Copil...sadic?

Fomalhauti spune:

Exista mai multe variante...

Una dintre ele (care se potriveste varstei de 4 ani) este ca micutul tau a observat ce te supara pe tine mai tare si asta face. Este o forma de a te testa pe tine si propriile lui forte. Ceva in sensul "Daca eu fac/spun ceea ce pe mama o supara mai tare si mai tare, mama ce face?" sau "Pot eu sa fac/sa spun ceea ce nu-i place mamei?". Asta e ceva chiar normal, baiatul meu de 4 ani arunca pietre. A inceput cu jucarii, eu i-am explicat ca le strica. Unele nu s-au stricat (deci "uite ca nu e chiar asa cum spune mama"). Pana la urma am cedat, i-am spus ca poate sa arunce cu jucariile lui, dar nu spre persoane/animale. Asa ca a inceput sa arunce spre persoane/animale sa vada ce se intampla. In parc arunca cu pietre. De mai multe ori l-am luat de la locul de joaca "Daca arunci cu pietre nu poti sta intre copii fiindca ii lovesti." Asa ca ia o pietricica si o arunca un pic de tot. Eu nu zic nimic, o arunca un pic mai mult. Daca tot nu zic nimic o arunca in directia unui copil dar putin, cat sa nu ajunga la copil. Atunci spun "Daca mai arunci, plecam fiindca lovesti copiii si ii doare." Si atunci o luam de la inceput, aruncam un pic de tot in alta directie. Si, uite-asa, ne testam limitele de la inceputul verii....Este o etapa fireasca prin care trec copiii. Si, in aceasta etapa, ii poti face foarte ascultatori daca esti foarte ferma (categorica, severa, cum vrei sa spui; dura...). Ideea e ca atunci cand devin ascultatori de tot, vor asculta de aproape oricine, de copii mai duri (grupul stradal...), de alti adulti (mergand pana la lucruri dramatice, copiii rapiti sau abuzati la varste mai mari sunt in cele mai multe cazuri copii care au fost invatati sa asculte neconditionat de adulti...). Asa ca e bine sa existe un echilibru, "poti face ce vrei tu, dar in anumite limite" sau "nu trebuie chiar sa asculti de mine tot timpul, dar anumite comportamente sunt inadmisibile". Poti arunca o pietricica la doi metri de tine daca asta iti face placere, dar nu poti arunca atunci cand ai putea lovi pe cineva...

Poate ca i-ai vorbit mult copilului atunci cand a omorat primul gandacel. Bineinteles ca nu e nimic rau in asta, era normal sa ii vorbesti despre asta, sa ii explici, dar acum el pur si simplu vrea sa vada ce se intampla daca face altfel decat i-ai spus tu. Probabil si cu "taiatul capului" a inceput cu ceva mai "soft", a vazut ca te sperie si vrea sa vada ce faci daca te sperie si mai tare. Oricum, nu cred ca ideea e de la el, i-a venit de undeva, a vazut sau a auzit (chiar daca nu se uita la TV, intalneste in parc copii care se uita si se joaca de-a diferite personaje...).

Natasa spune:

Mai lasati minimaxul in pace, daca asta e post cu desene violente inseamna ca noi am fost traumatizati in copilarie cu desene sadice precum Tom si Jerry sau alea cu coiotul care isi ia bolovani in cap de 10 ori pe episod. Copiii nu sint sadici pentru ca vad asta la televizor, fiecare om are curiozitatile si firea lui. Eu aveam colegi de scoala care taiau broaste pe burta sa vada ce au inauntru, eu faceam insectare si nu clipeam cind bagam acele in insecte inca vii (inutil sa va spun ca acum mi se pare oribil) si zau daca acum vreunul dintre noi e criminal in serie. Nu spun ca un copil trebuie lasat sa chinuiasca animale, in niciun caz, dar nici sa cautam tapi ispasitori in tv sau in filmele de groaza de care deja sint acuzati parintii ca le privesc! Maria, eu as vorbi cu el fara sa-l cert, i-as explica cum functioneaza corpul nostru (pe intelesul lui), ce e durerea... EL nu are inca notiunea de "moarte", de ireversibil, asa ca pentru el nu e asa ingrozitor sa taie un cap si sa vada ce e acolo, povestile (alea educative de pe vremea noastra!!!) spun ca se lipeste la loc. Eu as zice sa ai rabdare multa, sa nu-l certi si cu timpul vine si compasiunea de care vorbesti. Ocupa-i timpul cu jocuri diverse, cu un sport ca sa nu aiba tentatia ca din plictiseala sa inceapa sa chinuiasca insecte si raspunde-i la orice intrebare, chiar daca ti se pare sadic in curiozitatile lui.

elitasweet spune:

Buna tuturor! MariaMeda faci bine ca esti preocupata pt comportamentul fiului tau.Ma alatur celor care te sfatuiesc sa mergi la psiholog.Asa elimini orice dubiu si aflii parerea unei persoane specializate.Dupa ce am citit mesajul tau mi-am amintit ca si fiul meu, care acum are 20 de ani si este un sensibil ,cand era mic avea un comportament asemanator.Chinuia animalele(ce nu a facut...!!!!), sa fi vazut cu ce cruzime scotea ochii la pesti cu cutitul cand gateam peste ....nu-ti mai spun ce violent se purta cu fratele lui ...Am ajuns la psiholog cu el .Dupa mai multe sedinte mi-a spus ca nu tb sa ma preocup pt ca este o forma de gelozie care o are de cand s-a nascut fratele lui ....si o spaima acumulata din povestile "cu satana " povestite de soacra mea cand o lasam cu el.Ne-a explicat cum tb sa ne comportam cu el.Asta a fost in cazul lui.Mergi la psiholog pt ca sigur te va sfatui ce este de facut.

kariguld spune:

copii la 4 ani si mai inainte, imita tot ce vad/aud. in mintea unui copil nu incoltesc idei de taiat capul, chinuit animalute, etc fara sa le fi auzit/vazut undeva. chiar si vorbe banale auzite in casa sau in alta parte, sau cateva scene vazute la televizor, le retine si apoi cauta momente sa le aplice. sa testeze, cum spune Fomalhauti.
mare atentie la tot ce vine in contact cu el, la ce se vorbeste in jurul sau. uneori parintii au falsa impresie ca, {} copilul nu intelege el tot din discutiile adultilor. fals. intelege si retine, apoi cand inoada ideile auzite, iese ce nu place parintilor.

n-am sa uit niciodata replica data de un copilas de aproape 6 anisori, ai caror parinti se pregateau de divort, dar credeau ei ca nu le scapase nici un amanunt in fata copilului. "cand am sa fiu mare, ma insor si daca nevasta ma supara, o arunc afara si iau alta." prea tarziu parintii au descoperit copilul care ii asculta din camera alaturata.

---

Bazar general pe DC

*********************


VREAU SA NU MAI FIU DIFERIT! MIHAITA
Speranta si incredere pentru David

M-am nascut pentru succes!

corap spune:

ah, nu tb sa vezi undeva ca sa faci - eu cand eram mica demontam tot ce imi trecea prin maini. iar creaturile mititele erau pt mine tot un fel de mecanisme - eram curioasa sa vad ce au inauntru. Mi-a trecut prin clasa 1; in clasa a sasea am lesinat la disectia iepurelui.
ca dovada ca multi copii au avut curiozitati din astea (pe vremea cand nu exista minimax) e poezia cu gandacelul de elena farago (nu stiu exact cum se cheama) citat aproximativ "de ce ma strangi in pumnul tau / copil frumos, tu nu stii oare/ ca-s si eu mic si ca ma doare? / copil ca tine sunt si eu"
Limita dintre normalitatea copilului si patologic nu poate fi stabilita pe forum, de persoane care isi dau cu parerea asupra unor lucruri pe care le cunosc fragmentar...

Repet, daca te ingrijoreaza, consulta-te cu un psiholog.

c & andrei-ardei 14.11.2005 & cireshik anais 07.05.07

FEBRUARIE thing-a-day

Burtocika spune:

Minimax-ul nu contine desene sadice, eu ma uit impreuna cu fetita mea la diferite ore si cam stiu ce fel de filmulete sunt, mi se par chiar foarte educative.
Probabil confundati ci ANIMAX, care este pe aceeasi frecventa incepand cu ora 20.00 si care este ORIBIL, cu desene animate japoneze extrem de violente !

La varsta asta (la fel cu fetita mea) probabil ca nu constientizeaza ideea de suferinta provocata altora si de MOARTE, ca ceva ireversibil. Probabil crede ca daca iti taie capul dupa ce se lamureste ce si cum, il lipeste la loc si totul va fi ca nou.

Iti inteleg ingrijorarea, si eu am trecut prin faze de-astea, cand mi-a spus fii-mea "mami, vreau si eu sa mor" "De ce, mami?" (am intrebat-o galbena-verde la fata). "Ca sa-l vad pe Doamne Doamne si sa ma intalnesc cu bunicul"
A trebuit sa-i explic calm si pe-ndelete ca daca mori nu te mai poti intoarce si ca noua o sa ne fie dor de ea etc.
La fel a omorat o data o buburuza, pt ca s-a apropiat de ea foarte dornica sa puna mana pe ea si a strivit-o. I-am spus "Uite, mami, ce-ai facut, ai omorat-o". Reactia ei a fost "lasa, ca luam alta"
A trebuit sa-i explicam ca degeaba luam alta, ca buburuza aceea nu se mai intoarce, ca are si ea copii care o asteapta acasa si acum au ramas fara mamica etc. Ne-am oprit repede, ca mai avea putin si incepea sa planga, si asa de tare a marcat-o chestia asta, ca vreo 2 zile ne-a tot vorbit de buburuza pe care o omorase ... Dar de-atunci e mai atenta si sper eu ca a inteles ideea.

In cazul tau, eu zic la fel ca Marius, elimina (sau supravegheaza, ca sa vezi de unde vine pb) toate desenele, si vezi ce-i spun si celelalte persoane cu care intra in contact (bunici, bona etc.) Eu am descoperit ca bunica ii tot povestea despre moarte ... Si incearca sa-i explici ca moartea e definitiva. Si daca tot nu merge si ti se pare in neregula, mergeti la psiholog.

*****************************
www.goblenpartner.webs.com" target="_blank">mai coase cineva goblen ?
www.dealemele.webs.com" target="_blank">cartile copilariei mele

Jasmin012 spune:

Si fiu-meu se uita la Minimax uneori (e singurul program tv de desene la care il las sa se uite) si nu am vazut nimic violent. Tocmai de aceea il si las sa vada.

Maria, poate ca nu ai un control absolut asupra a ceea ce vede el la TV. Un alt mod de a invata astfel de lucruri pot fi jocurile video, nintendo, etc. Nasa lui fiu-meu are 2 baieti care se tot jucau la un moment dat un joc la PS: aparea in el un neanderthalian, cu o bata, si dadea cu ea in stanga si-ndreapta, distrugand totul in cale. Tin minte ca avea baiatul ei cel mic 3 anisori cand, intr-o cafenea ne-am intalnit intamplator cu niste fetite triplete, tot de vreo 3-4 ani. Cand le-a vazut a-nceput sa le ameninte ca le omoara si repeta cuvintele invatate de la joc.fetitele s-au speriat si un inceput sa planga iar mama lor a trebuit sa iasa din cafenea.

Aaaa, si, ca si Marius, cred ca ar trebui sa-i ocupi timpul cu lucruri frumoase, iesit in natura, etc.
Poti sa apelezi si la un psiholog sa vezi dacae intr-adevar ceva in neregula cu el si care sa-ti dea macar cateva idei despre cum sa-l abordezi.



Jasmin si Lucas Daniel (28.11.2007)
www.flickr.com/photos/23373490@N02/" target="_blank">poze cu mogaldeatza
www.flickr.com/photos/30849078@N05/" target="_blank">Lucas
http://elblogdeluquitas.blogspot.es

Limbajul copiilor nu se adreseaza urechilor, ci ochilor si inimii...

blackpanterro spune:

Intreb fara vreo urma de rautate...de ce trebuie sa vada copilul un psiholog pt chestii care sunt normale in copilarie?
Noi cand eram copii, disecam broaste, intepam lacuste cu paiul sa vedem daca mai pot zbura, puneam gaze in apa sa vedem daca pot innota, etc, eram noi sadici sau doar voiam sa experimentam cu mediul inconjurator?

Ai mei nu mi-au spus ca nu e bine ce fac si iaca am trecut de mult de stagiul ala si sunt foarte empatica, nu sunt sadica, nu imi vine sa omor pe nimeni si nimic. Chiar trebuie totul pus pe probleme psihologice si data fuga la psiholog pt asa nimicuri?
Asta imi aduce aminte de documentarul ala cu medicamentele cum acum la cel mai mic simptom de ceva trebuie sa bagam medicamente si tratamente cu pumnul...

Adriana 35+ Isabelle Marie si Aidan Alexander - 5 ani
A ticket to hell has never been funnier

corap spune:

Pai psihologul nu-ti da medicatie ... ideea era ca mamicii i se par exagerate manifestarile copilului. de ce sa nu aiba infirmarea temerilor ei de la o persoana calificata?

EDIT: daca ti se pare ca se aude ceva la motorul masinii intrebi pe forum sau te duci la un control la service? desigur, poate doar sa ti se para, dar confirmarea / infirmarea vine de la un specialist.

c & andrei-ardei 14.11.2005 & cireshik anais 07.05.07

FEBRUARIE thing-a-day

olympia spune:

Grava mi se pare faza cu taiatul capului mamei si intrebarea ca "ti-e frica ca as putea face asta, n-am putere sa tai osul ala?", adica nu ca e rau sa zica, sa faca ci problema-i ca nu poate.
Si eu zic ca-i bine de mers la psiholog, undeva e o problema acolo.

Pene colorate... cate putin din toate!

album
gradina