ajutor pentru o mamica vitrega

Gabi_K spune:

Ony2k2, vad ca te-ai bagat intr-un mediu unde treburile se cam rezolva cu pumnul. Plange copilul, da-i peste gura, femeia bate copilul, primeste si ea una de la sot... Nu-l inteleg nici pe sotul tau, daca vedea ca nevasta-sa bate copilul, de ce nu a anuntat direct politia? Sau daca are tot felul de presupuneri legate de traumatizarea copilului, de ce a stat 4 ani cu mainile in san? De ce nu a mers niciodata nici la politie, nici la protectia copilului, de ce nu s-a cerul un CML cand copilul avea vanatai grave? Cica el (sotul) a fost lovit de mai multe ori de ea... oare ea cum a ajuns in starea aia sa-si loveasca barbatul?

on-topic: el a fost la un avocat, sa ceara sfaturi? El vrea sa obtina custodia copilului?

nu acuz pe nimeni, doar intreb asa, ca-s tare curioasa

Gabi+Robert(20.05.1997)+Lili(17.05.2002)
www.dropshots.com/kincses3#" target="_blank">poze noi www.dropshots.com/kincses4#" target="_blank">poze si mai noi
www.dropshots.com/kincses5#" target="_blank">poze cele mai noi
Povestea nasterii: Lili si Robert

fiona67 spune:

Ony, un lucru pot sa spun cu certitudine in acest moment: esti extrem de indragostita de sotul tau!
Si noi avem niste prieteni (in momentul de fata fosti...) care au divortat din cauza faptului ca micutul lor era autist. De fapt el a parasit-o pe ea, a trimis-o cu un copil de 3 ani inapoi la parinti (inca de la primele semne de retard), dar iti sta mintea in loc de cate poate s-o acuze cand vorbesti cu el...
Acum ea are grija singura de copil care e in clasa a 4-a la o scoala speciala, a angajat un barbat pe post de bona din cauza acceselor de violenta ale copilului, lucreaza, a reusit sa obtina un apartament de la ANL si isi poarta crucea.
El viziteaza copilul foarte rar, plateste o pensie alimentara, emite opinii de "specialist' : "ea l-a adus in halul asta ca l-a dus la prea multi doctori si l-a indopat cu prea multe medicamente..." etc, etc...
Eu cred, asa cum am spus si in prima postare pe tema asta, ca trebuie sa fii putin mai atenta si la barbatul de langa tine, ii acorzi mult prea mult credit!
Ar fi bine sa duceti copilul la un control la spitalul Obreja, echipa de neuropsihiatrie infantila a Sandei Magureanu are o reputatie excelenta!
In rest, numai bine si ai grija de tine!

Jasmin012 spune:

Onik, scuza-ma, dar asta cu laptele care nu mai e de calitate chiar e o mare tampenie. Binenteles, tu nu ai de unde sa stii si doar repeti ineptiile pe care ti le zic altii. Revoltator mi se pare faptul ca un pediatru poate sa spuna asa ceva. Si adevarul e ca sunt multe cazuri de genul asta.


Acum on-topic: daca, zic daca se dovedeste ca baietelul sufera de autism sau de o forma de retard crezi ca esti pregatita sa iei copilul la tine? Ca din cate inteleg sotul tau nu e pregatit, ca tot il impingi tu de la spate. Trebuie sa va ganditi la asta, nu sa faceti niste pasi si apoi sa nu mai vreti sa va asumati responsabilitatea. Trebuie sa intelegeti atat tu cat si sotul tau ce ar presupune cresterea unui copilas cu aceasta afectiune. Pana una-alta sotul tau a fugit odata de situatia aceea, ceea ce dovedeste ceva. Una e sa suporti situatia 2 zile pe saptamana si alta e s-o suporti non-stop. Un copilas nu e o minge de ping-pong.


Jasmin si Lucas Daniel (28.11.2007)
www.flickr.com/photos/23373490@N02/" target="_blank">poze cu mogaldeatza
www.flickr.com/photos/30849078@N05/" target="_blank">Lucas
http://blogulluilucas.blogspot.com/
http://elblogdeluquitas.blogspot.es

Limbajul copiilor nu se adreseaza urechilor, ci ochilor si inimii...

Sabina spune:

asta am observat si eu, ca prima trauma a copilului a fost ca a fost intaracat d-aiurea:(, un copil care creste ok pana la doua luni cu lapte de mama nu e un copil nemancat :(, pediatrul ala a fost primul care a facut rau.



Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!

Cum mi-am alaptat copiii


Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo

Jasmin012 spune:

Da, cel mai probabil copilasul avea colici, sau in casa atmosfera era tensionata si resimtea si el acea tensiune, de unde si nervozitatea lui.

Din pacate in zilele noastre multi pediatri pun foarte repede diagnosticul: nu e laptele bun, trecem pe supliment sau renuntam definitiv la alaptat.


Jasmin si Lucas Daniel (28.11.2007)
www.flickr.com/photos/23373490@N02/" target="_blank">poze cu mogaldeatza
www.flickr.com/photos/30849078@N05/" target="_blank">Lucas
http://blogulluilucas.blogspot.com/
http://elblogdeluquitas.blogspot.es

Limbajul copiilor nu se adreseaza urechilor, ci ochilor si inimii...

Sabina spune:

plus ca in jurul a doua luni e un mega puseu de crestere, cam cel mai violent, si bebe intr-adevar ca e flamand, dar se pune la san f f des si mama regleaza productia.



Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!

Cum mi-am alaptat copiii


Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo

A_Iulia spune:

Daca pana si bunica copilului a ajuns sa interzica tatalui sa ii mai contacteze, ceva e putred in toata povestea asta.

Nu stim varianta mamei, cred ca sunt exagerari pentru obtinerea custodiei si atat. Urata treaba. Si mai mult de atat eu ma abtin sa mai zic.

Ony2k2 spune:

Dragele mele, copilul nu a fost intarcat aiurea. S-a continuat in paralel cu laptele matern dar a avut si supliment lapte praf. Asta pentru ca luase foarte foarte putin in greutat. Sorry, poate uneori exprimarea mea e mai vaga sau nu intru in anumite detalii care se pare ca sunt importante.

Am mai trimis un raspuns aseara dar vad ca nu a aparut deci e posibil sa-l fi sters din greseala.

Ca sa stabilim ceva, noi, eu, nu judec mama copilului, nu mi-as permite. Pentru ce s-a intamplat pana acum cu cel mic sunt amandoi egal de vinovati. El trebuia sa puna piciorul in prag de foarte mult timp nu sa fie santajat ca ea ar face scandal. Pana la urma e barbat adul, nu i-a pus nimeni pistolul la tampla, cat erau casatoriti, sa duca copilul la doctor mai des.
Dar dupa tot ce a fost nu are rost sa cautam vinovati. problema e ca in acest moment ne confruntam cu situatia pe care am descris-o. Nu vrem sa luam copilul de la mama, dar in secunda in care observam ca el nu evolueaza ba din contra, ca psihologul ne sfatuieste sa facem ceva iar mama dupa luni intregi de discutii nu vrea sa coopereze....ce ramane de facut?

Scria cineva mai devreme ca mama trebuie sprijinita si intrebata ce nevoi are. Am facut lucrul asta. Nu s-a inceput direct cu cearta. Am luat toate abordarile posibile pe rand, ne-a sfatuit psiholoaga ce si cum.....fara sens. Stradaniile noastre nu au avut nici un rezultat. Ori in momentul asta noi vorbim de binele copilului nu de binele mamei. Ori sincer acum, ce e gresit ca sotul meu apeleaza la sfaturile unor specialisti iar ea il combate cu sfaturile unei vecine clevetitoare?

Nu vrem prin tribunale. Tot ce ne dorim este ca cel mic sa fie suficient de des dus la doctor cat sa i se stabileasca un diagnostic pertinent nu " cred ca..."
Spunea iarasi cineva de o cunostinta cu copilul de 4 ani care sufera de autism si careia sotul ii face viata amara. Sotul meu nu s-a despartit pentru ca cel mic are aceste probleme, sotul meu s-a despartit pentru ca nu se mai intelegeau, pentru ca sotia i-a fost data afara pentru ca se combinase cu un coleg de servici, pentru ca in ciuda eforturilor sentimentele s-au dus si viata devenise un calvar alaturi de un strain. Daca cel mic are spectru autist sotul meu va plati tratamentul si nu va lasa mama nici un moment singura. E copilul lor si asta isi doreste, sa ia deciziile impreuna in functie de ce e mai bine pentru copil nu de starea de spirit in care s-au trezit ei dimineata.

Aseara i-au dat lacrimile cand am ajuns acasa pentru ca piticul se prindea cu mainile de balustrada si tipa dupa el. Maica-sa a trebuit sa-l tarasca in lift si am ramas in scara si i-am auzit urletele minute in sir.

Poate exagerez dar mi se pare ca pe acest forum ca si in legislatia romana tinde sa se ia apararea mamei mai presus decat binele copilului. Ok, in romania in peste 90% din cazuri barbatii provoaca problemele si nu se ocupa de copii dupa divort, cunosc n astfel de cazuri din pacate, dar nu e situatia noastra.

Putea sa se intample orice intre ei, sotul meu putea sa fie cu ea ultimul nenorocit, asta nu il face insa un tata rau tot asa cum si ea poate sa fie ultima nenorocita ca sotie dar o mama exemplara.

Imi pare rau pentru ea, poate ca sufera cumplit, poate ca sunt eu ignoranta si sunt mintita de sotul meu iar el s-a purtat oribil cu ea, NU CONTEAZA!!!!!! Femeia asta, in acest moment refuza sa duca copilul la doctor iar eu v-am intrebat aici doar despre copil. Interesul lui trebuie sa primeze iar o mama ratacita de atata timp nu mi se pare ca-i poate acorda atentia de care el are nevoie.

Nu va mai imaginati ca sunteti voi in situatia ei. Imaginati-va ca sunteti in situatia sotului meu si spuneti-mi sincer daca ar fi vorba de copilul vostru si sotul vostru ar avea custodia, daca ati observa toate aceste lucruri ati mai sta linistite sau ati lupta cu dintii sa va ajutati copilul?

Ony2k2 spune:

Draga Gabi,

Te inseli, la noi lucrurile nu se rezolva cu pumnul. Am scris intr-un post, in acest moment sotul meu nu crede ca cel mic este batut, pe problema asta insist eu pentru ca asta mi-a zis psiholoaga, pentru ca am intrebat in n parti si are manifestari de copil batut, pentru ca vine mereu cu vanatai ( le ignor pe cele de pe picioare si in rest) dar vine mereu ori cu cate un ochi vanat ori cu vanatai pe fata. Nici eu nu sunt convinsa 100% pentru ca cei mici cad de atatea ori dar faptul ca mama nu vrea sub nici o forma sa mearga cu copilul la un consult, ca fosta soacra nu mai vrea sa vorbeasca cu el la telefon in timpl zilei sa-i dea date despre copil iar piticul devine isteric cand trebuie dus la ea, ma face sa-mi pun intrebari si din cauza asta v-am cerut ajutorul, ca sa ma mediati daca o iau pe aratura.
Sotul meu nu si-a parasit copilul niciodata sau nu se poate accepta ca o relatie nu mai merge? Sotul trebuie sa stea langa mama indiferent de ce se intampla doar pentru ca au facut un copil? E mai bine sa creasca in scandal si in certuri cu parintii impreuna sau intr-o atmosfera linistita cu ei doi despartiti?
Dupa acel incident in care l-a dat de patut, sotul meu nu a mai vazut-o lovind copilul. Din cauza asta in ce priveste abuzul nu si-a facut griji niciodata.

Am mai spus, cand a observat primele probleme a luat sotia de mana si copilul si au fost la doi doctori. Primul a pus imediat diagnosticul de spectru autist si i-a prescris medicamente. Foarte surprinsa de toate cele a mai cerut parerea unui doctor care a zis ca cel mic e foarte rasfatat, i-a invatat anumite trucuri despre cum sa se comporte cu el si le-a spus sa-l aduca pe micut saptamanal ca sa fie monitorizat, lucru la care mama s-a opus. Totusi au inceput sa aplice ce le-a spus doctorul iar cel mic a inceput abia atunci sa spuna primele cuvinte foarte stricat dar macar a inceput.

De ce a ajuns sotia sa dea in el? Eu stiu de ce, dar astea sunt lucruri care tin de casnicia lor, de ce mi-a spus sotul meu si nu mi se pare ok sa povestesc mai departe. Am avut si eu dubiile mele referitoare la ce se intampla pentru ca e plina lumea de " sotia mea nu ma intelege" dar am avut norocul sa ma conving fara ezitare ca lucrurile sunt asa cum spune el mai ales ca face parte din barbatii care recunosc si iti spun ce au gresit si cum au gresit. Dupa ceva timp, e drept :-)

Da, sunt indragostita de sotul meu, e jumatatea mea. Parintii mei au o relatie ca in filme. Mama mea s-a imbolnavit si a paralizat la scurt timp dupa nasterea mea,s-a imbolnavit de cancer, o gramada de probleme dar in acest timp tata nu s-a miscat de langa ea. Mereu a venit imediat acasa, cand a trebuit sa plece in delegatii ii filma totul de cand ajungea in aeroport pana se intorcea acasa, ii ia flori si cadouri mereu si in fiecare seara cand o ia de pe carut si o pune in pat se saruta. Mereu m-au invatat sa cer de la viata doar o dragoste ca a lor pentru ca daca nu s-ar fi iubit atat de mult nu ar fi trecut niciodata peste atatea greutati.
Am spus atatia ani ca sunt demodati, ca vremurile s-au schimbat si ca nu se mai iubeste chiar asa, ajunsesem aproape sa ma marit cu altcineva pentru ca era baiat bun si radeam impreuna si totul era ok.... ce simt insa pentru sotul meu nu se compara si pentru prima oara am pe cineva langa mine care se uita la mine cum se uita tata la mama.
Parintii mei va dati seama, cand le-am spus toate detaliile s-au suparat, s-au ingrijorat dar dupa ce l-au vazut s-au linistit iar tata m-a chemat in bucatarie si mi-a zis ca s-a linistit ca am in sfarsit tot ce el si-a dorit pentru mine.
Mama sotului e bolnava ca si mama mea plus ca sotul meu si-a pierdut tatal in accident de masina la o saptamana dupa nunta cu prima sotie si a ramas cu mama imobilizata si cu o sora minora de crescut si s-a descurcat de minune.
Va spun toate astea ca sa intelegeti situatia mai bine. E un om care a suferit mult in viata si care e uimitor de bland si de cald. Toate astea nu l-au inrait cat l-au facut sa aprecieze familia mai bine. Voi nu stiti durerea copilului cu parintele bolnav care isi doreste sa fi avut macar o zi de normalitate. Si eu inchid ochii si imi doresc sa stiu macar pentru o ora cum e sa traiesti fara teama ca in orice secunda mama ta s-ar putea sufoca sau ar putea sa cada din carucior cum a mai facut-o sau ar mai putea pati n alte chestii si sa te uiti cu invidie la prietenele carora mamele le iau lucruri si merg cu ele sa-si aleaga rochia de mireasa....

Nu vrem decat sa fim linistiti alaturi de familiile noastre. La cate avem pe cap cu problemele de la servici, ratele si doua mame imobilizate, chiar credeti ca ne-ar mai arde de psiholgi si plimbat prin tribunale daca situatia nu ar fi cu adevarat grava? Am avea toate scuzele din lume sa inchidem ochii, sa nu observam dar cum poti oare sa faci asta cand iubesti atat de mult?

Jasmin012 spune:

Onyk, sa-ti spun ce inteleg eu din ce postezi tu:

1. Esti bine intentionata, se vede. Iti plac copiii, iar se vede.
2. Tu vorbesti doar din punctul tau de vedere, nici macar al sotului. Tu singura ai afirmat ca trebuie sa-l impingi de la spate in privinta luarii unei atitudini in privinta acestui copil. Ori nu tu trebuie sa iei atitudini ci asa cum au mai spus si altii, parintii lui.
3. Tu poti fi subiectiva si de asta nimeni nu se sau putine persoane se hazardeaza sa te sfatuiasca sa iei tu acel copil (Chiar daca afirmi ca nu vrei la tribunale, eu inteleg altceva, mai ales ca spui ca strangi dovezi). Daca nu cunosc situatia reala nu pot sa ma pronunt ce e bine sa faci tu. Ai primit deja opinii pertinente zic eu, ca ar trebui sa ai un rol neutru, sa nu te bagi prea mult. Tinzi sa-l crezi pe sotul tau, dar nu uita ca intr-un divort vina e a amandurora. Acelasi lucru e valabil si in privinta copiilor: felul cum e un copil e tot meritul sau vina ambilor parinti (deci vorbim aici si de sotul tau), depinde de ce context vorbim.
4. Trebuie sa tii cont ca nu putem sa ne pronuntam nici in privinta crizelor pe care le face copilul si sa interpretam ca mama lui ii face rau si il chinuie doar fiindca ne spui ca se tine de balustrada cu forta si ca urla. Si stii de ce? Pentru ca, daca, repet daca (sa nu se inteleaga ca dau diagnostice, ceea ce numai un medic poate face si voi deja aveti o parere in acest sens) baietelul sufera de vreo afectiune din spectrul autist toate aceste crize s-ar putea datora nu maltratarii de catre mama, ci bolii in sine. Indiferent ca ar fi bine ingrijit ar putea avea aceste manifestari, din cate inteleg eu.
5. Insistenta ta o sperie pe mama. De asta si refuza probabil sa mearga la medic cu el, pentru ca tu esti prea insistenta si fortezi lucrurile. Probabil ca se teme si este si prea indignata. Eu as fi. Oricat de bine-intentionata ai fi, te bagi mult prea violent intr-o relatie care nu te priveste pe tine.
6. Trebuie sa te gandesti serios si sa discuti cu sotul tau daca va puteti asuma cresterea si educatia unui copil cu probleme. Esti pregatita sa fii efectiv mama unui copil care ar putea fi bolnavior si sa-l ingrijesti si iubesti exact ca si cum ar fi al tau, poate in detrimentul propriului tau eventual si posibil copil? Ai constientizat tu ce ar insemna acest lucru?

Sper sa intelegi de ce nu putem sa-ti spunem cu inima deschisa ce sa faci. Nu suntem in situatia asta si nici nu putem sa-ti spunem: da, ia acel copil, chiar daca asta astepti de la noi.


Jasmin si Lucas Daniel (28.11.2007)
www.flickr.com/photos/23373490@N02/" target="_blank">poze cu mogaldeatza
www.flickr.com/photos/30849078@N05/" target="_blank">Lucas
http://blogulluilucas.blogspot.com/
http://elblogdeluquitas.blogspot.es

Limbajul copiilor nu se adreseaza urechilor, ci ochilor si inimii...