Mamica incapabila sa-si educe copilul cauta...(2)
Raspunsuri - Pagina 8
tangerine spune:
denizel, te cam iubesc 
eu sunt acum in dilema cam pe unde se fixeaza limitele; din ce am citit eu, orice psiholog o sa iti spuna ca limitele sunt sanatoase pentru copil; pe de alta parte, daca pornesti de la premisa competentei copilului, limitele se vor fixa de la sine, in mod natural, de catre realitate (asa numitele consecinte naturale-adica naturale de-adevaratele si nu stabilite de parinti): vrei sa mananci piersici-nu avem in casa decat pepene, asta e-si de aici copilul invata sa isi gestioneze frustrarea; intrebarea e mai are nevoie si de altfel de limite?
oricum am un feeling ca limitele alea trebuie sa fie un pic mai departate decat spalatul pe dinti-pana la urma dintii tot cad pe la 6-7 ani si atunci merita efortul? 
tangerine spune:
sorana iti multumesc pentru feeback; noi deocamdata nu am intrat in explicatii, pentru ca nu mi s-au cerut-dar ma simt mai pregatita un pic:)
si eu merg cu Maria la biserica si aprind lumanari- se pare ca e o ocupatiune fascinanta pentru copii; ne mai plimbam cu interes si prin curtea bisericii care e un parc in miniatura si studiem flora
acuma realizez ca urmatorul pas e cimitirul - deja nu mai pare asa usor; ceva idei?
gmmm spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui rrox3
1. Asa e, sunt mai multe teorii si curente. Dar te poti uita la data studiilor implicate si o sa vezi ca cele mai recente cam seamana intre ele. Fiindca omenirea a inceput sa se preocupe relativ recent de psihologie, si in special de a copilului, si nu s-a prins imediat ce si cum ar fi mai bine. A cautat si a cercetat. In rest, sigur ca ti-o vei insusi numai pe cea pe care o simti tu a fi corecta. 2. Eu cred ca ai fi lasata in pace, s-ar face putin loc in jurul tau. Cu putin noroc te-ar intreba cineva daca te simti bine. Cam atat. 3. Asta-i evitare intr-o oarecare masura. Sigur ca relatiile nu-s similare, pe asta te-ai bazat cand ai scris asta, nu-i asa?  Dar d.p.d.v. al respectului reciproc sunt similare.Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005) |
Pai Scoala de la Franckfurt are mai bine de 80 de ani. Dr Spock era deja bine cunoscut prin anii '50. "C'est interdit d'interdire" e din '68.
Iar ideile respective s-au raspindit repede, nu e asta problema.
Tocmai ideea asta cu nevoia de limite e mai recenta, din cite am impresia.
Cit despre respect, il educ tocmai fiindca-l respect (daca prin respect intelegem ca-l tratam ca pe o fiinta umana).
Si... multumesc.
ladyJ spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui denizel Rox, am eu asa un feeling ca muuulti parinti nu concep ca un pici, propriul pici sa se rasteasca la ei  . |
Asa-i. Multi considera asta lipsa de respect...
Nu mai reiau in amanunt ca a zis Rox ce si cum.
Deci da dom´le, copilul poate sa tipe ca tipatul este o reactie la furie. Mai interesant e sa vedem de ce tipa nu sa ne oripilam ca tipa.
Sabina spune:
ce cred eu despre limite.
Limitele, in afara de cele care vin firesc (nu avem piersica, mancam pepene) tin de valorile parintilor.
pentru mine de exemplu este inacceptabil sa vina copiii si sa-mi spuna ca ei de azi inainte vor asculta manele.
voi actiona in consecinta, adica ma voi incapatana sa ii conving ca ceea ce fac e profund eronat. pentru ca muzica e pentru mine o valoare prea importanta.
dar uneori, limitele parintilor sunt pur si simplu prea...limitative;), adica e stupid sa tii mai mult la peretele alb decat la curiozitatea copilului care vrea sa-l deseneze.
Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!
Cum mi-am alaptat copiii
Sabina's blog, 
Sofia Galagia si 
bb Gheo
Lala_D spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui denizel da' de ce spalatul pe dinti iese in afara negocierilor?  Mai, mie imi e tare mila de picii astia. Viata lor e un 'trebuie' permanent, pe bune... Am auzit de multi copii care urasc sa se spele pe dinti. Eu, adult, ma spal pe dinti fiindca vreau sa miros placut, fiindca vreau sa-i am albi, fiindca nu vreau sa am carii. Care din toate aceste motive il intereseaza pe un copil? Eu zic ca nici unul. Are el de ales? Nope, nu are. De asemenea, spalatul pe par e un chin pentru multi copii. La fel, eu ma chinui sa ma spal pe par la doo zile (la mine dureaza 40 de minute operatiunea, cu tot cu ceva uscat  ), fiindca imi place sa il am stralucitor, fiindca imi place sa miros proaspat, fiindca nu vreau sa imi stea precum o matura etc.Nu mai pot copiii de mirosul pe care il poate avea parul lor sau ca nu e stralucitor sau ca nu li se aseaza bine. Cand li-i lumea mai draga, se gaseste cineva care sa le zica ca trebuie sa faca baie si sa se spele pe par. Au ei de ales? Nope, nici aici. Daca vreau sa mananc o ciocolata intreaga + jumate de kil de creveti + un castron cu cartofi prajiti, mananc. Nu se gaseste nimeni sa-mi tina teoria chibritului si sa se ingrijoreze ca nu mananc sanatos (eh, se gaseste... , dar eu sunt mai independenta, asa :))))).Si mananac toate astea, poate sa imi fie rau dupa aia, DAR... daca am chef sa repet figura dupa 2 luni, o pot repeta, nu exista cineva care sa ma opreasca. Pot copii sa faca excese dintr-astea fara rost? Nope, nu pot! Ei TREBUIE sa faca intotdeauna ceea ce e cel mai sanatos, cel mai cuminte, cel mai bine pentru ei si cei din jur. Daca am chef sa vad 8 episoade la rand din Dr. Who (as vrea sa vreau asta :))), le vad si nu e nimeni care sa-mi spuna ca unul e de ajuns, ca teveu' imi face rau la creieras si ca nu trebuie sa le vad pe toate intr-o zi, ca doar n-au intrat zilele in sac si ca hai mai bine sa ne punem hainutele alea frumoase si sa mergem in parc. etc, etc.... Ideea e ca eu am tot timpul decizia in mainile mele, iar ei nu o au. Depind de noi in totalitate. Ce vreau io sa zic, ca ceva vreau totusi sa zic  , este ca ar fi de dorit sa incercam sa tinem cont de toate astea, chiar daca nu avem intotdeauna energie, chef, timp, inspiratie samd.Da, am auzit de umor. Si-nca cum... :)). Rox, am eu asa un feeling ca muuulti parinti nu concep ca un pici, propriul pici sa se rasteasca la ei .Pentru parinti, de dragul copiilor "Omul care a inventat distractia a fost copilul" - din jurnalul unei mămici de băietel. |
Doamne cata dreptate ai !
Jos palaria.
Eu m-am regasit in fiecare cuvintel pe care l-ai scris mai sus ( exceptand spalatul pe par, ca acolo imi lipeste o podoaba atat de bogata incat sa fie un chin ) insa si eu mi-am pus problema de-a lungul timpului ca nu-i corect ca eu sa pot face excese cand vreau si copiii mei sa nu aiba drept de replica deoarece ...nu au incotro.
Drept pentru care eu i-am lasat pe ai mei sa mai calce si in strachini, e drept pe cel mare mai mult ( acum are 10 ani, cel mic are doar 2 ani jumatate).
Punctual as spune ca cel mare a "experimentat" pe propria piele ca excesele desi placute la momentul respectiv au consecinte ce nu-i convin ulterior. A ajuns la maturitatea necesara care sa ii permita sa judece, de exemplu, ca daca mananca in exces diverse desi placut la momentul faptei apoi va trebui ca si mine de altfel sa "traga" o tura de dieta si sport
si nu ca il pun eu sau altcineva ci ca se uita el in oglinda si nu-i convine sa apara vreo urma de exces.Sau ca poate sta sa citeasca/vizioneze un film pana in miez de noapte dar a doua zi ii cam pica ochii in gura etc.
Pot spune ca al meu a devenit mult mai matur experimentand singur diversele efecte dacat prin celebrul NU, nu ai voie.
Se subintelege bineinteles ca nu am de gand sa il las sa experimenteze singur in viitor, de exemplu, de ce sunt nocive drogurile, asta am "rezolvat-o" prin discutii ample atat acasa cat si la sala cu sensei insa in general, fiinta umana e supusa greselii si din greseli invata.
Ai mei nu prea stiu de "nu, nu ai voie", pentru publicul larg probabil ca au parut/par in cazul celui mic, la varste fragede, un pic "needucati"
, nu m-a impresionat absolut deloc cum se uita lumea la mine daca se trantea pe jos in magazin , pe mine ma interesa copilul nu publicul, au avut si au voie sa se certe/ratoiasca parte in parte cu mine pentru a isi sustine parerile ( pot spune ca am cam incurajat chiar acest aspect ).De ce ?
Deoarece eu am fost copilul care a fost "lasat sa se ratoiasca" si am devenit adultul care a stiut mereu sa isi sustina punctul de vedere si sa nu ma las calcata pe bataturi iar sotul meu a fost copilul ce nu trebuia sa sufle in fata parintilor si ca adult a avut de suferit cand a fost vorba sa iasa din normele impuse de eticheta parinteasca.
Asa incat pe noi ne cam incanta ( nu, nu le aratam fatis asta, dar suradem noi complice, in particular ) cand ai nostri isi sustin cauza cu argumente chiar daca bat si din picior sau au decibelii mai sus
( stiu, nu suntem prea educati sau normali )
LilianaR spune:
Mie imi place ca eu am zis de limite si am primit o bataie cu oua si rosii. O sa fac o salata.
Mai mult, unii dintre cei care sunt impotriva limitelor, regulilor si autoritatii sunt campioni la folositul lui "trebuie" si atunci, ma intreb, ce e in neregula, unde nu sunt ei impacati cu sistemul in care cred?
Nu e mereu musai vina cuiva.
Vad ca cineva care nu isi pedepseste copilul il ia de la joaca si-i spune ca vor pleca de acolo daca mai loveste... pai daca asta nu e pedeapsa, ce e?
Nu numai atat, dar e ciudat ca maleabilitatea mea, deschiderea spre "sa vad ce-o fi, de-asta am intrat aici" e vazuta prost doar pentru ca altii si-au schimbat sistemul dupa nastere. Poate nu era bun? Sau poate nu-i chiar schimbat.
Sau poate doar asa a functionat pentru ei adaptarea la noua situatie.
Sincer, unele sisteme sunt identice, la fel de inchise noului, imuabile. Adica gandeam cumva inainte de a naste, acum gandesc in alte culori; dar, in esenta, ca si atunci, nu chimb nimic din culorile astea, sunt cele mai bune, sunt singurele care merg.
Or, eu aici vad o lipsa de deschidere.
Eu urasc manelele si nici bisericoasa nu mi-s; dar daca copilul meu o vrea sa asculte manele, sa fie sanatos si sa aiba casti! Daca o vrea sa stie de religie, o sa-l duc la discutii cu popii.
Sigur ca mi-ar fi greu sa imi vad fiul sarutandu-si iubitul, dar daca el e fericit... 
o sa-i spun sa ma ia incet cu manifestarile, atata tot!
Denizel, spui ca tu poti face aia si aialalta daca vrei... ideea e ca stii sa faci excese alimentare din doua in doua luni, nu de 3 ori pe zi la fiecare masa! Asta e diferenta dintre tine si copil.
Si, apropo, eu cred ca e posibil, poate, ca autoritatea mamei tale sa fi fost tratata cu empatie de catre tine; vazand grasimea, ai vrut sa fii slab, e o reactie normala.
Nu vad insa trauma, or ala de-i lipseste empatia e traumatizat rau... propria empatie te-a ferit, poate, de asta.
Oricum, pe alocuri esti la fel de rigid ca mama ta in conceptii: nu, frate, copilului nu-i impui. Pai, ok, e super ca functioneaza, dar poate nu la fel e pe ntru toti.
Sabina, interesant ce spune fata ta despre masa, dar nu sunt cam multe reguli? Nu e si socializare la masa? Ca de-aia iesim cu prietenii la masa, mancam la nunti etc. Sau era o gluma, nu m-am prins. 
Copilul isi poate regla singur nevoile, dar alea de baza, instinctuale, de cald, frig, foame etc.
Nu mai poate regla altele unde intervoine ratiunea, ca ratiunea lui nu e formata, nu exista, e in prelucrare; de exemplu nu renunta la suzeta preferata, nu gasesti sa-i iei alta la fel, ce faci? ii umpli dintii de piatra?
Dintii de lapte au importanta lor in formarea dintilor definitivi si nu numai.
Dar... pentru unii functioneaza ceva, pentru altii nu se poate aplica acelasi lucru. Important e ca solutia sa fie a ta, personala si nu importata (adica nu sa citesti pe un sait o solutie si sa o aplici fara sa fii rezonabil ca simti, ca nu simti ca ti se potriveste etc.).
Eu, de exemplu, n-as putea sa-i spun unui copil ca solutia lui e proasta si a mea e buna. Astept sa ma contrazica, caut sa o faca si sa vad cat de departe merg argumentele lor... 
Daca nu contesta variantele mele imi pare rau uneori... sa inghiti asa totul? 
Eu cred ca nevoia de autoritate e de cand lumea, ca asa e cladita intreaga societate, altfel ne-am da in cap unul altuia, tine de insasi supravietuirea speciilor.
Statul reprezinta o autoritate si nu ne tine legati sa nu ne omoram, nu? Avem liber arbitru, atata doar ca trebuie sa respectam niste reguli de convietuire sociala ca sa ne integram.
Mare branza ca nu te speli pe dinti... ii spui copilului de 3 ori sa vorbeasca mai departe de tine ca-i miroase gurita si basta!
Asta e o metoda de negociere (e prima care mi-a venit in cap, daca mai primesc rosii, fac si bulion!), ca autoritatea nu se impune cu "spala-te ca asa vreau eu!"??
34+ 
Sabina spune:
Liliana, nu paragraful cu masa era important acolo...ala era ce a citit ea in cartea de bune maniere pentru copii, chiar crezi ca asa procedeaza?:)))
ci cel despre desenul lui gheorghe , adica despre cum vorba dulce mult aduce si cum influenteaza gandul fapta.
Cand iei copilul care loveste de la locul faptei nu il iei ca sa il pedepsesti, ci il iei ca sa stopezi acea actiune si sa poti rezolva problema, sa afli ce l-a determinat sa loveasca samd....il iei ca sa il ajuti sa gestioneze frustarea.
Pentru mine a asculta manele este la fel de nociv cu a te droga, sinucidere lenta a creierului, de aia as insista, deci cum spuneam, fiecare cu limitele lui.
Imi au seama ca e foarte greu sa iti dai seama care e pragul, cat dauneaza copilului si cat iti dauneaza tie ca mama un anumit comportament sau anumite alegeri, din acest punct de vedere cresterea copiiilor e un proces din ce in ce mai complicat pe masura ce trec anii, kleine kinder, kleine sorgen, grosse kinder, grosse sorgen.
Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!
Cum mi-am alaptat copiii
Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo
Sabina spune:
despre autoritatea parinteasca, mai spun odata.
Copilul in mod automat recunoaste parintele ca fiind autoritatea. In primul rand ca bebe depinde de sanul mamei, e prima lui realitate.
problema e cum faci ca aceasta autoritate sa se manifeste prin tipul de atasament securizant, si nu prin relatia de subordonare.
prima relatie de subordonare care se bazeaza pe resemnare e aceea cand cand bb plange de foame dar mama nu ii da sa suga pentru ca a invatat in carti ca trebuie 2 ore intre mese.
Copilul invata de aici ca autoritatea suprema nu ii satisface nevoile de baza si dezvolta un top de atasament eronat. Se resemneaza cu ce primeste.
Asta il va marca toata viata si e foarte periculos.
Nu prea stiu eu sa explic stiintific asta, Rrox si ladyJ ar putea sa o zica mai bine.
Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!
Cum mi-am alaptat copiii
Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo
LilianaR spune:
Pai tot subordonare simte si cand e luat de la locul de joaca; el nu stie scopul nobil al parintelui care vrea sa-l invete sa-si gestioneze niste frustrari, el vrea sa se joace si daca vrea sa dea, atat.
In cazul respectiv mama l-a luat cu discutia ca nu e frumos si ca pleaca daca mai face. Altceva ce era sa faca un parinte, o autoritate? Sa-l lege de banca?
Eu vad in asta manifestarea unei autoritati si parintele, prin actiunea sa, transmite mesajul ca nu e voie si ca nu permite asa ceva.
Ca e ok sa faca asa parintele, corect, de acord; dar e impunere de limite asta.
Si pentru mine maneaua e subcultura si, sincer, cred ca prosteste. Dar asta e parerea mea, copilul meu, daca pana la 15 ani n-o sa fie deja invatat despre valori mai bune, poate va crede altceva. Sau poate va fi doar o faza.
Oricum, maneaua, ca si religia, ca si dependenta de TV si multe altele e parte din cultura noastra. Cu ce drept ii interzicem o parte, dar nu si alta?
Oricum, nu asta e important, nu a MURIT NIMENI CA NU A ASCUTAT un anumit tip de muzica... sau ca a ascultat. 
Dar poate indeparta copilul de parinte, ca simte ca nu e acceptat cu tot ce-i place lui.
Oricum, e urat sa spui unui om ca e bine ca inca nu e mama sau ca sper ca nu esti parinte. 
Nu ajuta la nimic, e un mesaj distructiv care nu-l va invata ceva pe respectivul, deci nu are decat rezultatul de a jigni gratuit, poate din nevoia inca nesatisfacuta de a condamna, de a te bate cu o anumita mentalitate.
Nu retin cine a spus, cert e ca nu m-am simtit bine. Probabil nici gmmm.
A! Editez ca sa spun de partea cu masa: nu am priceput, sincer, mi-ai spus sa accesez un link si m-a dus la Ce a invatat-o Sofia pe Irina, nu am vazut nimic de Gheo. Era clar ca mi-a scapat ceva.
Sunt varza! De Bruxelles! 34+