Cosmarul unui divort
Raspunsuri - Pagina 5
ALICEEEE spune:
ma bucur pt tine berbecutz ca sunteti bine
a venit singura inapoi s-au ce s-a intamplat de si-a schimbat optiunea?
ma ajta sa stiu si alte situati similare
mara95 spune:
alicee, copilul te iubeste la fel de mult, poate mai mult decat pe tata,dar te pedepseste.asta e modul lui de a-ti arata asta.exact, stie ca tu esti disponibila pentru el, acum mai tb sa-l cucereasca si pe tata, care are o noua familie, plus o noua sora, cu care el este in competitie.e f derutat.acum tatal face orice sa-l aiba langa el, adica sa-i dea libertati nesperate, dar nu va dura mult, daca e parinte responsabil. el face asta intr-un fel sa te supere, ca stie ca nu esti de acord. da-le timp si vei vedea ca lucrurile sunt cu totul altfel decat crezi.
Mara 
, mami de Flavi (7 dec 2005) 
si Andru (8 ian 2009) 
Bijuteriile mele handmade din sarma crosetata
ALICEEEE spune:
stiu mara ca tu ai reptate in ceea ce spui...dar sti ce ma doare...nu stiu poate sunt eu absurda sau nu mai gandesc asa limpede si corect...copilul meu nu mi-a dat niciodata macar de inteles ca regreta cu ceva ceea ce s-a inamplat...cum o fac alti copii ai caror parinti se despart le pare rau...isi doresc sa se impace si spun lucrul asta...baietelul meu nu a facut-o niciodata din pacate nici o urma de regret ca nu mai are familia pe care o avea...ba mai mult cand vorbim nu stie cum sa mi-o puna in prim plan pe noua mamica intre ghilimele fiind zis care il iubeste foarte mult dupa spusele lui si care ii cumpara tot felul de lucruri ...si ma doare asa de tare credema...si eu ii cumpar in limita posibilitatilor ceea ce i-mi permit dar nu s-a arata niciodata asa incantat ca de cadourile ei
mara95 spune:
singura explicatie pe care o am este ca e furios. zice asa ca sa te supere intentionat.i-ar prinde bine un psiholog, poate la scoala, desi cred ca tatal nu ar fi de acord.
Mara , mami de Flavi (7 dec 2005) si Andru (8 ian 2009)
Bijuteriile mele handmade din sarma crosetata
ALICEEEE spune:
bine ai intuit bine mara
am incercat sa merg cu el la psiholog pana sa apuce sa se mute la taicasu iar taicasu cand la auzit i-a insuflat ca el nu are ce cauta acolo ca nu este nebun...ca in mintea lui doar un om nebun apleleaza la asa ceva si nu am reusit sa merg cu el decat o sedinta ceea ce nu este suficent iar acum ca este acolo nici vorba sa mai auda de asa ceva nici el si nici taicasu....care in premiza lui il vede un copil normal ata timp cat se joaca si merge la scoala si rade ...astea sunt cuvintele care mi s-au spus atunci cand an zis ca trebuie apelat la un psiholog....ca mi se pare ciudat comportamentul copilului asa dintr-o data
si sa-ti mai zic ceva: de cate ori vorbesc cu baietelul la tetelon si este si tatal lui in preajma(stiu asta pt ca ii aud vocea)copilul este foarte recalcitrant cu mine si i-mi vorbeste asa cum i-mi vorbeste si tatal sau....cand este singur sau ma rog nu este el in preajma lui altfel pot comunica cu el...este mult mai deschis
mara95 spune:
tot ceea ce vine de la tine, va fi primit cu reticenta de copil/tata. eu ma gandeam ca , prin prisma rezultatelor de la scoala(care nu vor mai fi asa bune cu siguranta) si a comportamentului sau(de obicei copiii in astfel de situatii devin mai violenti, irascibili cu ceilalti), invataorarea(chiar si la sugestia ta), i-ar recomanda psihologului o discutie cu baiatul tau.adica tu sa fii exclusa din context, sa nu se considere ca e ideea ta, astfel incat tatal sa accepte pareri ale altor persoane pentru binele copilului.
daca scoala nu are psiholog, stiu ca exist totusi unul la mai multe scoli arondate.e bine sa tii legatura cu invatoarea lui.daca ea vorbeste frumos despre tine cu el, poate reuseste sa ii mai clarifice situatia din mintea lui, ca e tare confuz.si la fel soacra ta, ca imi pare ca te intelegi destul de bine cu ea si ar putea fi un aliat.
Mara , mami de Flavi (7 dec 2005) si Andru (8 ian 2009)
Bijuteriile mele handmade din sarma crosetata
ALICEEEE spune:
da mara cu invatatoarea tin legatura saptamanal si mi-a promis ca i-mi va da tot sprijinul si chiar ea i-a propus tataui ca ar fi bine sa fie consultat de psihologul scolii insa el i-a spus clar ca el nu crede ca este nevoie...iar despre soacra mea ce sa-ti zic ...am ramas in relatii bune asa este dar din pacate el nu prea da doi bani pe mama lui considerand-o mereu o femeie de la tara care nu are prea multa cultura asa ca este ca atunci cand te bati cu morile de vant cand e vorba de fostul sot dina pacate ....el crede ca detine controlul si le stie pe toate, lucru pe care din pacate a reusit sa il implanteze si copilului in toti acesti 10 ani
erau situati in care se stia clar ca, copilul greseste prin comportamentul lui dar el in fata tuturor persoanelor il scotea basma curata si mereu aveam divergente pe acest subiect....
luisa1983 spune:
ALICEEEE,trebuie sa te linistesti, o sa te imbolnavesti ! Nu vrei sa-ti vezi copilul crescand ?! Ceea ce este ,,scris" sa se intample se va intampla orice si oricat vei face tu ! Linisteste-te , incearca asta : http://www.formula-as.ro/2009/851/terapii-alternative-58/puterea-tamaduitoare-a-linistii-10618 ! Se vor rezolva sigur toate problemele dar important este cum vei ,,fi" tu atunci!
ALICEEEE spune:
multumesc frumos luisa sper sa ma tina dumnezeu tare desi uneori cu greu i-mi stapanesc nelinstea sufleteasca pe acre o am
witeflower spune:
Imi cer iertare pentru intarzierea cu care va raspund (ce sa zic, oboseala cu program de bebe, de-abia imi mai verific mailurile uneori...).
Dar va multumesc din suflet ca veniti aici cu experientele si parerile voastre...
Berbecutz - ma bucur ca relatia cu fiica ta a intrat pe fagsul normal - asta speram sa aud!
Aliceee, raspunsurile tale sunt asa de dureros de realiste... Asa seamana cu povestea prieteni mele, incat uneori ma intreb daca nu esti ...ea...(Stiu ca nu, dar se aseamana izbitor situatia - asa e si cu baietelul ei. Se teme ca daca il va obliga sa stea cu ea, copilul va fi disperat dupa taica-sau. Pe de alta parte, si baiatul ei ii spune ca el chiar vrea sa se desparta, ca s-a saturat sa o vada pe mami plangand... (Dar vrea ca el sa stea cu tati...).
Si m-ati intrebat ce a mai facut intre timp...Of! A bagat divortul, l-a retras in ultimul moment, inainte de prima infatisare (asta dupa ce trecuse sotul ei de la acuzatii si amenintari pana la chestii de genul - de ce sa divortam, tu vrei asta, ca eu nu... Si ea, saraca, cu speranta sau cu disperare... a muscat-o! A retras div - au fost bine cateva zile, dupa care a reinceput cosmarul.
Acum el vrea sa ramana impreuna, dar separati, pt copil, fiindca realizeaza ca legea i l-ar da ei. Intre timp el se vede cu "prietena" (cu care sustine in continuare ca are o relatie pur amicala) si ii face sotiei viata un cosmar. Prietena mea se usuca pe picoare, vorbesc cu ea si parca nu ma aude, parca nu se aude nici macar pe ea ce spune... Il aude numai pe el, care o acuza mereu, ca totul e din vina ei, ca nu l-a crezut, ca nu a fost buna sotie, femeie, mama ... etc... El vrea sa ramana casatoriti dar separati pana face copilul 10 ani, sa poata alege - ii spune ei ca ar fi egoista sa il forteze pe bietul copil sa stea cu ea, iar ea tinde sa-l creada...
Nici macar nu mai pot vorbi cu ea, decat rar, ca ii controleaza telefonul - o acuza ca se plange, ca "isi spala rufele in public", vrea sa o izoleze de familie, de prieteni... Si partea trista e ca aproape a reusit.
Sa nu va mai spun ca o ameninta si pe plan profesional - ca el a devenit de curand - indirect - superiorul ei. Si e prieten la catarama cu superiorul ei direct.
O ataca pe toate planurile - si e puternic... iar ea e asa vulnerabila... As vrea sa existe un mod de a-l putea opri... sau de a o intari pe ea, sa nu-i mai pese si sa mearga inainte!
Aliceee. cred cu tarie ca pt tine, ca si pt prietena mea, casnicia e dusa. Dar relatia cu copilul nu! Copiii, chiar daca nu constientizeaza asta, au nevoie de mama.Dar le e foarte greu sa o vada suferind.
Stii ce i-a spus baietelul prietenei mele cand a vazut-o razand o clipa? "Ia uite, mami, ca ai ras si tu!"
Stii ce trist, ce dureros mi s-a parut? Si am inteles atunci de ce copilul vrea cu tati. Pt ca el, desi e un mare magar, e sigur pe el, e vesel sii ii ofera copilului confortul psihic de care are nevoie. Basca distractii si cadouri.
De aceea va sun, dragele mele, nu renuntati. Nu va lasati strivite de vina si durere. Putinele momente pe care le petreceti cu copiii vostri, faceti-le sa fie frumoase. Cred cu tarie ca la un moment dat, copiii isi vor da drumul sentimentelor si va vor mbratisa din tot sufletul. Si din acel moment ii veti recastiga - chiar daca locuiesc cu voi sau cu tatii lor.