Mamica incapabila sa-si educe copilul cauta ajutor

Raspunsuri - Pagina 13

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns A_Iulia spune:

Da, si fii-mea povestea cu greu ce se intampla la gradinita, rapsundea monosilabic etc - dar oricum o puteam vedea pe camera video ce facea exact asa ca secretizarea asta poate fi o falsa problema.

Cata vreme se porneste pe ideea ca iti ceri scuze atunci cand gresesti fata de copil, nu inteleg de ce ar mai exista adepti ai frontului comun.

Cana cu apa o primeste si fii-mea absolut oricand mi-o solicita, vine si noaptea si-mi cere chiar daca are sticla langta patul ei, nu vad o problema in asta, dar totusi nu neaparat in atitudinea parintelui sta totul, copiii sunt diferiti.

Peste mine a dat norocul cu un copil minunat, e atat de buna, cuminte, matura, intelegatoare, eu nu stiu ce-i aia criza de 2 ani, de 3 ani etc, nici nu mi-au trebuit mari competente educationale.N-am pedepsit-o vreodata, de fapt singura ei pedeapsa sunt pupicii pe burici, si cand o amenint ca asta o asteapta tipa rade si fuge ca sa n-o prind.

Poate ca nu pare ok ca ma execut la orice dorinta are, dar serios ca nici nu vad de ce n-as face-o, cata vreme este un copil atat de minunat si intelegator. Are totusi un mare defect, care vad ca e totusi obisnuit: nu-i place ordinea mai glumesc cu ea pe tema asta ca am un copil perfect dar cu un singur defect

Dar nici pe mine nu m-a stresat mama deloc cu ordinea, imi spunea ca singura mea atributie era sa invat (asta cand eram la scoala deja), asa ca nu ma stresez prea tare, lasa sa fie asta defectul ei sa nu-i place ordinea...

Copiii totusi sunt diferiti, acelasi parinte cu aceeasi metoda va avea rezultate diferite la copii diferiti, deci nu neaparat ce face unul se aplica si la celalalt. Trebuie de gasit calea prin care amandoi sa fie multumiti: copilul in primul rand dar si parintele.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns rrox3 spune:

Luna1 e o confuzie la mijloc. Asa cum descrii tu relatia cu mama ta, ea nu a fost deloc o relatie AT si nici una zen. Mama ta a fost permisiva si supraprotectoare cu tine, de aici si dificultatile pe care le-ai avut mai tarziu. AT este un mod de parentare care isi propune sa ofere copilului o relatie care sa favorizeze un atasament securizant. Pentru a reusi asta, parintii trebuie sa satisfaca anumite criterii, dintre care vreo 4 sunt de baza.

Le insir succint aici pentru cine e interesat:
- parintele sa co-creeze relatia astfel incat sa faca loc tuturor emotiilor, gandurilor si nevoilor copilului, care sa fie ingaduite, acceptate, luate in seama, continute
- parintele sa initieze intotdeauna repararea relatiei atunci cand este nevoie (dupa un conflict, etc)
- parintele sa-si upgradeze asteptarile si comunicarea cu copilul, pe masura ce acesta isi dezvolta capacitatile
- parintele sa vrea si sa poata sa se implice activ si sa se lupte, sa se opuna, atunci cand copilul actioneaza impotriva lui insisi

Sper ca le-am formulat suficient de clar. Le-am scris din memorie.

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Jasmin012 spune:

Rox, suna foarte interesant ce zici tu. Unde pot citi si eu despre ce povestesti?

Sa nu radeti, dar nu stiu ce inseamna a fi mama Zen sau AT. Unde ma pot informa? Ce sa citesc? Serios, nu sunt chiar ignoranta, am citit si eu din Winnicott, Ginott, din Salome, Dolto, si altii, dar se pare ca n-am citit suficient. Sau nu ce trebuia.

Jasmin si Lucas Daniel (28.11.2007)
www.flickr.com/photos/23373490@N02/" target="_blank">poze cu mogaldeatza
www.flickr.com/photos/30849078@N05/" target="_blank">Lucas
http://elblogdeluquitas.blogspot.es

Limbajul copiilor nu se adreseaza urechilor, ci ochilor si inimii...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns IRA_LIZA spune:

Oameni buni (in speta Frunza_Alba), nu e cam mult din...multe in prezentul subiect?? nu am apucat sa citesc decat primul post si, razant, am vazut o referire la un consilier.

Gizas!

Copilul are 3 ani! e normal sa vrea sa intinda plastilina pe pereti, e normal sa vrea sa experimenteze o gramada de lucruri, iar cat despre "devastarea" aparatului de apa? c'mon! si in ce fel mai exact devasta bebe de 3 ani aparatul de apa?

Copilul testeaza limite (vrea sa vada pana unde "tzine" sa se intinda, e o premisa a evolutiei sale k om, e o etapa normala in viata oricarui om normal), e firesc, nu e nascut gata educat ci e in plin proces de educare. Care proces de educare dureaza pana spre sase-sapte ani (expresia aia cu "cei 7 ani de-acasa" nu e vorba-n vant).

Eu vad lucrurile mult mai simplu: cand copilul incearca sa faca un lucru pe care nu ar trebui sa il faca fie parintii sa incerce sa ii reorienteze atentia catre ceva ce ar avea voie sa intreprinda, fie sa ii ia din maini obiectul incorect folosit (concret: plastilina "se aresteaza" pe moment urmand k in zilele urmatoare sa fie folosita din nou; daca se repeta episodul cu intinsul plastilinei pe pereti, episodul cu "arestatul" plastilinei se repata si el). Totul petrecut in liniste si cu calm. Cat de mult face calmul, mult mai mult decat vocea ridicata! In nici unul dintre cazuri nu vad de ce mama/oricare dintre parinti ar trebui sa se enerveze. Desigur, cand speri f mult (si, cinstit vb, nefondat) k acest copil stie din nastere si nu k urmeaza sa afle cum se procedeaza intr-o multitudine de situatii, evident k esti dezamagit k parinte.

La banca si/sau in norice loc public unde parintele trebuie sa ajunga neaparat insa nu poate sa vina fara copil: copilul nu poate sa stea in carut? e adevarat, unii parinti nu mai accepta sa isi duca in carut copiii la varsta asta, insa dupa un episod k cel cu ap de apa incepi sa te mai gandesti putin. Si totusi, "devastat"? dar, Dzeule, ce-a facut aparatului de apa???

In concluzie: cred k parintii au asteptari muuuult prea mari fata de copil, ignorand varsta copilului. Copilul nu se naste educat gata, copilul se educa in anii prescolari pas cu pas, cu multa rabdare si perseverenta. Ar fi de preferat sa reevalueze putin imaginea pe care o au despre ei insisi si pe urma si impresia pe care o au despre educarea copilului.

Ira, mamica Elizei

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns A_Iulia spune:

Citat:
citat din mesajul lui IRA_LIZA

Oameni buni (in speta Frunza_Alba), nu e cam mult din...multe in prezentul subiect?? nu am apucat sa citesc decat primul post si, razant, am vazut o referire la un consilier.

Gizas!

Copilul are 3 ani! e normal sa vrea sa intinda plastilina pe pereti, e normal sa vrea sa experimenteze o gramada de lucruri, iar cat despre "devastarea" aparatului de apa? c'mon! si in ce fel mai exact devasta bebe de 3 ani aparatul de apa?





Poate nu stii, dar cat de curand niciunul din noi nu va mai fi considerat normal , comportament de acest fel al copilului la 3 ani va intra in sfera patologica, uite aici:
http://think.hotnews.ro/nimeni-nu-va-mai-fi-considerat-normal-odata-cu-noile-diagnostice-din-domeniul-santatii-mintale.html

Deci...la fel cum fiecare are medic de familie, va trebui sa aiba si psiholog personal sau eventual psihiatru

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Jasmin012 spune:

Da, nici eu nu cred ca acest copil in speta are nevoie de consilier. Poate doar parintii... spun asta fiindca nu-si dau seama ca au un copil perfect normal care doar vrea sa atraga atentia. Cere, nu, cerseste atentie de la parinti. Si mai spun ca parintii au nevoie de psiholog pentru ca isi ameninta si santajeaza copilul. Chiar mama spune: "folosesc cele mai josnice metode pentru a obtine efectele dorite: santaj, amenintari, pedepse...". saracutzul copil, la 3 ani e santajat de proprii parinti care, culmea, si recunosc ca metodele lor sunt josnice. Desi probabil ca astea nu sunt decat niste figuri de stil.
Eu i-as spune lui frunza-alba (si de fapt am mai scris asta) ca le trebuie doar rabdare. Copilul nu are nimic, doar testeaza limitele si culmea este ca tot ce face are efect din moment ce parintii sunt atat de disperati. De asta e nevoie de un psiholog care sa-i indrume pe parinti pentru ca acestia sa invete sa-si inteleaga copilul.

oricum fetele, cu experienta, se vede, dau multe exemple si spun multe lucruri interesante. Demne de luat in seama si de a fi incercate si testate acolo unde ele se pot aplica, in functie de personalitatea copilului.

Jasmin si Lucas Daniel (28.11.2007)
www.flickr.com/photos/23373490@N02/" target="_blank">poze cu mogaldeatza
www.flickr.com/photos/30849078@N05/" target="_blank">Lucas
http://elblogdeluquitas.blogspot.es

Limbajul copiilor nu se adreseaza urechilor, ci ochilor si inimii...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Jasmin012 spune:

Citat:
citat din mesajul lui A_Iulia

Citat:
citat din mesajul lui IRA_LIZA

Oameni buni (in speta Frunza_Alba), nu e cam mult din...multe in prezentul subiect?? nu am apucat sa citesc decat primul post si, razant, am vazut o referire la un consilier.

Gizas!

Copilul are 3 ani! e normal sa vrea sa intinda plastilina pe pereti, e normal sa vrea sa experimenteze o gramada de lucruri, iar cat despre "devastarea" aparatului de apa? c'mon! si in ce fel mai exact devasta bebe de 3 ani aparatul de apa?





Poate nu stii, dar cat de curand niciunul din noi nu va mai fi considerat normal , comportament de acest fel al copilului la 3 ani va intra in sfera patologica, uite aici:
http://think.hotnews.ro/nimeni-nu-va-mai-fi-considerat-normal-odata-cu-noile-diagnostice-din-domeniul-santatii-mintale.html

Deci...la fel cum fiecare are medic de familie, va trebui sa aiba si psiholog personal sau eventual psihiatru


da, chiar: ce inseamna normal?

Iulia, , cum ai gasit subiectul? Vedeti, chestia asta cu nebunia exista si la case mai mari. Credeam ca numai in Ro se poate asa ceva.


Jasmin si Lucas Daniel (28.11.2007)
www.flickr.com/photos/23373490@N02/" target="_blank">poze cu mogaldeatza
www.flickr.com/photos/30849078@N05/" target="_blank">Lucas
http://elblogdeluquitas.blogspot.es

Limbajul copiilor nu se adreseaza urechilor, ci ochilor si inimii...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns simali spune:

Ciupiti suntem cu totii cate putin, asta-i clar. Dar eu vad in "ciupeala" asta ceva frumos, diversitatea umana, spectacolul ei... Ceea ce conteaza este sa ne acceptam unii pe ceilati asa, ciupiti cum suntem si sa-i acceptam si pe copii cu ciupeala lor.

Probelmele apar cand cineva crede ca el nu e ciupit insa toti ceilalti sunt...

"Calea de mijloc este calea ZEN"

Alice

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Jasmin012 spune:

Citat:
citat din mesajul lui simali

Ciupiti suntem cu totii cate putin, asta-i clar. Dar eu vad in "ciupeala" asta ceva frumos, diversitatea umana, spectacolul ei... Ceea ce conteaza este sa ne acceptam unii pe ceilati asa, ciupiti cum suntem si sa-i acceptam si pe copii cu ciupeala lor.

Probelmele apar cand cineva crede ca el nu e ciupit insa toti ceilalti sunt...

"Calea de mijloc este calea ZEN"

Alice


Alice, sunt perfect de acord. Dramul acela de nebunie din fiecare e ceva frumos intr-adevar. Tocmai asta ne face mai interesant. Altfel poate am fi foarte plictisitori.

Jasmin si Lucas Daniel (28.11.2007)
www.flickr.com/photos/23373490@N02/" target="_blank">poze cu mogaldeatza
www.flickr.com/photos/30849078@N05/" target="_blank">Lucas
http://elblogdeluquitas.blogspot.es

Limbajul copiilor nu se adreseaza urechilor, ci ochilor si inimii...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns mianna spune:

Citat:
citat din mesajul lui IRA_LIZA
Si totusi, "devastat"? dar, Dzeule, ce-a facut aparatului de apa???



cam asta (sau trebuia sa scriu "km asta"????)

Citat:
citat din mesajul lui frunza_alba


Exemplul 2, cel cu automatul de apa, a fost expus pe scurt.Lucrurile s-au desfasurat putin altfel.Tatal a fost nevoit sa-l ia pe copil la banca, in acel moment chiar nu avea cu cine sa-l lase.L-a asezat frumos pe un scaun si i-a dat niste pliante publicitare sa le rasfoiasca.In scurt timp s-a plictisit si a cerut apa.Tatal i-a dat, lasandu-l pe copil sa tina paharul.Apoi a vrut sa apese si fost lasat.Dupa aceea a vrut sa mai scoata un pahar iar tatal i-a explicat ca trebuie sa mai lase pahare si altor copii.Pe moment a inteles, a primit telefonul de la tata si s-a asezat pe scaun in timp ce parintele s-a intors la ghiseu, adica la 3 pasi de copil.Dar copilul s-a ridicat, intr-o secunda a smuls toate paharele, a lovit cu picioarele si a facut prapad.Cand a fost luat de acolo a inceput sa tipe( ca de fiecare data cand i se ia obiectul disputei) sa izbeasca cu mainile si picioarele.Tatal s-a pierdut cu firea si a tipat la el, amenintandu-l.






Mergi la inceput