T.O.C
Raspunsuri - Pagina 11
nikole spune:
Oameni buni, eu cand aud de tratamente cu antidepresive/terapie pe termen atat de lung, de ordinul anilor,imi piere tot cheful de viata!
Aseara am avut in vizita un cuplu, amici de-ai sotului, si din vb in vorba veni vb despre depresii(cred ca vroiau mai pe ocolite sa ma incurajeze), la care imi spune tipul ca face tratament cu antidepresive de cativa ani buni, ea la fel, si face terapie de 4 ani...am ramas ca la dentist...
si-acum vine nedumerirea mea!
4 ani de terapie???
sedinte saptamanale+tratament , si sa nu vezi nici o ameliorare???
iertata-mi fie ignoranta, dar logica mea imi spune ca...ori terapeutul nu e compatibil cu ea,ori persoana a devenit dependendenta de terapie( ori asa ceva indica tocmai o problema pe care terapeutul ar trebui sa stie a o rezolva, banui ca ideea e ca, in urma terapiei pacientul sa fie mobilizat si sa inceapa o noua viata pe propriile picioare, nu?), ori...se complace si nu vrea sa iasa din infernul ala in care traieste...
sedintele cu un terapeut bun specializat in probleme ca anxietatea, fobii,variaza intre 50-100$/sedinta,
tipa de care vb sufera de anxietate generalizata acesta e diagnosticul.
Nikole, mami de Albastrel si Albastrica
SA-L AJUTAM PE ANGELO
www.tlig.org/ro/ro3pryrs.html" target="_blank">CELE TREI RUGACIUNI
rrox3 spune:
Nikole nu-i dracul chiar asa de negru, nu te speria
Exista dependenta de terapie si mai exista si persoane insuficient motivate sa sape atat cat trebuie ca sa avanseze si sa incheie terapia. Stagneaza pur si simplu. Sigur ca terapeutul ar trebui sa intervina, dar stie el mai bine ce face. Unele persoane au nevoie de mai mult timp si mai mult suport pana se pot hotari sa mearga mai departe cu terapia. Depinde mult de tot de motivarea persoanei si asta la randul ei depinde (in general) de cat de mult ii afecteaza boala viata persoanei.
In cazul tau, cred ca esti extrem de motivata si vei parcurge terapia intr-un ritm mult mai bun decat prietena cu pricina.
Gandeste-te la 6 luni, maxim 1 an. Parerea mea.
Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)
karligutza spune:
Citat: |
citat din mesajul lui sinzi_ana Nikole, vreau doar sa te sustin si sa iti spun ca eu de admir ca mamica!!!!! O sa fie bine, ai sa reusesti sa treci si peste TOC-ul asta!!!!! (si eu numar patratele pe strada, si calc numai in mijlocul lor de copil) Sinzi , Radu si David psihologul www.youtube.com/watch?v=NDLoByR4EnI" target="_blank">David www.flickr.com/photos/11552209@N04/" target="_blank"> [red]D-ale lui David |
Nikole spun si eu ca sanziana, ca vreau doar sa te sustin... nu stiu ce s-a intamplat, de cand, cum, dar dupa parerea mea ai nevoie de putina liniste, o vacanta, o perioada de relaxare, fugi putin in alta lume, la propriu vorbind.. poate chiar sa vii in Romania un pic... poate ca e de vina inca neacomodarea cu din nou o tara straina! gandurile care te framanta inca de cand v-ati mutat in Brazilia, presiunea care te apasa cu ceea ce vezi/auzi in jurul tau in zilele noastre.. nu stiu, pot fi si acestea cauzele? gasind cauzele poate gasesti si drumul spre solutii... nu stiu, chiar te rog sa ma ierti ca eu dau doar cu presupusul si scuza-ma inca o data daca gresesc!
in orice caz, citind vad ca faceti anumite legaturi intre anumite stari si anumite actiuni cum ar fi cea cu numaratul scarilor/patratelelor pe strada, etc... si repet, tot ca sanziana, si eu mai calc uneori pe mijlocul lor, alteori, imi creez jocul calcand doar pe intersectiile patratelelor, liniile dintre ele, etc... sunt pur si simplu, din punctul meu de vedere, acum, ganduri care ti le poti 'permite' ca un joc, nefiind stresat de altceva sau implicat cu gandul in alta parte... eu sincer privesc asta DOAR ca pe un joc, si nu stiu daca e musai nevoie sa faci din asta o legatura cu eventualele tulburari aparute sau inca neaparute.. e cazul oare sa ma ingrijorez si eu? oricum de multe ori, vad ca (,) calc pe un trotuar cu patratele/romburi/alte modele si zic, da-le incolo de jocuri, ce conteaza pe unde calc, ia sa merg eu cum o fi!
Deci Nikole... sper sa treci cu bine peste framantarile tale, si te rog sa vii sa stai de vorba cu noi ori de cate ori simti ca asta iti aduce o stare de bine... pe care sper sa ti-o imprimi adanc acolo in suflet si sa nu mai lasi loc de griji si apasari precum cele descrise de tine! trebuie sa te inveselesti la loc! fii optimista ca eu asa stiu ca iti sta bine!
karligutza
sunt mamica Adelutei
are mama o fetita... are si un blog!
_
ALAPTATUL HELPLINE
_
karligutza spune:
nikole iti trimit un PM acusica... stai asa!
karligutza
sunt mamica Adelutei
are mama o fetita... are si un blog!
_
ALAPTATUL HELPLINE
_
nikole spune:
Karliii, multumesc pentru cuv. frumoase
Raspund imediat la pm.
Am venit din oras,am fost sa ne uitam dupa mobila, deci am intrat in cateva magazine.
Am facut si un atac de panica, asa din senin, cand am vazut liftul, m-am racit, am inceput sa transpir, m-am albit la fata, m-a luat cu o greata cumplita, tremur..sotul si vanzatorul tineau usa liftului ca eu sa intru, si eu...stateam incremenita in fata lor, nu reuseam sa fac nici un pas in fata.
Al meu si-a dat seama ca ceva e in neregula, si mi-a spus sa cobor pe scari, ca el coboara cu liftul.
Insa am intrat in lift, cu tot cu atac, binenteles ca am zis ca-mi iese inima pe gura, dar asta e...mi-am zis daca mor, asta-i viata, cu o moarte is datoare, asa ca...ia sa vad, oare chiar mor???
nu am murit, dar au fost secunde grele, o stare invalidanta, daca vedeam un leu si nu reactionam asa...
sotul a vrut sa ne intoarcem, insa va spun drept ca m-am saturat sa fug , pierd momente pretioase, pierd ocazii, ma pierd efectiv...fugind.
Asadar mi-am luat un suc si i-am spus sa mergem sa continuam cautarile...s-a cam speriat si el, m-a vazut alba ca varul, rece, cu palmele umede...
eu cred ca e si de la pastile, accentueaza mult anxietatea,imi da o stare permanenta de agitatie...
m-a cam avertizat medicul ca e posibil sa devin mai agitata, de aceea mi-a recomandat rivotril, insa am refuzat sa-l iau...sper totusi sa treaca starile astea in scurt timp...
Rrox...aurita sa-ti fie gura
eu as incepe in seara asta terapia, pun totul pe masa, ca m-am saturat sa-mi pierd viata din cauza fricii!
Nikole, mami de Albastrel si Albastrica
SA-L AJUTAM PE ANGELO
www.tlig.org/ro/ro3pryrs.html" target="_blank">CELE TREI RUGACIUNI
giulia71 spune:
Nikole, daca dr ti-a recomandat Rivotril, atunci ia-l te rog.
Stiu cum este sa ai aversiune fata de medicamente, insa nu-i dracul asa de negreu.
Daca il iei sub stricta supraveghere a medicului, nu-ti va face decat numai bine. Ai incredere in ce-ti spun.
In plus, rivotrilul ajuta foarte mult, are timpul de injumatatire destul de mare ceea ce inseamna ca ramane in corp destul de mult timp, iarasi benefic pentru ca nu trebuie sa iei foarte des si nu da dependenta daca e luat in doza recomandata de medic.
In primii ani de boala, credeam ca daca iau medicatie nu mai sunt eu, vroiam sa lupt fara medicatie si evident "saream' peste ceea ce credeam ca imi da dependenta si bineinteles ca ingreunam procesul de vindecare. Intr-un final i-am zis dr care nu intelegea de ce ma simt mai rau, in loc sa-mi fie bine.
Evident ca m-a dojenit si mi-a spus sa fac cum spune el ca d'aia a facut atata amar de scoala.
Am bagat la cap si nu am ajuns nici dependenta, nici leguma, ci incerc sa-mi duc crucea mai departe.
Emaimee si toata gashca va si aveti grija de voi!
uneori gandesc prea mult....
nikole spune:
Giulia, rivotrilul mi-a fost recomandat de primul medic la care am fost, alaturi de Cebrilin.
Al doilea medic care mi-a recomandat anafranilul, mi-a spus ca ideal ar fi sa il iau impreuna cu un calmant, ptr ca e f posibil sa accentueze starile de anxietate, insa eu alaptand, am refuzat.
Acum incerc sa-l sun de 4 zile, sa vad ce fac cu medicatia,sa-i spun cum ma simt,sa vad daca trebuie sa maresc doza, sau continui asa cu doza minima, si cat timp...nu-l gasesc la cabinet...asa se intampla cu medicii buni si f solicitati...
Nikole, mami de Albastrel si Albastrica
SA-L AJUTAM PE ANGELO
www.tlig.org/ro/ro3pryrs.html" target="_blank">CELE TREI RUGACIUNI
giulia71 spune:
Nikole, asa este, la inmceputul tratamentului se pot accentua starile de anxietate sau depresie , dar asta este un semn foarte bun, inseamna ca medicatia o sa dea rezultate foarte bune. Nu-i scoasa de la mine, sunt multe forumuri de support pt TOC in care raspund medici specializati in TOC.
Raspunsul asta il dadeau de fiecare data cand cineva intreba de ce se simte mai rau la inceputul tratamentului.
E un paradox, dar bine ca functioneaza!
Asa, sa nu uit, am scris despre faptul ca eu iau medicatie de ceva ani si lucrul asta te-a amarat. Nu asta mi-a fost intentia
Asa se intampla in cazul; meu, nu e musai sa fie idem si in cazul tau.
Eu am fost foarte rau, am stat multa vreme fara sa spun nimanui sa nu ma creada nebuna si lucrurile s-au cronicizat. Cu siguranta daca actionam din timp nu ajungeam ca boala sa se cronicizeze.
In plus, eu nu am facut terapie sustinuta din varii motive, can am gasit terapeutul bun a tb sa ne tot mutam, unde m-am mutat nu stiam sa conversez astfel incat sa simt ca sunt pe ac lungime de unda, apoi am revenit in Romania si nu am gasit pe cineva in apropieere si tot asa.
Vorbesc cu dr meu psihiatru, dar asa generalitati nu TCC.
Ma intinsai cam mult, cam asta e
Intreaba-ma orice, ai tot suportul meu!
nikole spune:
Giulia draga, nu m=ai speriat deloc, faceam referire exact la cunostintele sotului care urmeaza trat cu antidepresive de ani de zile, insa clar ca nu-i o regula, nu am concluzionat ca fiecare persoana ce sufera de astfel de tulburari face tratament ani la rand...
in alta ordine de idei, eu iau cate 12 mg/zi de anafranil, si inca alaptez copilul.Pediatrul mi-a spus ca este CONTRAINDICAT fara doar si poate pe timpul alaptari acest medicament(subs. activa clomipramina)
Am tras un bocet, m-am racorit, si ma pregatesc sa sun psihiatru...cum Doamne iarta-ma sa-mi spuna ca e safe, cand nu e!!
Chiar nu stiu ce sa fac, sincer!
M-am innecat ca tiganul la mal...nu vreau sa opresc alaptatul, pe de alta parte nu vreau sa se inrautateasca starea mea...nu stiu, si mai rau e ca nimeni nu poate decide in locul meu.
Ma intreb, oare nu sunt alternative?
nu stiu...acupunctura, homeopatie, orice...eventual combinat cu terapia...voi intreba imediat medicul, desi anticipez raspunsul lui...
macar 3 luni as mai fi alaptat-o, are abia 5 luni
Nikole, mami de Albastrel si Albastrica
SA-L AJUTAM PE ANGELO
www.tlig.org/ro/ro3pryrs.html" target="_blank">CELE TREI RUGACIUNI
Amina_Marina spune:
Nikole, homepoatie si incerca si QI pentru refacerea energiei pozitive.
Qi-ul sa nu-l faci acasa ci undeva la sala sub indumarea senseiului.