Studiu psihologic din Québec vizavi de adolescenti
"Italienii isi pedepsesc copiii, francezii ii pleznesc (cand fac vreo prostie)... iar parintii québécois negociaza cu ei".
Acestea sunt rezultatele unui studiu facut de psihologul québécois Michel Claes si publicat la inceputul saptamanii intr-un ziar serios din Montréal.
Psihologul sus-numit, care se ocupa de ani de zile de studiul diferitelor practici parentale, a sondat sute de adolescenti cu varste intre 11 si 19 ani, toti inscrisi la scoli secundare mixte, din Rennes, Milan si Montréal, in ideea de a contura un portret comparativ a relatiilor afective, a gradului de comunicare, a regulilor si pedepselor pe care parintii le impun copiilor lor.
Voilà mai jos referinta: "Sommes-nous trop permissifs?"
http://blogues.cyberpresse.ca/mere/2010/07/27/
si aici: http://www.ledevoir.ca/societe/actualites-en-societe/293298/tolerance-ecoute-et-autonomie-font-les-parents-d-aujourd-hui
Ce reiese din acest studiu este ca italienii sunt parintii cei mai stricti.
In Franta, parintii sunt ceva mai distanti, si insista mult asupra bunelor maniere si a politetei.
In Québec, Canada, ce-i distinge pe parinti este gradul de libertate pe care-l acorda copiilor lor. In Québec, parintii le ofera mai multe privilegii copiilor lor decat oriunde in alta parte.
Ceea ce nu face din ei niste parinti mai buni sau mai putin buni. Analiza nu este normativa. Psihologul sus-numit califica mai degraba familia québécois de familie moderna. Negocierea parintilor cu copiii lor, in Québec, este foarte importanta. Se cauta parerea copilului vis-à-vis de o groaza de subiecte ale vietii cotidiene, inclusiv unde merge familia in vacanta. (Ca tot este perioada vacantelor )
"Daca imigrantilor (din Québec) li se pare, uneori, ca Québécosii sunt prea toleranti, metoda aceasta de a proceda (cu copiii) urmareste modelul american, un model care favorizeaza autonomia", conclude psihologul Michel Claes.
Ce parere aveti?
Raspunsuri
ruxij spune:
Eu cred ca nu exista un model american unic. Eu cunosc americani f.f. stricti cu copiii, copiii aia nu sufla in fata parintilor. In general acestia sunt cei din familii de genul dus la biserica in fiecare Duminica, traditionale. Cred ca exista mai degraba diferite curente de educatie si intr-adevar, in America, cel modern castiga teren. Ma intreb dc. in tarile mentionate se foloseste un singur model, sau de fapt a iesit majoritar un model sau altul.
anca74 spune:
Ieri a fost o emisiune la televizor aici despre subiectul acesta aparut in presa si care, uimitor, ramane inca foarte controversat.
Printre altele, am retinut ca un parinte a raspuns la acest articol cu un mesaj in care explica ca nu i se pare normal ca, atunci cand copilul sau este in afara de orice control intr-un loc public – plange, zbiara, da din picioare, se da cu fundul de pamant – si el, ca parinte ii trage una la popou in ideea ca-l calmeaza asa ( in Canada, o palma la fund este permisa parintilor in anumite circumstante si nu este considerata violenta sau abuz) ca un strain sa sune imediat la politie ca respectivul isi abuzeaza copilul.
Tipul vorbea din experienta proprie : i se intamplase, la un moment dat, sa procedeze asa cu unul din copiii sai, intr-un magazin parca, si un martor ocular a pus mana pe telefon si a anuntat politia.
In opinia lui, s-a mers prea departe cu oprobiul public si cu isteria colectiva cand un parinte incearca sa-si metrizeze copilul.
Bun, tipul vorbea despre copilul sau de 3-4 ani referitor la subiectul asta despre disciplinarea adolescentilor si, evident, era pe langa subiect, dar asta a generat discutii inflacarate pe tema disciplinarii corporale a copiilor in general.