Rugaciune colectiva pt. a dobandi prunci buni (62)
Raspunsuri - Pagina 11
pogonici1977 spune:
de nike si bebe ei nu mai stie nimic??????
anul 2010 va fi anul meu de reusita.... caci doamne doamne ne va ajuta si vom fi si noi parinti
caciantoni spune:
Doamne ajuta!
dragutelor si ciprian sinaxarul de azi.....
http://www.calendar-ortodox.ro/luna/august/august18.htm
nike - nu este la Giulesti...e la Spitalul Univaersitar.....
pogonici1977 spune:
ce bine de ea
a pazito maicuta domnului de o asa nenorocire
anul 2010 va fi anul meu de reusita.... caci doamne doamne ne va ajuta si vom fi si noi parinti
anadomnica spune:
Ziua buna aspirante, gravidute si mamici binecuvantate!!
Victorita - ma bucur mult sa citesc vesti bune de la tine - stiu ca asta e o perioada mai grea, cu ceva colici, dar sa vezi ce repede creste flacaul si vei uita de toate. Despre baita, intaresc si eu spusele lui Lili: incearca sa schimbi ora. AM auzit despre baie la ora 10 dimineata pentru copiii agitati. Nici eu nu-i fac Mariei zilnic baie (va dati seama ca si in lipsa de sot ar fi groaznic de stresant pentru mine) dar ii fac la 2-3 zile cand sunt singura si aproape zilnic cand suntem cu tata (asta pt. ca Mari ar vrea sa faca non stop baie, adora sa se balaceasca si sa stropeasca cu apa - aaaa.... si tata ii face baia cand e acasa - eu am atunci 10-15 min. de relaxare cat ei se joaca in cadita). Altceva ce am auzit: poate sa mai reduci temperatura la apa de baie, mai ales acum pe caldurile astea - undeva la 35-36 de grade. In rest multa sanatate... si... multumesc de felicitari!! Astept bb2, abia astept sa trec de trim1 asta cu greturile si ametelile. Iti doresc si tie bb2 cat de curand (nu te uita nici la medici si "recomandarile" lor, nu te speria nici de varsta, caci la Domnul totul e posibil. Lasa doar lucrurile sa evolueze natural) Te pup
Lili
FELICITAAAAAAAAAAAAARI!!!! Felicitari pt. bb Stefan!!! Daaa... va fi interesant dupa asa multa experienta cu fetele sa aveti si un flacau - va fi alintatul vostru. Dar bine ca ai fete mari care sa te ajute cu el. O familie cu adevarat implinita ai!!Multa sanatate si sarcina usoara in continuare.
noce- multumesc pt. compasiune Mai greu mi-e de cand sunt gravi, ca altfel aveam o multime de energie. Dar sa stii ca trece vara si ma mut alaturi de sot din nou. Iti doresc rabdare si liniste, caci stie el bb2 cand e timpul sa va intre in casuta.
Eu am fost luni in Iasi la eco si am auzit inimioara de bebelus cum bate cu putere. Apoi... cred ca s-a suparat bebe pe mine ca l-am dus la eco si m-au luat niste stari de greata si rau de am zacut in pat de la 7 seara si am vomat in continuu pana pe la 3 dimineata, cred ca am facut si o diaree si de la sarcina... oricum, a fost oribil. Nici ceai nu puteam bea ca vomam. Noroc ca eram la sot la apartament si a avut el grija de Maria si de mine. Ieri am baut doar ceai si paine prajita toata ziua, iar azi vad ca am reintrat in normal. Cred totusi ca la bebelusul meu poznas din burtica nu prea-i convine sa-l duc des la eco... si am sa-l ascult 
Ioanact - am vazut poze cu tine si cu fetele, cu Ana(Livsy)si cu Criss - si va imbratisez pe toate. Ai o Ioana tare jucausa se pare, si o Iustina mai somnoroasa putin. Frumos!
FERICITA 
9+ si...
Mami 
de 
Maria (20.10.2009)
Album poze
Ioanact spune:
Doamne Ajuta!
Claudia numai pe cei botezati ii pot trece in lista numai nu le stiu numele.
Am vazut si eu nenoricirea de la Maternitatea Giulesti.
INGROZITOR!
Ii multumesc Bunului Dumnezeu ca nu ni s-a intamplat noua, cand m-am uitat la TV le aveam pe amandoua langa mine si le-am imbrasitat si pupat.
Off Doamne, ce e inima mamicilor care doar ce-au nascut si din cate am inteles erau si prematuri.
Anadomnica multumim de vizionare!
Da, Ioana e toata jucausa si f energica nu sta locului deloc (asa a fost si cand era bebe, dadea din picioare toata ziua), in schimb Justina cum ai vazut in poze, e m linistita, papa si doarme, iar cand sta treaza e f cuminte numai sa nu-i fie foame ca nu are rabdare si tipa cat poate ea de tare sa ii se dea papa.
Sarcina usoara in continuare..si astept sa ne povestesti si tu cum e cu doi.
ALINA de 
IOANA (11 Ianuarie 2008) + 
JUSTINA (14 Aprilie 2010)
MULTUMESC DOAMNE PT CELE 2 PRINTESE!!
cami_antonia spune:
fetele
va multumesc pt cuvintele frumoase
nu mai intru f des pt ca ma simt rau
antonia ma aleartga toata ziua
si eu sunt doar cu ea
inca nu am gasit pe nimeni sa ma ajute
e mai dificil
dar va trece si aceasta perioada putin mai grea
eu sunt sfasiata de ceea ce a fost in giulesti
am nascut acolo
totul era minunat
oamenii aceea ajuta sa se faca copii
nu oamoara copii
nu stiu de ce s-a putut petrecece asa ceva
eu tot acolo vroiam sa nasc
lili felicitari pt bebe stefan
eu m-am intalnit f putin cu ana
din pacate f tarziu
si nu am apucat sa ne vorbim mult
dar ma bucur ca am facut-o
e o persoana puternic credincioasa
va pup si mai revinnnnnnnnnnnnn de ANTONIA IOANA TEODORA (11.02.2009) si 
6+
Lili_g spune:
Limpeziri
Vreau sa impartasesc si eu, celor care citesc acest site, unele din limpezirile cu care m-a blagoslovit postul Maicii Domnului.
Am constatat cu multa bucurie, ca si alta data, ce perioade minunate sunt posturile de peste an si ce multa bucurie si alinare sufleteasca iti pot aduce. La noi la catedrala s-a cantat Paraclisul seara de seara si desi il auzisem de atatea ori si il citisem de nenumarate ori, totusi parca acum prima data in#539;tlegeam cu adevarat cuvintele din el si niste formulari care inainte mi se pareau cumva simbolice, acum le vedeam ca descrierea celei mai adevarate realitati a sufletului omenesc. Ce poate fi mai real si mai adevarat decat: "Rugaciunea mea voi varsa catre Domnul si Lui voi spune necazurile mele, ca s-a umplut sufletul meu de rautati si viata mea de iad s-a apropiat, ci ca Iona ma rog: Dumnezeule, din stricaciune scoate-ma!" sau "Tamaduieste neputinta sufletului meu si durerile chinurilor mele, Fecioara, ca sa te slavesc, Preacurata, in veci." sau "Pe mine, care zac de boala, in locul cel de rautate, tamaduieste-ma, Fecioara, si ma intoarce din nesanatate in sanatate." si "O, prealuminate nor, Maica lui Dumnezeu, pe cei ce se lupta cu noi, surpa-i cu dreapta ta cea stapanitoare si atotputernica, si celor ce sunt in scarbe le ajuta, pe cei asupriti ii mantuieste si ii dezleaga de pacate pe cei ce se roaga tie, ca toate le poti cate le voiesti."
Caci de multe ori citind paginile acestui site m-am cutremurat de cata durere poate indura sufletul omenesc si cat nu se indura el sa se dezlipeasca de aceasta durere, alergand degraba la Maica Domnului-care toate le poate, desi stim bine ca: "Bogatie de tamaduiri versi, Fecioara, celor ce te lauda cu credinta si preainalta Nasterea ta, cea negraita." Da, dar, omul isi "oblojeste" durerea si nu vrea sa creada ca poate iesi la alt liman -un liman sufletesc- caci nu ar trebui decat sa ceara: "Rogu-ma, Fecioara, risipeste-mi tulburarea sufletului si viforul scarbelor mele, ca tu, Mireasa Dumnezeiasca, pe Hristos, Incepatorul linistii, ai nascut, ceea ce e#537;ti de Dumnezeu fericita." Si asta in principal pentru ca nu avem "urechile inimii" deschise ca sa putem spune: "Auzit-am, Doamne, taina randuielii Tale, inteles-am lucrurile Tale si am preaslavit Dumnezeirea Ta." Nu avem incredere in puterea rugaciunii pentru ca rugaciunea noastra e formala. Eu, de multe ori citesc aceste minunate rugaciuni nu incercand sa patrund sensul cuvintelor, ci rostindu-le ca pe niste "mantre", ca pe niste formule magice, totemuri care sa ma apere de rau, dar si asa Dumnezeu si Maica Domnului se indura! Dar cand patrunzi cu intelegere ceea ce citesti, o ce minune! In suflet se deschide cerul, viata se linisteste si se insenineaza si nimic din ce iti pot face oamenii nu mai are puterea de a-ti zdrobi pacea interioara. Asta a fost "limpezirea" pe care am trait-o in privinta rugaciunii.
Apoi, vineri seara, pe cand ma aflam la Nicula, parintele nostru Teofil de la Catedrala ne-a vorbit la un moment dat despre iubire. Ca multe se petrec din lipsa ei. Dar ce este oare iubirea? Ca de multe ori socotim gresit ce este ea si atunci trebuie ss recitim pasajul cel mai minunat despre iubire, cel din Corinteni: "Dragostea indelung rabda; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizia o pauzaste, nu se lauda, nu se trufeste. Dragostea nu se poarta cu necuviinta, nu cauta ale sale, nu se aprinde de manie, nu gande#537;te raul. Nu se bucura de nedreptate, ci se bucura de adevar. Toate le sufera, toate le crede, toate le nadajduieste, toate le rabda. Dragostea nu cade niciodata". Niciodata nu am putut sa pun cap la cap vreun simtamant de-al meu interior care sa fi semanat cu ceea ce se spune aci si pe care eu sa il numesc "iubire". Si parintele nostru a zis: fiecare sa cerceteze in inima lui sa vada daca gaseste ceea ce s-a citit. Asa mi-a picat mie fisa, ce este defapt aceasta iubire care daca nu e, nimic nu e. Ca iubirea e defapt o stare interioara de permanenta jertfelnicie, acel permanent: nimic pentru mine, aceea dispozitie de a darui si ce ai si ce n-ai, dar mai ales din putinul pe care il ai: material sau sufletesc.
Si mi-a dat Dumnezeu sa simt cata bucurie este in aceasta jertfelnicie, chiar în ziua de praznic cand desi ma culcasem tarziu in noapte si dimineata ma dusesem la liturghie si venisem cu o stare de rau acasa, de la caldura sau de la efort, nu stiu totusi, avand ca musafiri pe socrul, cumnatul si nepoata mea, i-am primit cu multa bucurie si le-am pus masa si i-am servit si am avut de revarsat din suflet caldura si veselie si dupa ce au plecat m-am pus in pat si am "gustat" ca pe un fruct minunat tot ceea ce traisem si care se numea iubire. Atunci mi-a aratat Dumnezeu ca a darui e o bucurie mult mai mare, mai deplina, mai implinitoare decat a primi si asta in orice domeniu: material, sufletesc, duhovnicesc.
Ca atunci cand dai, cand esti dispus mereu sa daruiesti Dumnezeu iti da inapoi masura aceea plina, clatinata, indesata si ceea ce primesti de la El, e mult mai presus de orice ai putea sa primesti de la asta lume. Si am mai avut parte de inca o limpezire, tot in biserica fiind.
In ziua aceea o fina de a mea ma rugase sa o ajut pentru un referat, ii trebuiau niste grafice facute pe calculator. Nu era mare lucru de capul lor si nu iti trebuia o stiinta inalta s#259; le faci. Totusi, poate pentru ca faceam un bine cuiva, am trait o stare de creativitate plina de satisfactie si cumva m-a dus gandul la clipa in care creatia fiind terminata, Dumnezeu a constatat ca erau toate bune foarte.
Satisfactia de a crea ceva, si nu exista masura in acest domeniu, de la o casa pe care ai curatat-o exemplar sau de la o mancare gustoasa facuta pana la o teza de doctorat sau o carte scrisa, satisfactia e aceeasi si omul e fericit si bucuros in ea, bucurie pe care trandaveala si huzurul niciodata nu ti le pot da.
Ei, bine, mergand in seara aceea la biserica, mi-a fost dat sa vad suprema creativitate de care e in stare omul, si în special femeile: ochii mei au dat peste o familie deosebita venita la slujba: o mama cu trei fete. Ca niste flori erau, ingrijite si pline de bunacuviinta, si fetele se strangeau in jurul mamei lor, imbratisand-o din cand in cand. Acolo mi s-a parut ca e masura deplinei creativitati a omului: caci ce mare minune ca din trupurile noastre sa rasara aceste fiinte minunate si apoi sa le cresti si sa le ingrijesti cu truda si cu nevointa pana la a ajunge o mangaiere pentru ochiul si inima omeneasca. Uite asa am ajuns la concluzia cea mai fireasca despre cum poate fi omul fericit si implinit si bucuros: daca alearga mereu la Dumnezeu si la Maica Domnului, cu sufletul, cu rugaciunea, dar si fizic, in biserica, daca e dispus sa iubeasca, sa daruiasca, si daca orice activitate a lui o trateaza ca pe un moment de creativitate, iata, omul are tot ce ii trebuie ca sa fie bucuros, sa-si traiasca viata in pace si la final sa isi dea sufletul in mainile Lui, impacat cu toate.
Am scris acest mesaj din prea plinul inimii ca sa daruiesc ai eu cui va citi macar putin din ceea ce eu am primit de nenumarate ori citind mesajele de pe site.
Dumnezeu sa ne binecuvânteze pe toti si sa reverse Harul Sau peste maica noasta draga Siluana, pentru tot binele pe care l-a raspandit în lume.
Cu drag,
Ildi
Draga mea Ildi,
Te imbratisez cu lacrimi de bucurie!
Citind ce ne-ai scris mi-a venit in minte primul tau mesaj si n-am putut sa nu strig in inima mea: „Maica Domnului, ce minunata e milostivirea ta!”.
O, Doamne, daca mai multi oameni, daca toti oamenii s-ar „indura sa se dezlipeasca de durerea lor, alergand degraba la Maica Domnului”, cat de minunata ar fi viata noastra pe acest pamant! Si de cata iubire si slujire avem nevoie, Doamne, ca sa putem trai aceasta ucigatoare impotrivire la mila Ta, in noi si in semeni!
Primeste Doamne, rugaciunea Copilei Tale, Ildiko, pentru fiecare suflet care inc#259; nu Te cunoaste!
Multumesc, Ildi
Cu dragoste si recunostinta,
Maica ta Siluana
Lili_g spune:
Sunt în viata datorita Sfintei Xenia
Maicuta, îmi fac datoria si fac publica o intamplare adevarata din viata mea, spre slava Lui Dumnezeu.
Ma numesc Nicolae, m-am nascut intr-un orasel din sudul Ardealului. Acum am 48 de ani si traiesc instrainat de locul nasterii mele.
Va marturisesc, cu multa durere in suflet ca mi-am trait toata tineretea departe de Dumnezeu, dar Pronia dumnezeiasca nu m-a parasit, ci mi-a condus pasii catre un Parinte Duhovnic. Dupa prima spovedanie din viata mea am primit primul canon: citirea Psalmului 50.
Intr-o zi, Parintele m-a indemnat insistent: "Citeste Acatistul Sfintei Xenia!". "Cine a fost Sfanta Xenia, Parinte?", am intrebat. "Sfanta Xenia a fost "nebuna" pentru Hristos si a trait in Petersburg".
Am cumparat de indata acatistul Sfintei, asa cum am fost sfatuit, insa, luat de alte griji, am uitat sa-l citesc.
Intr-o noapte am avut un vis: eram in casa copilariei, in iubitul meu Ardeal. Ma aflam intins pe o masa din piatra, fara suflare, imbracat intr- un costum vechi, cu bratele larg deschise si degetele mainilor inclestate in aer.
Sufletul meu era usor, usor, de fapt, plutea in aer, deasupra trupului lipsit de viata. Nu pot descrie cata teama, tulburare si groaza au cuprins bietul meu suflet. La un moment dat usa casei s-a deschis incet, incet. In fata ochilor mei a aparut o femeie cu un bat in mana. La trup era uscativa, avea un chip luminos si bland si purta un vesmant lung pana la pamant. Am cazut in genunchi apoi Sfanta, cu un gest prietenos, mi-a dat acel bat. In clipa aceea am auzit un glas care striga: “Ea te- a ajutat!…"
M-am trezit tulburat, am alergat la biblioteca. Sfanta de pe coperta cartii semana izbitor cu femeia din vis.
I-am spus sotiei ca avea sa mi se intample ceva rau. Apoi, aflându-ma la volan, pe un drum de munte, inaintea ochilor mei a aparut un autocamion care tocmai vira la stanga si ocupa ambele directii de mers. M-am speriat si am lasat volanul din maini; liber, volanul se misca usor, usor spre stanga, paralel cu autocamionul, ca si cum ar fi fost condus de o mana nevazuta. Impactul a fost evitat, motorul a murit singur si masina s-a oprit din inertie lang#259; un gard. Nu facusem absolut nimic. Eram un simplu spectator la ceea ce se intampla cu mine.
Oamenii care erau de fata au ramas cu gurile cascate. In urechi auzeam necontenit: "Ea te-a ajutat …"
Am alergat într-un suflet la Parintele care m-a intrebat cu multa seninatate: „Ia spune-mi cum era imbracata Sfanta, tot cu mantia ceea soldateasca?". Ei, atunci mi-am dat seama ca eram in viata, datorit#259; Sfintei Xenia.
Maicuta, eu mi-am facut datoria, dumneavoastra hotarati daca o publicati sau nu.
Slava Lui Dumnezeu pentru toate!
Slava Lui Dumnezeu pentru Sfintii Lui!
Amin.
Nicolae
_
Multumesc, Nicolae!
Sfanta Xenia, roaga-te pentru noi!
Cu recunostinta,
Maica Siluana
deeva73 spune:
Buna dimineata fete dragi si Cipicah,
lili iti multumesc pentru postari. Minuni se intampla frecvent in viata noastra, insa noi suntem astupati la cap si ele trec neobservate... cine are urechi sa auda si cine are ochi sa vada.Simturile ni se deschid doar atunci cand suntem aproape de Domnu. Din pacate sclipiciul ieftin al lumii de mucava in care traim ne obtureaza simturile, si de multe ori chiar sufletul. Caci: eu sunt stapanul lumii acesteia, inchina-te mie si iti voi pune lumea la piciare... asa ispitea cel rau pe Domnu nostru Iisus Hristos. Si cine stapaneste lumea daca nu banul? Si atunci ce putem sa primim din lume decat pseudo-bucurii efemere?
Aseara am fost la IA, n-am mari sperante de reusita, analizele is mai proaste decat la primele doua... si totusi noi am incercat. Iara de-o fi voia lui Dumnezau, in ciuda tuturor neajunsurilor eu is convinsa ca putem reusi. Nu va grabiti dara sa ma felicitati pana ce n-am un rezultat concret.
Eu va multumesc tuturor care v-ati gandit la mine ieri sara.
Domnu' Bunu ne intoarce binele cu bine si mare va fi rasplata Lui.
pogonici1977 spune:
deeva iti admir taria si credinta de care dai dovada...f bine faci ca nu iti pierzi speranta si ca sufletul tau iti spune ca vei reusi
sa te ajute DD
anul 2010 va fi anul meu de reusita.... caci doamne doamne ne va ajuta si vom fi si noi parinti