Mamica incapabila sa-si educe copilul cauta ajutor
Raspunsuri - Pagina 6
denizel spune:
Eu cred ca exemplul cu adusul apei este perfect, pentru ca arata cam cum se raporteaza parintii la o cerere atat de simpla ca "mama/tata, vreau apa".
Oricine altcineva (in afara de copil) ar cere apa, presupun ca ar fi servit imediat.
Dar... cand e vorba de copil... cererea devine pt. parinti ceva extrem de complicat si de o importanta mare in devenirea copilului.
Parintele, coplesit de rolul sau major in devenirea copilului, in loc sa-i aduca apa -asa cum e firesc si natural-, incepe sa deruleze in minte teorii, teoreme, postulate, povesti cu cei mai egoisti oameni de pe planeta si alte chestii din astea.
Cred ca, pe undeva, exista un blocaj in a oferi (nu conteaza ce) celui pe care il iubesti.
Te temi sa oferi, fiindca ai impresia ca se poate sa urmeze ceva care nu o sa-ti placa.
Parerea mea (data si de experienta de fix 11 ani ca mama) este ca totul trebuie tratat cu relaxare. Si cu umor (cum zicea buli :).
Lasati, fara teama, sa curga dragostea (nealterata de fel de fel de postulate) de la voi spre copil!!!!
Asta nu ii va dauna, nu il va face "buricul pamantului" (in sensul acela negativ), ci il va face sa fie un copil fericit, stapan pe el, empatic, generos si cu muuult bun simt.
Chiar daca din cand in cand va cere apa in momente nepotrivite 
, in mod sigur nu o face pentru a va exploata sau domina. Cu siguranta ca nu.
Pentru parinti, de dragul copiilor
"Omul care a inventat distractia a fost copilul" 
- din jurnalul unei mămici de băietel.
Burtocika spune:
Antguess - exact asta este atitudinea fetei mele, la 4 ani: daca o pedepsesti luandu-i un lucru sau refuzandu-i ceva pt ca nu a facut ce ar fi trebuit, atitudinea ei este "putin imi pasa ca nu-mi mai dai desene, eu gasesc cu ce sa ma distrez" ! Este ingrozitor pt tine ca parinte, te face sa-ti smulgi parul din cap si sa ai impresia ca nu vei avea niciodata un copil rational si va ramane vesnic in stadiul de "dl. Goe" 
Imi aduc aminte vag ca si eu reactionam asa cand eram mica, dar parca nu eram asa neascultatoare ...
Ma simt mai bine sa vad ca mai sunt si altii in situatia asta ... Si noi am luat in considerare posibilitatea de a merge la psiholog ...
*****************************
www.dealemele.webs.com" target="_blank">cartile copilariei mele
denizel spune:
Alsa, referitor la ce ai intrebat.
Copila ta nu stie (practic) ce inseamna a spala vasele si de ce in timp ce speli vasele iti e greu sa-i aduci apa.
Puteti face un joc.
Ii pui cateva farfurii in chiuveta, ii pui manusile in maini, te duci in camera ei si, in timp ce ea se chinuie cu vasele, tu ii ceri apa .
Poate asta o va ajuta sa te inteleaga 
.
Pentru parinti, de dragul copiilor
"Omul care a inventat distractia a fost copilul" - din jurnalul unei mămici de băietel.
Burtocika spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui denizel Eu cred ca exemplul cu adusul apei este perfect, pentru ca arata cam cum se raporteaza parintii la o cerere atat de simpla ca "mama/tata, vreau apa". Oricine altcineva (in afara de copil) ar cere apa, presupun ca ar fi servit imediat. |
Da, prima data, a doua oara, a treia oara, dar a n-spea oara ?
Vad ca adusul paharului cu apa v-a ramas fixat in minte si ma face sa apar in ochii vostri ca o mama denaturata care nu-i da copilului ei nici macar un pahar cu apa !
Ok, trecem peste faptul ca am repetat de cateva ori ca a fost doar un exemplu.
Dar vad ca nimnei nu s-a oprit asupra piticului cazut pe jos pe care ar trebui sa las orice fac si sa i-l dau cand il cere ? Deci o jucarie a ei, pe care ea singura si-a dat-o pe jos si pe care poate sa si-o ia singura. Situatia similara cu paharul de apa dar, de, e mai interesant sa spui ca nu-i dau copilului nici macar un pahar cu apa cand imi cere
Rrox - multumesc pentru opiniile pertinente si pentru faptul ca ai inteles ce am vrut sa spun
*****************************
www.dealemele.webs.com" target="_blank">cartile copilariei mele
denizel spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Burtocika Si nu, eu daca-i cer ei acelasi lucru nu-l face ! De cate ori crezi ca am rugat-o sa-si stranga jucariile ??? I-am conditionat desenele animate de strangerea jucariilor, si prefera sa renunte la desene decat sa faca ce o rog ***************************** www.dealemele.webs.com" target="_blank">cartile copilariei mele |
Burtocika, exista persoane care urasc sa fie abordate frontal, cu autoritate.
Daca le mai si ameninti, gata, ai terminat-o cu ele...
.Normal ca fetitei nu-i place sa-si stranga jucariile. Tie iti place sa pui vasele la loc in dulap?
In loc sa ii spui "strange, te rog, jucariile alea", incearca o abordare mai prietenoasa: "hai sa te ajut sa strangi jucariile".
Scopul tau care este?
sa fii cea mai buna prietena a copilului tau, nu?
Nu poti deveni cea mai buna prietena a ei, daca, in urma relatiilor dintre voi, ea acumuleaza o gramada de frustrari si simte nevoia sa te sfideze.
Daca se intampla asa, e vina ta, nu e vina ei.
Trebuie gasita metoda care sa va apropie una de alta, nu sa va indeparteze.
Si, nu exista o reteta universala, depinde de la copil la copil.
Pentru parinti, de dragul copiilor
"Omul care a inventat distractia a fost copilul"
- din jurnalul unei mămici de băietel.
ladyJ spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui frunza_alba Bona copilului este o ruda mai indepartata si are reputatia ca iubeste copiii, de altefel toti trag la ea ca un magnet, in parc de exemplu. Copilul merge cu placere la ea si petrece acolo cca 5 ore/zi. Am impus inca de la inceput niste regului: fara desene animate, fara chips-uri&dulciuri, cat mai mult posibil in aer liber etc. Interdictia cu desenele animate a fost incalcata , posibil ca si alte lucruri au loc acolo dar, marea mea dilema este cum reuseste o straina sa-l faca sa aiba secrete? Am incercat sa-i spun eu un secret sa vad daca functioneza dar in urmatoarea secunda i-a spus tatalui <<Am un secret, merg in parc cu mami, nu trebuie sa mai stie nimeni>>. Din toamna va merge la gradi, sper ca asta il va influenta pozitiv. Cat despre noi, ne vom face curaj si vom incerca sa facem consiliere sa vedem ce-o sa iasa. Toate bune! |
repet intrebarea,ca nu am inteles: copilul iti ascunde DOAR ceea ce se intampla la tanti?
Copilul n-are notiunea de ´´secret´´, drept dovada faptul ca totii copiii spun ´´am un secret, sora-mea s-a ascuns in dulap´´
Deci el vrea practic sa faca ce faci tu: dezvalui un secret. Iti spun un secret, hai ca-ti spun si eu un secret..si tot asa.
denizel spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui frunza_alba Bona copilului este o ruda mai indepartata si are reputatia ca iubeste copiii, de altefel toti trag la ea ca un magnet, in parc de exemplu. Copilul merge cu placere la ea si petrece acolo cca 5 ore/zi. Am impus inca de la inceput niste regului: fara desene animate, fara chips-uri&dulciuri, cat mai mult posibil in aer liber etc. Interdictia cu desenele animate a fost incalcata , posibil ca si alte lucruri au loc acolo dar, marea mea dilema este cum reuseste o straina sa-l faca sa aiba secrete? Am incercat sa-i spun eu un secret sa vad daca functioneza dar in urmatoarea secunda i-a spus tatalui <<Am un secret, merg in parc cu mami, nu trebuie sa mai stie nimeni>>. Din toamna va merge la gradi, sper ca asta il va influenta pozitiv. Cat despre noi, ne vom face curaj si vom incerca sa facem consiliere sa vedem ce-o sa iasa. Toate bune! |
frunza_alba, ai grija mare cu bonele.
Cand eram copil am avut o gramada de bone (toate naspa - doar biata mama credea ca-s grozave, de fata cu ea erau ingeri, nu alta
) si, ultima dintre ele facea tot posibilul sa ma indeparteze de mama :(.O critica pe mama, imi arata tot timpul cat e ea de buna in comparatie cu mama, imi zicea cat de mult ma iubeste in comparatie cu mama
si, da, faceam fel de fel de chestioare pe care le tineam secret, fiindca, nu-i asa, mama e rea, bona era buna... .Eram suficient de mare ca sa-mi dau seama ca ceva nu e in regula, dar eram prea mica pentru a putea sa o infrunt si sa-i spun mamei ce face.
In plus, mama lucra 10 ore/zi, deci majoritatea timpului o petreceam cu bona.
Noroc ca a trebuit sa plece rapid de la noi, cine stie ce ii mai trecea prin mintea aia bolnava...
Pentru parinti, de dragul copiilor
"Omul care a inventat distractia a fost copilul"
- din jurnalul unei mămici de băietel.
denizel spune:
Burtocika, cred ca nu ai inteles bine.
Cum sa creada cineva ca nici macar un pahar cu apa nu-i dai copilului? 
Nu, nu, nici vorba de asa ceva!!! Te asigur!!!
Eu zic ca s-a inteles foarte bine si, in rest, a zis Roxana :).
Te rog si insist ca nu cumva sa te superi, da?
Pentru parinti, de dragul copiilor
"Omul care a inventat distractia a fost copilul" - din jurnalul unei mămici de băietel.
denizel spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui antguess l-am amenintat, l-am pedepsit...dar cand il pedepseam si il trimiteam in camera lui, era atat de capos sa imi arate ca nu il intereseaza ca desi ii luam toate jucariile si il lasam in camera lui...el isi gasea o ocupatie si imi arata ca se distreaza doar ca sa ma sfideze...prefera sa isi numere degetele satisfacut doar sa nu imi dea de inteles ca il afecteaza in vre-un fel pedeapsa..... |
Ai fi fost satisfacuta daca vedeai ca sufera? :((
Asta era rolul pedepsei, sa-i aduca suferinta? Uf!!!!
Edit
Copilul se purta demn intr-o situatie umilitoare pentru el. Nicidecum nu era capos, asa cum crezi.
Pentru parinti, de dragul copiilor
"Omul care a inventat distractia a fost copilul"
- din jurnalul unei mămici de băietel.
frunza_alba spune:
Nu e vorba doar de timpul petrecut la bona, la fel se intampla si cand se intoarce de la bunici.La bunici nu merge regulat si nici nu ramane la ei mai mult de cateva ore.Cu alte persoane nu il lasam pentru ca nu avem cu cine.
In schimb, povesteste cum se joaca cu alti copii.