Mamica incapabila sa-si educe copilul cauta ajutor
Raspunsuri - Pagina 26
Porumbita spune:
ai pm
gmmm spune:
Multe sfaturi vorbesc de empatie.
Sincer nu stiu citi sit capabili de empatie in situatiile de criza. Nu stiu, nu cred, ca empatia s-ar putea comanda.
Iar cind copilul este furios si obosit, un discurs nu va face decit sa-l enerveze si mai tare, parerea mea.
Cit despre cheia de git, imensa majoritate a parintilor nu aveau de ales, nu era neglijenta.
In fine, batutul cu furtunul denota ura. Refuz sa cred ca ura fata de copil era sentimentul cel mai raspindit.
Jasmin012 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui gmmm Multe sfaturi vorbesc de empatie. Sincer nu stiu citi sit capabili de empatie in situatiile de criza. Nu stiu, nu cred, ca empatia s-ar putea comanda. Iar cind copilul este furios si obosit, un discurs nu va face decit sa-l enerveze si mai tare, parerea mea. Cit despre cheia de git, imensa majoritate a parintilor nu aveau de ales, nu era neglijenta. In fine, batutul cu furtunul denota ura. Refuz sa cred ca ura fata de copil era sentimentul cel mai raspindit. |
1. Cum sa nu gasesti empatie cand e vorba de copilul tau? Insemna ca nu nu ai nici un control asupra ta, ca parinte si adult si asta mi se pare trist. Nimeni nu zice ca nu te poti enerva cateodata, toti suntem oameni, dar asta nu insemna ca la fiecare criza trebuie sa urlam ca nebunii si sa ne pierdem controlul. Cand ma uit la fiu-meu imi amintesc ce varsta am si eu si ma gandesc la ce varsta are el.
2. Normal ca un discurs cand e obosit il enerveaza si mai tare. Eu am si scris, ca in astfel de momente il iau in brate. E cel mai bun mod de a-l linisti pe fiu-meu.
3. "Cit despre cheia de git, imensa majoritate a parintilor nu aveau de ales, nu era neglijenta." Aici te contrazic categoric. Daca nu era neglijenta ce era? Inconstienta! Stii ce se poate intampla cu un copil lasat singur in casa? Sau pe strada? Tocmai ieri au murit intr-un incendiu 3 fetite de 1,3 si 5 ani, lasate singure de parinti. Deci, cum se numeste cand un parinte isi lasa copilasii singuri in casa? Si cum nu aveau de ales? Intotdeauna ai de ales. Si in ziua de astazi parintii lucreaza, poate mai mult ca atunci. Si tot ca atunci exsita alternative: bunici, cresa, gradinita, bone. Desi, daca ma gandesc bine, pe vremurile alea nu era nici o problema pentru mamici sa stea acasa cu copiii. Femei de cariera nu existau si atunci era mult mai usor pentru ele sa decida sa stea acasa. Solutii se gasesc, daca esti un adult responsabil.
4.Iar cat despre bataie si ura, ai dreptate intr-un fel. Denota ura... poate ura ca erau obligati sa faca copii? Nu stiu ce varsta ai, dar daca ai avea peste 30 ani ai stii ca cine nu era casatorit si cu copii nu era prea bine vazut,...mai platea si niste taxe de celibat. Plus ca daca mai voia si casa trebuia neaparat sa faca multi copii. Ca sa nu mai spunem ca neexistand la scara larga produse de contraceptie (multi habar nu aveau ce e aia) si nici posibilitatea avortului, se trezeu vrand-nevrand cu copii. Unii erau chiar obligati sa-si intemeieze o familie, chit ca voiau sau nu. Deci, ai putea spune ca poate unii isi urau copiii, sau macar isi urau soarta. Si de aici amaraciunea si restul sentimentelor de frustare...
In orice caz poate nu erau manati de ura fata de copii sau de viata lor. Ci asa era "moda". Aia era societatea. faceau unii asa si apoi faceau toti, sau aproape toti. Nimeni nu se gandise la ei, sa le explice, asa cum ni se explica astazi, sau cum macar avem posibilitatea sa aflam, ce insemna a fi parinte. Nu patrundeau idei inovatoare despre cum sa-ti educi copilul.
Si sa nu-mi spui ca tu nu ai auzit de expresia aia, ce exprima o realitate a acelor vremuri: "bataia e rupta din rai". Pai de unde crezi ca a venit? Din luna? Si mentalitatea asta cu bataia rupta din rai exsta si in lume nu numai in Romania, numai ca in tarile civilizate oamenii au inceput mai demult sa renunte la ea, la noi a persistat si mai persista inca in unele medii.
Jasmin si Lucas Daniel (28.11.2007)
www.flickr.com/photos/23373490@N02/" target="_blank">poze cu mogaldeatza
www.flickr.com/photos/30849078@N05/" target="_blank">Lucas
http://elblogdeluquitas.blogspot.es
Limbajul copiilor nu se adreseaza urechilor, ci ochilor si inimii...
gmmm spune:
Nu e vorba de tipete si pierderea controlului.
Ce incerc sa spun este ca atunci cind simt ceva (furie), nu merge sa pretind ca simt altceva (empatie). Nu stiu sa mint; si oricum copilul ar simti falsitatea.
Iar daca as incerca sa-l iau in brate cind se rostogoleste pe jos de furie, in nici un caz nu l-as potoli.
Solutia ideala, dupa mine, este schimbatul atmosferei: il iei de pe jos, il legi in carut si hop! cu el la aer.
mianna spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Jasmin012 Acum nepoata mea are 12 ani si nu se duce aproape nicaieri singura, mai ales nu are voie sa traverseze singura. |
scuze, chiar as dori sa aflu - e considerata normala aceasta atitudine? mie mi se pare o exagerare ca la varsta de 12 ani sa nu traverseze singura. e doar parerea mea?
ladyJ spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui mianna
scuze, chiar as dori sa aflu - e considerata normala aceasta atitudine? mie mi se pare o exagerare ca la varsta de 12 ani sa nu traverseze singura. e doar parerea mea? Asculta, priveste si taci!... Din brate fa-ti aripi de fier Si zboara cu ele spre cer!... |
Si mie mi se pare o exagerare, nu i-as spune insa anormalitate.
Jasmin, nepotica ta trebuie sa invete sa se descurce singurica, asta pentru a evita alte probleme in viitor.
. Este ok sa ne ingrijim de copiii nostri, este normal sa ne temem pentru ei,(intr-o anumita masura,desigur) insa nu e recomandat sa facem noi totul in locul lor sau sa ii legam de noi chiar si pentru cele mai mici activitati.
Asta este o problema, trecerea dintr-o extrema la alta. Daca noi suntem generatia care a crescut singura(cheia la gat) nu trebuie sa facem greseala de la capatul celalalt.
Nu le mai legam cheia la gat dar ii legam pe ei, in schimb, de gatul nostru...
Jasmin012 spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui mianna
scuze, chiar as dori sa aflu - e considerata normala aceasta atitudine? mie mi se pare o exagerare ca la varsta de 12 ani sa nu traverseze singura. e doar parerea mea? Asculta, priveste si taci!... Din brate fa-ti aripi de fier Si zboara cu ele spre cer!... |
Unde am spus ca e ceva normal? Dar chiar asa e: exact cum scrie, alb pe negru, in limba romana (din cate stiu inca mai cunosc limba romana): nu are voie. Ea, ca orice copil, adolescenta aproape, binenteles ca nu-i spune bunica-sii unde merge si ce face, sigur ca "aventurile" ei includ si traversarea strazilor, dar fara a avea acordul. Si mie mi se pare o aberatie, mai ales ca vorbim de aceeasi persoana care impune niste reguli diametral opuse: e vorba de maica-mea care, pe cand copilasii ei aveau 4-5-6 ani habar nu avea ce se intampla cu ei, iar acum, cu nepoata ei procedeaza in mod descreierat.
Daca ai fi citit cu mai multa atentie ai fi inteles contextul.
Asa ca, daca ti se pare o minciuna te invit sa le cunosti. Poate reusesti tu sa schimbi mentalitatea unei persoane care nu are nici cea mai mica intentie de a-si deschide mintea.
Jasmin si Lucas Daniel (28.11.2007)
www.flickr.com/photos/23373490@N02/" target="_blank">poze cu mogaldeatza
www.flickr.com/photos/30849078@N05/" target="_blank">Lucas
http://elblogdeluquitas.blogspot.es
Limbajul copiilor nu se adreseaza urechilor, ci ochilor si inimii...
mianna spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui ladyJ Si mie mi se pare o exagerare, nu i-as spune insa anormalitate. |
imi pare rau dac-am folosit aiurea termenul, insa in mintea mea erau ganduri de genul "normal e ca un copil sa poata traversa strada singur cu doi ani inainte de-a merge la liceu". plus un amalgam de amintiri despre protestele mele din a doua zi de scoala, cand am refuzat categoric sa mai mearga cineva cu mine - ok, scoala era pe aceeasi strada, la vreo 200 de metri, insa pe partea cealalta a strazii, deci implica si-o traversare. ce-i drept, pe vremea aia nu existau bolizi care sa circule cu 230 la ora, dar totusi...
la 12 ani mergeam singura la cinema, in centru - nu, n-am crescut in Bucuresti, totusi urbea aia avea mai mult de-o ulita
cu cheia de gat n-am crescut - asta doar datorita faptului ca am crescut cu bunicii. si uite-asa, la 18 ani cand am plecat de-acasa stiam face ceai, cafea, si - teoretic, ca practic nu facusem niciodata - cum se fac cartofii prajiti 
scuze, am divagat - totusi inca ma socheaza fraza "la 12 ani in niciun caz nu are voie sa traverseze singura". si nu ma pot abtine sa intreb - care-i varsta considerata adecvata pentru asta? (sau varstele, ca-s intersectii semaforizate sau nu).
edit: Jasmine, am postat cand am citit postul. ulterior am citit si urmatoarele 11 pagini. o sa recitesc, sa vad daca am citit prea rapid acel post, si era mai mult decat o antiteza "asa nu - asa da" si o infierare a celor care-si cresteau copii cu cheia de gat, si daca din acel post reiese ca tot mama ta e cea cu interdictia asta absurda. am vazut ca mai tarziu ai pomenit de sora din Spania - nu citesc chiar in diagonala.
dar iata ca se pare ca nu-i nici anormal, e doar o mica exagerare
am recitit - si nu, din acel post nu reiese ca nu parintii cu stil modern de parenting impun acea interdictie. cat despre minciuna - nu te supara, dar unde am insinuat in vreun fel ca nu te-as crede??? a fost uimire, in niciun caz neincredere. uimire amplificata ca nimeni nu s-a mai aratat mirat de fraza si de situatie.
Jasmin012 spune:
| Citat: | ||||
citat din mesajul lui ladyJ
Si mie mi se pare o exagerare, nu i-as spune insa anormalitate. Jasmin, nepotica ta trebuie sa invete sa se descurce singurica, asta pentru a evita alte probleme in viitor. . Este ok sa ne ingrijim de copiii nostri, este normal sa ne temem pentru ei,(intr-o anumita masura,desigur) insa nu e recomandat sa facem noi totul in locul lor sau sa ii legam de noi chiar si pentru cele mai mici activitati. Asta este o problema, trecerea dintr-o extrema la alta. Daca noi suntem generatia care a crescut singura(cheia la gat) nu trebuie sa facem greseala de la capatul celalalt. Nu le mai legam cheia la gat dar ii legam pe ei, in schimb, de gatul nostru... |
Lady,
, sunt absolut de acord cu tine. De aceea fiu-meu are aproape toata libertatea de a face ce doreste, cu anumite limite.Dar cum am mai spus in momentul in care am povestit, nu am nici o putere sa o fac pe maica-mea sa inteleaga unele lucruri. Dimpotriva, mai sunt luata si peste picior, ca eu sa-mi vad de treaba mea si de copilul meu... Ca eu nu am decat sa-mi "cresc copilul din carti" (asta e expresia, desi in realitatea eu pe Lucas n-am putut sa-l cresc dupa carti, caci el nu e tocmai idealul de copil descris in cartile de pediatrie, asa ca ma descurc sigura, cu o idee de ici, cu alta de colo, aplicate la personalitatea lui, desigur) si ca ea a crescut 5 copii (iar scriu expresia asta), deci sa n-o invat eu pe ea. Iar cum sora mea, de teama de a nu fi data afara din casa, nu are incotro si trebuie sa inghita toate tampeniile astea, nepoata-mea e acum cea care sufera. Si culmea e ca ea e mult mai rebela, nu e copil prost cum eram noi, ci in general e destul de dezghetata, a mers si la politie s-o reclame c-a batut-o, dar binenteles ca politia nu a facut nimic decat sa vina si sa bata la usa si sa discute cu maica-mea. Iar cum ea are o mare putere de convingere... iti dai seama, a iesit tot ca ea. Culmea e ca cine n-o cunoaste ar putea crede ca e o femeie tare cumsecade.
Ei, acum destul mi-am deschis sufletul, ca vad ca nu se merita. Am vazut insa ca dupa ce am postat eu au mai fost persoane care au avut curajul sa dezvaluie anumite lucruri. Si ma bucur pentru asta, pentru ca stii si tu ca persoanele care recunosc adevarul sunt pe cale de vindecare. Sau ma insel
?Jasmin si Lucas Daniel (28.11.2007)
www.flickr.com/photos/23373490@N02/" target="_blank">poze cu mogaldeatza
www.flickr.com/photos/30849078@N05/" target="_blank">Lucas
http://elblogdeluquitas.blogspot.es
Limbajul copiilor nu se adreseaza urechilor, ci ochilor si inimii...
Jasmin012 spune:
Nepoata-mea nu trebuie sa traverseze ca sa mearga la scoala, ca e foarte aproape.
Privitor la interdictie, banuiala mea este ca adevaratul motiv al ei nu este teama ca s-ar putea intampla ceva, ci pur si simplu controlul. Puterea de a controla lucrurile si vietile oamenilor. Adica "faci ce spun eu".
Eu deja am parerile mele despre acest lucru si sincera sa fiu banuiesc ceva patologic, dar nu am cum s-o conving ca e nebuna.
Jasmin si Lucas Daniel (28.11.2007)
www.flickr.com/photos/23373490@N02/" target="_blank">poze cu mogaldeatza
www.flickr.com/photos/30849078@N05/" target="_blank">Lucas
http://elblogdeluquitas.blogspot.es
Limbajul copiilor nu se adreseaza urechilor, ci ochilor si inimii...