Mamica incapabila sa-si educe copilul cauta...(2)

ladyJ spune:

Cu placere, Tangerine.

Sabina spune:

gmmm, eu cred ca orice mama te intelege, pentru ca orice mama trece prin oboseala extrema la un moment dat.
Sigur ca din fericire la majoritatea dureaza mai putin.....

Eu cred ca poti modifica percepia asupra oboselii coborand standardele asteptarilor tale .
Adica eu asa am reusit. Pur si simplu nu m-am mai gandit ca se poate si altfel, mi-am dat seama ca e o stare ingrozitoare cu care trebuie sa traiesc pana trece....
Am avut atatea momente de revolta, ca alte mame dorm cat e cat noaptea, caalte mame nu trebuie sa mearga la facultate ci doar stau sa isi creasca copilul 2 ani de zile, ca copiii altora mananca si a mea vrea doar 2 lingurite, ca daca a inceput sa doarma un pic eu trebuie sa imi pregatesc examenele in timpul asta...
dupa aia a inceput angoasa de despartire si pt cele 2, 3 ore in careeram plecata ziua ea ma scula de 20 de ori noaptea...

A fost groaznic. Dar pana nu m-am impacat cu gandul ca nu are cum sa fie altfel pt ca asa e copilul meu, nu a inceput nici depresia sa treaca.



Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!

Cum mi-am alaptat copiii


Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo

sorana spune:

Si ce faci daca vine Sofia si pune manele? De pe youtube??


Pentru noi muzica nu e asa importanta, numai sa nu ne zgarie urechile. Si pentru noi manelele sunt "inacceptabile".

Ei si vine fi-mea si ne pune Justin Bieber. Tac-su zice "ce porcarie" Ma-sa zice "Ma, se putea si mai rau, poate ne punea manele"
Si se uita tac-su mai bine si zice "Dap, de fapt e un pusti care lalaie ceva si nici macar nu-i tatuat. Clar, se putea mai rau".
In concluzie ascultam Justion Bieber de 2 ori pe zi si speram ca se va plictisi repede

In concluzie zau nu stiu ce as face daca ar veni cu manele ....

Sorana si Monica (7 ani)

gmmm spune:

LadyJ, e drept ca sentimentele mele sint mult mai dulci fata de technicile cognitv-comportamentale decit fata de psihanaliza.
Pacat doar ca pentru a gasi o ureche binevoitoare trebuie sa te duci la profesionist. Mie asa-mi facea de bine si ma revigora sa am (rar, din pacate) in fata cui sa-mi desert sacul ...

Sabina, te-ai impacat cu soarta, cu alte cuvinte. Eu nu m-am impacat fiindca-mi spun ca poate daca as fi fost altfel sfatuita, mi-ar fi fost mai usor. Situatia nu o poti schimba (temperamentul copilului), dar macar sa nu ti-o ingreunezi in mod inutil.
Si poate ca a te compara cu altul ajuta, cu conditia sa-ti alegi termenul de comparatie. Ar fi trebuit sa facem la vremea respectiva un grup de suport pentru mame obosite...

Bic, am inceput sa citesc pe situl lui Dr. Sears. Sper ca l-am inteles corect. Prima impresie e favorabila. E asa de bine sa te simti sigur pe sine, sa stii ca in caz de problema ai "arma secreta" (in fine, inca nu le-am testat), sa auzi nu-i un capat de tara daca din cind in cind nu-ti iese... Relax...

ladyJ spune:

Gmmm, specialistul nu este doar o ´´ureche binevoitoare´´. Este, daca vrei, o ´´ureche binevoitoare care stapaneste tehnici´´-tehnici care iti pot fi de un real folos.

E ok sa avem pe umarul cui plange,desertarea sacului usureaza. Gandeste-te ca la specialist nu doar ca versi sacul, iei si masuri ca acesta sa nu se mai umple asa de mult si asa de repede.

Cand chiar ai greutati, sfatul prietenesc te poate intari, dar nu iti va rezolva greutatea. Gandeste-te la asta si poate reusesti sa treci peste ´´cuiul´´ pe care-l ai impotriva specialistului. El nu iti vrea raul, chiar daca tehnicile lui par sa te impinga intr-o groapa de disperare.Este doar un pas din procesul terapeutic, cand iesi din groapa nu iti va mai fi frica de ea.

Sabina spune:

gmmm, cat au copiii tai acuma?
sa stii ca pe mine nu m-a sfatuit nimeni, ba dimpotriva, aveam in jur o ultime de voci bnevoitoare care ma acuzau ca nu are copilul program, ca eu nu muncesc in casa destul....

am avut insa imens noroc de un sot care a preluat tot ce nu puteam eu sa fac numai pt ca stia ca nu dorm de ani de zile....

intr-adevar ca nu trebuie sa se uca toata lumea la psi doar pt ca e obosita, tebuie desertat sacul doar, din cand in cand.

Sorana, o dau afara din casa

Acu serios vorbind, e mai usor sa previi decat sa tratezi, asa ca nu cred ca osa mai asculte manele, eja imi zice ca muzica usoara e oribila, am avut grija :)))





Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!

Cum mi-am alaptat copiii


Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo

sorana spune:

Fi-mea are "cerc de prieteni". Si (deja!) mini-petreceri cu muzica si dans. Ceea ce inseamna ca asculta ceea ce este la moda si danseaza tot ceea ce e la moda.
Problema importanta este ca in cercul de prieteni sa nu se asculte manele. Pentru ca altfel, inevitabil, se vor propaga.
Dar nu stiu cat timp vom putea controla cercul de prieteni.

Intr-un fel ai dreptate cu drogurile. Si pe mine asta ma sperie rau. Oare va putea spune "nu" atunci cand ii vor fi oferite? Pentru ca sunt sigura ca la un moment dat ii vor fi oferite. Sper ca va sti si ca vaputea spune "Nu" macar apropos de chestiile importante (droguri de ex.)

Sorana si Monica (7 ani)

Sabina spune:

de aia trebuie sa ii crestem in asa fel incat sa aiba mare incredere in noi.



Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!

Cum mi-am alaptat copiii


Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo

LilianaR spune:

Jasmin, eu cred ca esti pe drumul cel bun atata timp cat pentru voi functioneaza. Nu exista o singura varianta de a-ti creste copiii, nu exista un singur standard de frumusete sau o singura amprenta digitala perfecta. Important e sa va simtiti voi ok cu programul sau cu lipsa lui, in rest, stii cum e, potopul!
Din pacate, faptul ca te deranjeaza comentariile cu privire la modul adoptat de tine, arata putina nesiguranta, dar asta e alta poveste si cred ca excede topicului. Important e sa fii impacata cu tine. Si atunci nu conteaza ce crede vecina, prietena sau Dr. X.

Unii nu impun limite pentru ca nu pot, se simt bine apoi ca uite, sunt atat de liberali! Altii nu impun din convingere, altii impun ca asa sunt ei construiti... Fiecare are propriul ritm si personalitate!

Sunt cativa de trebuie, sustin uniii, in rest libertate. De acord, dar cine fixeaza exact lista cu TREBUIE pentru un copil? Nu parintele lui? Pentru unii nu e bine pe langa fierul de calcat, pentru altii nu-i bine nici pe langa aragaz, nici pe langa calculator si, poate., nici pe langa drobul de sare!... De la parinte la parinte!
Altii sunt asa de liberi, ca sclavagismul e in gandul lor ca argument!

Intreb altceva: cand merge la gradi e ok sa aiba program, acasa de ce nu? Nu a suferit cand a dat de program? Ca atunci inseamna ca acel copil nu avea o problema cu programul, doar cu modul de a ii fi introdus, cu momentul sau cu parintele care a incercat.
Daca avea din timp unul, nu-i era mai usor? Ca posibilitate, ca nu putem sti in mod absolut... Si atunci, poate ca ajuta copilul macar o umbra de program?

Dr. Spock imi pare un as in manipulare, or nu stiu cat de e bine sa-i ducem de nas ca pe prosti, sunt totusi copiii nostri. Sears, insa, e adeptul limitelor, granitele sunt, pentru el, absolut necesare pentru dezvoltarea copilului. Si da, se contrazice cu alte „curente” psihologice care se opun regulilor.

Dolto e pro limite si sustine ideea de a se interveni in anume mod in timpul complexului oedipian, spre deosebire de altii care sustin ideea ca ei nu intervin, ca si asta se va regla de la sine. Corect, insa cum?

Si nici asta nu inteleg: ba sunt cazuri cand nu e vina nimanui, ba de fapt mereu e vina parintelui ca nu s-a prins, nu a dezamorsat etc. Pana la urma, cum e?
E pacat ca a intrat aici cineva dupa ajutor si a fost complet ignorata, daca nu jignita. Din pacate, mie imi pare ca relatia este prea bine formata si s-a intrat in cercul vicios in care reactia unei parti determina o anumita si exacta reactie a celuilalt, insa in acest caz ambele reactii sunt distructive.
E, undeva, o autovictimizare a fiecareia in scopul, poate, de a gasi intelegere la celalalt.
Frustrarea parintelui s-a transferat la copil. Ar trebui redefinita relatia si cred ca e dificil asa, acasa; un psiholog ar fi de ajutor. Sau... un autocontrol imens, perseverat, care sa duca la alte reactii ale mamei decat asteapta copilul.
Va fi greu pentru copil, va fi bulversat, caci e o trecere brutala. Si va fi dificil si pentru mama sa fie constanta pana la redefinirea relatiei, caci va dura... Si atunci, un psiholog ajuta la redefinirea mamei in raport cu ea insasi, poate va avea in vedere si copilul, dar trecerea va fi treptata.
E doar o parere, am vazut ambele variante.


34+

gmmm spune:

Sabina, 9, 7 si 2 1/2 ani.

Bic, una din "top ten discipline principles" care mi-a atras atentia e cea de-a cincea, "expect obedience". Ca parintii care au copii ascultatori intrebati de ce copii asculta, spun ca pur si simplu se asteapta sa fie ascultati.

Asta mi-a amintit o intimplare recenta care mi-a dat de gindit.

Eram acum citeva saptamini in camping la mare si prin fereastra deschisa auzeam conversatia vecinilor, nou veniti. Copii voiau sa merga la piscina, la care mama lor le-a spus "Non", dupa care a mai spus ceva ce n-am inteles. Ei bine, nu o vazusem pe femeia aceea la fata in viata mea, nu stiam nimic despre familia ei, insa am simtit instantaneu ca o sa fie ascultata fara discutie. Nu era o voce poruncitoare, nimic violent, nimic distant, ci pur si simplu o voce sigura de sine.

Mai tirziu am avut ocazia sa schimb citeva vorbe cu ea. Avea trei copii, doi gemeni de zece ani si o fata de opt. Mi-a spus: "am fixat limite inca de la bun inceput, altfel cum ne-am fi putut descurca cu trei?"

Nu stiu ce insemna "a fixa limite" unui bebelus, insa nu vad cum poti sa faci asta fara sa-l lasi sa plinga.
Copii mi-au parut fericiti.

Si acum nu stiu nici chestia cu oul sau gaina: parintele se astepta sa fie ascultat fiindca a dat peste un copil ascultator, sau copilul asculta ca reactie la comportarea parintelui?