat medicii. acum am un dr(ladydoctor, e cam de-o seama cu mine) f sensibil.
sa ne zici cum o sa fie maine. si eu ma duc miercuri.
te pup

ALAPTATUL HELPLINE

---

de piticotu' uriash

m-am facut maricica Floricele frumusele



POVESTEA MINUNII

Happiness_4_us spune:

Nikole, te imbratisez tare si iti tin pumnii maine la dr!
Tu esti puternica si sunt sigura ca va fi bine!

---

Mamica fluturasului Andrei si 13+

nikole spune:

Ola,

Am venit de la medic, diagnostic:TOC.

Asadar...asta-i buba.
Un medic in varsta, cu experienta din cate am vazut, cu muuuulta rabdare, si calm.
Mi-a raspuns ;la toate intrebarile, mi-a lamurit anumite nedumeriri.
Acum vine partea nasoala...nu se rezolva fara tratament, cel putin asa sustine el, pe baza experientei lui ca medic si terapeut.

Sunt trista, nu-mi surade ideea de a lua zilnic pastile, insa...am hotarat sa incerc, sa merg pe mana lui, avand in vedere ca ceea ce traiesc eu de 2 ani numai viata nu se numeste, mi-am zis ca trebuie sa incerc ce mi se propune.
Sunt o perfectionista, daca pun juma' de cub knor in mancare, ma mustra constiinta de nu pot nici dormi, daca copilul bea o gura de suc, iar...o iau razna, mai un pic si ma apuc de bocit, ca-l imbolnavesc, si nu mai am liniste, si tot asa...e obositor, extenuant!

Deci, va dati seama cum mi-a picat mie, sa aud ca e nevoie de tratament medicamentos, si asta probabil ptr o perioada lunga de timp
Voi incerca schema lui de tratament(antidepresive speciale ptr mamele ce alapteaza)si voi vedea cum ma simt.
Legat de terapie, mi-a spus ca in momentul de fata, e pierdere de bani si timp, el prefera sa ma "stabilizeze" intai, si apoi incepem cu calm si pasi mici terapia.
Obsesiile sunt rezultatele unor comflicte interioare, de aceea anumite idei/imagini/ganduri prind radacini , motiv ptr care, el pune mare baza pe psihanaliza(desi peste tot citesc ca in acest tip de tulburare TCC ar da rezultate).
Tot din acest motiv, nu avem obsesii pozitive, unde nu m-ar obseda pe mine ideea ca voi inventa ...crema anticelulita minune(100%organica, neaparat)...de aceea el considera ca psihanaliza combinata cu TCC si medicamente rezolva problema.
Pe de o parte inclin sa concord cu el, ptr ca eu cunoscandu-mi bubele, vad o mare legatura intre comflictele mele interioare(chiar asta sunt) si obsesii, stiu si de ce, stiu si cauza lor,stiu si ce anume le hraneste, nu stiu cum sa le depasesc

In mare vb mi-a placut de el, m-a intristat doar faptul ca tre sa inghit antidepresive, insa, nah...vin de la psihiatru, nu ma asteptam sa-mi recomande ceai de rozmarin+musetel.




Nikole, mami de Albastrel si Albastrica


SA-L AJUTAM PE ANGELO

www.tlig.org/ro/ro3pryrs.html" target="_blank">CELE TREI RUGACIUNI

Kariris spune:

nikole imi pare tare rau ca treci prin asta. Insa trebuie sa crezi ca vei depasi perioada asta neagra. Esti puternica si ai pentru ce sa lupti.
Dupa ce am nascut fetele, vreo 5 luni imi venea sa fug de acasa, nu puteam nici sa le vad, imi era frica de ele, ma gandeam ce o sa ma fac cu ele si ca nu voi mai scapa de ele niciodata. M-am gandit chiar sa le dau in adoptie. Plangeam intruna si nu imi gaseam locul. Noaptea nu putem dormi, ma zvarcoleam tot timpul, ziua imi venea sa dau cu ele de pereti, imi luam cainele si mergeam cu el in parc si plangeam...de fapt plangeam 80% din timp, oriunde ma aflam. Ma gandeam ca le-am facut prea batrana si voi muri si vor ramane singure pe lume, imi era frica sa nu mi le fure cineva, imi era frica de tot, inclusiv de ele. Dar imi venea sa le fac si rau.
Mama a fost singura care si-a dat seama ca s-a intamplat ceva cu mine si m-a incurajat sa merg la psihiatru. Mi-a dat un tratament cu solian si cipralex pe care nu l-am tinut cat ar fi trebuit dar se pare ca mi-am revenit.
La nici un an de la episodul asta am aflat ca mama are cancer. Dupa 6 luni s-a curatat sub ochii mei, cand eram singura (sotul fiind in strainatate si fetele cu menajera in Bucuresti). Am trecut singura prin asta la Brasov si, a urmat al doilea mare soc. Am crezut ca am trecut cu bine peste pierdere dar... a urmat un alt an de chinuri, depresii, anxietate, obsesii, dezinteres fata de tot inclusiv fata de copii, dorinta de a muri si a merge langa mama, pentru ca apoi sa ma apuce teama de moarte si mai ales de o moarte cum a avut-o mama, ipohondrie, tot felul de simptome autoiduse, etc.

Nu am mai fost la psihiatru, am reusit sa stabilizez oarecum situatia, dar sunt hotarata ca dupa ce le voi inscrie la gradi sa merg la medic si sa incep o terapie pentru ca inca nu sunt ok.

Ti-am spus toate astea ca sa prinzi incredere in tine si sa intelegi ca mai multi factori concertati poot declansa un astfel de diagnostic dar puterea sta in noi, pana la urma lupta o ducem cu noi. Putere multa si gaseste-ti motivatia sa iti revii!

Te pup. Lachi&Karina&Iris.

nikole spune:

Lachi, mi-au dat lacrimile, sincer,nu mi-as fi inchipuit ca ai trecut prin asa ceva, si singura inca.
Ce diagnostic ai , ce ti-a spus primul medic?
Trebuie sa mergi la medic, nu lasa asa ceva netratat

Cine m-a pus sa caut prospectul pe net?
Mi s-a prescris anafril, va spun drept ca mi s-a strans stomacul cand am citit prospectul
pai cum e posibil?
iei antidepresive, si devii violent,ai pierderi de memorie, se accentueaza tendintele sinucigase?!!!...pai in loc sa te vindeci, te apuca si mai rau batzurile!?

sunt in ceata...





Nikole, mami de Albastrel si Albastrica


SA-L AJUTAM PE ANGELO

www.tlig.org/ro/ro3pryrs.html" target="_blank">CELE TREI RUGACIUNI

hristina spune:

Nikole, nu te panica; ia-o incet, stie el medicul poate de ce a prescris asta!

philip spune:

nikole, cred ca mai toate antidepresivele sunt asa.

mihailescu teodora spune:

Nikole
nu te mai stresa de prospectele medicamentelor
Si eu am luat Anafranil si am reactionat formidabil la el!
Lachi,nici eu nu mi-am imaginat asa ceva!
Daca eram inspirata sa deschid si eu subiect cu TOC cand am fost diagnosticata,nu mai eram asa de stresata ca sunt singura care sufar de asa ceva!

Teodora ,cea mai fericitade Mihnea Andrei(17.10.2007)
Mihnea
www.flickr.com/photos/21367727@N02/" target="_blank">Papanashul meu iubit
Antalya 2009
Nasi 2009
Povestea nasterii

crinuta spune:

Nikole, Anafranil da reactii secundare , dar era singurul medicament care a ajutat in acel moment o persoana draga mie.

Am dat cautare la TOC si m-am regasit in lista de simptome, desi eu zic ca e ultra soft in comparatie cu simptomele lui Nikole de exemplu.
Eu am obsesii de verificare a usii si a gazelor, ma intorc de zeci de ori. Sper ca nu e tot un fel de TOC.....

Crinuta si minunea ei

Fara Dumnezeu nimic nu e.
Cine se increde in sine, cade rau!

www.youtube.com/watch?v=RapW4MuYFXk&feature=related" target="_blank">Divine Mercy

www.arcb.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=2894&Itemid=419" target="_blank">Monseniorul Vladimir Ghica

Kariris spune:

nikole eu am fost atunci la medicul de familie pt ca eram racita si... pentru ca am asteptat prea mult in fata cabinetului m-a apucat plansul (nu rezistam mai mult de 2 ore fara sa plang); am discutat cu ea si m-a trimis imediat la psihiatru iar psihiatrului i-am spus exact ce simt: ca mi-am dorit foarte mult copiii dar acum nu stiu cum sa scap de ei, ca seara imi vine sa dau cu ele de pereti iar dimineata mi-e frica si sa trec prin fata camerei lor. I-am spus ca imi dau seama ca ceva nu e in regula, pt ca nu imi mai gasesc locul, toata noaptea ma zvarcolesc si nu pot dormi, mi-e frica intruna fara sa stiu exact de ce anume si ma simt depasita de toata situatia. Mi-a spus ca e o depresie post partum foarte grava (asta se intampla cand fetele aveau deja 3 luni) si mi-a dat acel tratament dupa care imediat dupa prima pastila m-am simtit mai bine si am dorit din nou sa imi reiau activitatile mele cotidiene la care renuntasem ( nu mai doream sa fac nimic, decat sa imi iau cainele si sa fug de acasa) a fost groaznic, mai ales ca nimeni nu ma credea ca am ceva in afara de mama mea. Sotul imi spunea ca sunt ifose ca nu am nimic. S-a lamurit dupa tratament ca a fost ceva.
In concluzie eu nu stiu diagnosticul pentru ca dr m-a chemat dupa o luna din nou sa ma vada dar eu nu m-am mai dus. Am intrerupt tratamentul iar la 2 saptamani dupa, mi-am gasit prietena in coma profunda (tentativa de sinucidere) si abia am mai reusit sa o salvez. Ea are sindrom maniaco depresiv. Alt soc. Apoi cat de cat a fost mai bine cu mine, dar a durat luni sa ma refac total si mare aport a avut bona fetelor care a luptat cu mine sa imi revin si m-a ajutat f mult. Dupa aceea a urmat episodul cu mama (cele 6 luni de chin si apoi sfarsitul) si... acum dupa un an sunt mai bine. Incerc sa-mi controlez "mansarda" pentru ca niciodata nu am fost foarte echilibrata. Dar suunt constienta de asta si nu dau frau liber fantasmelor si nervilor nejustificati.
mai vorbim pe PM daca vrei ca eu intru mai rar.
Te rog sa ai incredere in tine. S-au produs multe schimbari in viata ta in ultima vreme si nasterea fetei... toate au contribuit. Va fi bine! trebuie sa crezi si sa vrei si sa alungi toti monstrii care nu iti dau pace!