1, 2, 3, infinit. Cel mai mare sau cel mai mic?

Augustin, Boetius, Roger Bacon, Aquinas, William of Ockham, Buridan. Paley si Hume. Dawkins. Yogi Berra. (Dar nu si detractorul ala de Papini.)

De mai bine de o mie de ani (nu-i includem pe greci aici din cauza lui Zeno :((), stiintele exacte si filozofia sunt (cateodata in acord, cateodata nu) in cautare de raspunsuri la intrebari profunde (a caror formulare este probabil la fel de dificila precum rezolvarea :). Ce este universul? Cat e de mare, ce varsta are? De unde venim, unde mergem? (and what am I doing in this hand-basket?)

Poate si mai fascinanta decat povestea acestor incursiuni intelectuale este relatia dintre ele si sentimentul religios/mistic, privite cu respect sincer. Un univers in sine, poate mai complex decat "cel de afara".

Ca un mic exemplu in acest sens vine urmatorul articol din www.tnr.com/article/76715/infinite-life?passthru=MDBkMjEwNTgzZjNhNGZmYjBhNzEzZTdiZmVlZDk0Nzg" target="_blank">The New Republic, despre cum comparatiile intre un infinit mic si un infinit mare au beneficiat de ceea ce poate fi numit (cu seriozitate) "pseudometamatematica".

Olina87 spune:

??

imi scapa mie ceva? care e intrebarea?

beren spune:

Sa inteleg ca ai citit articolul si nu ai nici o intrebare?

Asta e (cel putin) remarcabil.

Altfel vorbind, exista niste intrebari implicite despre univers/multivers la subiectele adiacente. De fapt, intrebari despre aproape orice am scris mai sus (cu exceptia lui Yogi :).

Iar articolul contine si multe raspunsuri. (42 nu este intre ele :).

iileana spune:

Cum ne-o fi norocul .
Topicul ar putea sa o ia pe multe cai. Ar putea s-o ia, de exemplu, pe cea a intrepatrunderii intre stiinta, filosofie si teologie.
Caz in care ar putea sa iasa, tot asa, in mai multe feluri: fie foarte interesant, fie paruiala cu ifose, fie nicicum (ca prea e vara :).
Hmmm, multe posibilitati, multe variabile, oare cum va fi? :))


Faptul ca, vorba articolului, "the roads to knowledge are many, and that no single way can claim to be the only way" e o teza prezenta din plin in lumea ideilor, de destula vreme. Fascinanta, nu?
La nivel de teorie, chiar (imi place sa cred ca) ader la ea. (Cu practica insa e mai greu :)), pentru ca permite prea multe alunecari greu de controlat si de acceptat, in fata carora iti cam vine sa te faci arici.)

Iaca un text: Infinit, numiri, descoperire – o perihoreza a cunoasterii.
Porneste tocmai de la un articol in care autorii cartii recenzate in New Republic isi expun teza care, mai tirziu, a stat la baza ei, a cartii cu pricina (chiar merita citit, reia mai in amanunt mare parte din ideile expuse in articolul dat de Beren), si sfirseste prin transpunerea problemei in viziune crestin-ortodoxa, impletind cunoasterea mistica cu cea stiintifica.

Daca articolul sta in picioare dpdv al matematicii, ne va spune Beren.
Daca sta in picioare dpdv al teologiei, poate ca ne vor spune cunoscatorii, in caz ca citesc aici.
(Vazind CV-urile autorilor, am o banuiala ca sta bine din ambele puncte de vedere.)
E?


Una peste alta, chiar sint curioasa sa vad ce-o sa iasa.

beren spune:

In opinia mea, articolul este excelent din toate punctele de vedere. Iar autorii cartii in discutie sunt profesionisti cu reputatii ireprosabile.

Desigur, frumusetea este in ochiul privitorului .

Olina87 spune:

1. nu stiu engleza si probabil nu numai eu pe aici - nu discuti decit cu vorbitorii de engleza?

2. la ce sa raspund - ce e universul? de ce e/nu e Zeno ala pe lista? samd? prea multe pietre filozofale la un loc.

iileana spune:

Beren, eu la autorii articolului in romana ma refeream (care-s atit matematicieni, ca profesie, cit si persoane foarte religioase, 2 in 1. Vad ca unul dintre ei isi duce traiul pe-acolo, pe la voi, in lumea larga :)).
Despre cei ai cartii nici prin cap nu-mi trecuse sa-mi pun intrebari :).

Olina, articolul dat de mine, si care e in limba romana, reia toate temele articoluluidat de Beren, pe larg.
E intreaga poveste din cartea recenzata in articolul in engleza, comparatia intre caile diferite abordate de scoala franceza respectiv cea rusa de matematica (rationalism, pozitivism versus viziune religioasa in teoria multimilor).

beren spune:

Olina87, citeste atunci articolul mentionat de iileana. Acopera o buna parte din continutul celui citat de mine.

De raspuns ... raspunde la ce doresti de pe lista. Asa cum indica o lectura a oricaruia dintre cele doua articole, subiectul este la intalnirea dintre notiunea de "infinit" din teoria multimilor/numerelor, filozofia religiei, fizica teoretica contemporana si teologie naturala.

Edit: acuma vad mesajul lui ileana. Despre autorii romani ... nu pot sa comentez decat despre partea de matematica. Este bine documentata si clar expusa, desi oarecum inegal dintr-un anumit punct de vedere. Despre ultima sectiune a articolului nu pot sa comentez, pentru ca nu prea inteleg ce inseamna si mai ales ce legatura are cu restul .

Adela99 spune:

aici targu'!
se pare ca Dumnezeu joaca zaruri si in matematica :) nu, nu mi-a scapat nu-ul

io sunt de parere ca stiinta si filozofia sunt complementare nu opuse. si ca pe undeva intervine intuitia sau spiritul (in conceptie filozofica sau mistico-religioasa). si Paul Davies in The Mind of God isi pune intrebarea daca inventam reguli matematice sau le descoperim. cum o sta treaba cu "i" :-)

aleph ma duce cu gandu' la nuvela lu' Borge

" - What is a human being, then?
- A seed.
- A... seed?
- An acorn that is unafraid to destroy itself in growing into a tree" David Zindell, The Broken God

am citit articolele si subiectu' mi se pare de milioane!

Olina87 spune:

pe caldura asta si dupa ce am umblat toata ziua pe jos prin soare de m-am topit, nu-mi vine in minte decit replica dintr-unul din filmele lui Kieslowsky, din trilogia culorilor: "ultimul nivel spre cunoastere este iubirea"

Olina87 spune:

le imbina filozofia stiintei, care filozofie deschide dimensiunile meta-stiintifice: meta-matematice, meta-fizice samd