Nu pot sa-i zic omului pe nume

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

Raspunsuri - Pagina 2

corap spune:

daca cineva iti da permisiunea sa-i spui "tu" mi se pare o impolitete sa-i spui in continuare "dumneavoastra"; adica sa nu faci un minim efort sa-i indeplinesti o dorinta neinsemnata. Mi se pare atunci clar ca vrei sa te distantezi si sa eviti orice urma de relatie.
Sincer, rareori am auzit un "dumneavoastra" care sa insemne intr-adevar consideratie fata de partenerul de discutie. in cel mai bun caz e un reflex verbal, in cel mai rau e o ironie muscatoare.

c & andrei-ardei 14.11.2005 & cireshik anais 07.05.07

FEBRUARIE thing-a-day

AVoogt spune:

Eu i-am zis saru-mana unui vecin pana pe la vre-o 16-17 ani... cand intr-o zi m-am trezit ca-mi zice el mie saru-mana si m-am fastacit asa de tare ca nici nu stiam cum sa-i mai raspund

ellinia spune:

Multumesc tuturor pentru raspunsuri!

Cristina si Stefan Costin (25.02.2005)

BazarGeneral

mianna spune:

Citat:

citat din mesajul lui RHYANNA

ellinia
si eu cred ca sunt o persoana retrasa dar mi-am impus sa nu vorbesc asa cum am fost crescuta
adica la matrusi doar cu TANTI si la unchi cu NELU
LA BUNICI CU SARU-MANA ca asa ne-au crescut,insa parintii mei nu au avut pretentia sa le vorbesc la pers 2-a cum am unele cunostiinte care vb cu parintii cu matale,dvs
cred ca asta m-a ajutat mai tarziu
asa ca sefului i-am spus din prima pe prenume
si sunt singura(e inspector de zona -eu sunt sefa de magazin)
toti ceilalti angajati vb la persoana a2-a cu el

fetele mele le spun prietenilor nostri pe prenume,si matusilor la fel

cred ca se creeaza o alta relatie
ce-ti da mai multa incredere

cred ca ai vrut sa zici persoana a doua plural. nu de alta, dar daca nu folosesti persoana a doua, suna cel putin ciudat.

candva, de mult, aveam si eu aceasta problema - mai precis in facultate, tin minte ca mi s-a parut extrem de greu cand in primul an in care am facut practica, medicii ne-au cerut sa-i tutuim. in al doilea an deja a fost usor.

acum lucrez intr-o firma in care pronumele de politete e cvasi-inexistent. adica cu sefu' ne tutuim, insa sunt doua persoane carora ne adresam cu "domnul y" (y fiind aici numele de familie) si "domnul x" (x e aici prenumele). in primul caz motivu-i varsta, in al doilea habar n-am care-i motivul

in schimb, persoanele care ma tutuiesc din prima nu mi-au placut niciodata. acum se intampla extrem de rar (varsta isi spune cuvantul

) dar in urma cu cativa ani rectificam imediat.

monica-elizabet spune:

ca o curiozitate va spun ca in Brazilia a "disparut" vorbitul cu tu...se foloseste doar dvs(voce) si pentru un bb si pentru un catelus ...

si eu vb cu dvs si mai mereu persoanele cu care vb imi spun sa le zic pe nume...si incerc sa le respect dorinta

aaa...si pe mine ma enerveaza cand ma intreaba cineva aici in ro la magazin sau o cafenea, etc... tu ce vrei??? ca doar nu o sa ma intrebe tu ce doriti?
parerea mea este ca discutiile astea "pe strada" ar trebui sa fie numai cu dvs...da ma rog...poate am eu o problema

ellinia spune:

Nu am nimic de comentat despre discutiile cu necunoscuti sau, mai bine zis persoane cu care intri in vorba in diverse contexte gen, vanzatori, functionari de prin diverse institutii, e clar ca lor le vorbim mereu cu dvs. si normal ar fi sa ne vorbeasca la fel.
Problema era cu persoanele de varsta apropiata cu care te vezi, de exemplu, de cateva ori pe an, pe la diverse aniversari, evenimente. Fara sa existe relatii de prietenie, telefoane, etc. Eu le vorbesc cu dvs. Uneori sunt privita ciudat, probabil li se pare ca nu ma integrez in peisaj. Nu am realizat asta decat de curand. Era o persoana care si mie mi se parea altfel, cam de varsta mea, zambea doar parca fortat, iti intinde o mana mai mult pe jumatate, parca totul e fortat si fals la ea. Am realizat ca si eu sunt asa si nu stiu cum sa fac sa nu mai fiu asa. Vreau sa fiu o persoana calda, daca intelegeti ce vreau sa spun. Sunt cate unele care pur si simplu ma uimesc, mereu rad (si in hohote, nu asa, de complezenta), sunt mereu joviale. Cateodata le studiez asa, pe nesimtite si nu-mi dau seama cum reusesc . Eu sunt mai scortoasa, dar fara sa fie asta intentia mea, pur si simplu nu-mi iese sa fiu altfel. N-as vrea sa gandeasca despre mine alte persoane asa cum o vedeam eu pe cea de care v-am spus mai sus, ca totul e fortat, doar de complezenta. Nu-i asa ca va plac persoanele mereu vesele care au tot timpul ceva de spus cu oricine, persoanele care sunt gazde desavarsite - oare cum fac ?

Cristina si Stefan Costin (25.02.2005)

BazarGeneral

buli spune:

mie mi se pare exagerat si nepotrivit total sa vorbesc cu dvs. cu persone de virsta apropiata mie cu care ma intilnesc in cadru informal. mai ales atunci.
mi s-ar parea acceptabil daca sintem strict in relatii de serviciu, dar sa ma dvs la petreceri, mi se pare peste masura de formal.

Nu-i asa ca va plac persoanele mereu vesele care au tot timpul ceva de spus cu oricine, persoanele care sunt gazde desavarsite - oare cum fac ?
pai cred ca in primul rind incearca sa se integreze si sa nu puna distanta artificial. iar in al doilea rind s-ar putea sa le faca placere sa fie companii placute si sa se straduiasca pentru asta.

www.youtube.com/watch?v=YhWZ7bpfQag" target="_blank">@

nicopuscasu spune:

Mda...si eu la fel.
Prin natura meseriei mele, dar si a educatiei parintilor, ma adresez cu "dumneavoastra" sau cu "doamna/domnul" in 99% cazuri.
Si in parc, si in magazine, sau in mijloacele de transport daca este cazul.
Niciodata nu mi-am pus intrebarea, ci a venit de la sine, cum trebuie sa ma adresez.
Mi-aduc aminte o faza ciudatzica dintr-o tura de noapte( eu fiind asistent medical maternitate): intru in salon sa dau buna-seara si sa preiau pacienta la schimb de tura si in pat o tanara mamica de 13 ani, de etnie rroma, i-am spus "buna seara doamna X, cum va simtititi" si ea imi zice "saru-mana domnitza" era un pic ciudat, ca era un copil cu copil, dar cazul nu este singular...in fine...
Si eu sunt politicoasa si de multe ori m-am certat cu colegele mele de tura( pe care nu am cum sa mi le aleg) pt ca vorbeau la per tu cu mamicile in timp ce eu ma adresam, firesc cu prenume de politete, dar intotdeauna ieseam invingatoare pt ca pe mine ma preferau/prefera si pe ele...nu

Eu zic sa nu-ti mai faci griji de astea minore si lasa lumea sa vorbeasca vrute si nevrute caci nu-i poti multumi pe toti.( a se observa ca m-am adresat la per tu, aici suntem prieteni toti)

ana_a spune:

Buna ellinia!

Si eu am aceasta problema si ma enerveaza!
Incerc de vreo 2 ani incoace sa ma autoeduc, cum zicea rrox3.
Uneori imi iese, alteori nu si intradevar singura care "pierde" sunt eu.
Mi-am dat seama ca acest "dumneavoastra" in unele cazuri nu are absolut nici o legatura cu politetea. Cel putin la mine vine adanc din copilarie unde mi se spunea ca o moara stricata " saluta cu sarut-mana" si "vorbeste cu dumneavoastra!"
Cel mai penibil m-am simtit in urma cu catva ani, vreo 2-4, deci undeva la 28-30 de ani, cand am salutat cu "sarut-mana" un vecin(barbat) caruia ma adresam cu dumneavoastra si care nu era un om foarte inaintat in varsta... .

Dar pot sa zic ca incet, cu exercitiu, am prins curaj si folosesc numele propriu pentru aproape orice persoana, in special pentru cele care se prezinta si stiu ca vor sa li se spuna direct, pe nume.

Succes sa poti si tu depasi aceasta frustrare!
Imi permiti o intrebare?ce varsta ai?

blog
proud