Nu pot sa-i zic omului pe nume

Buna tuturor!
Am o problema: nu pot sa le spun oamenilor pe nume, instinctiv le vorbesc cu dvs. Pana la un anumit punct e o chestie de educatie, dar, cand devine o chestie stresanta... Indiferent cati ani are cineva, cu ce se ocupa, etc, eu, cand il cunosc ii vorbesc la persoana a doua plural. Si continui asa. La un moment dat si cu mamicile prin parc vorbeam asa de cred ca au zis ca sunt vreo ciudata.
E vorba de increderea in oameni si nu stiu cum sa fac sa nu mai fiu asa neincrezatoare. Nu prea am dat importanta pana acum cateva saptamani cand, eram la o petrecere, o tipa mai mare decta mine cu 10-15 ani statea langa mine. Atunci am cunoscut-o, normal ca i-am vorbit cu dvs. Imi spune la un moment dat: "stii ceva? eu cand vreau sa pun o bariera intre mine si cineva ii vorbesc cu dvs. Eu sunt "cutare" tu esti "cutare".
De atunci ma tot gandesc la asta, ca tot pun bariere intre mine si lumea din jur, parca nu as vrea sa se apropie cineva de mine. Nu sunt o tipa populara de felul meu, mai degraba o persoana retrasa.
Stiti de ce imi pare rau? Cunosc oameni prietenosi, ma iau la "per tu" din prima, eu tot cu dvs. le vorbesc. Si ii vad ca parca se intristeaza si, dupa un timp, imi vorbesc la fel. Si relatiile se racesc.
Chiar acum multi ani am avut doi sefi care mi-au spus din prima, " eu sunt cutare si el e cutare". Ei, a durat luni de zile pana am reusit sa le spun pe nume.
Poate imi dati vreun sfat ceva, sa nu mai fiu asa "serioasa" mereu.

Cristina si Stefan Costin (25.02.2005)

BazarGeneral

MElise spune:

A vorbi cu "dumneavoastra" nu e o chestie negativa, in principiu. In fond, e o forma de politete care mi se pare fireasca cel putin la inceputul unei relatii dintre doi oameni. Problema este ca noi romanii accentuam exagerat latura asta a politetii. Spui "noi, romanii" pentru ca am avut ocazia sa vad cum stau lucrurile in alte tari, in institutii de invatamant de exemplu. La noi se creeaza din frageda pruncie ideea ca "cei sapte ani de acasa" inseamna, pe langa chestiuni elementarie de educatie, insusirea unui set de reguli rigide si uneori, trebuie sa recunoastem, stupide. Pe de alta parte, cred ca e o chestiune de mentalitate adanc sapata in structura noastra interioara, ca popor. N-am facut un studiu lingistic, dar cred ca limba romana e printre putinele limbi care au un pronume separat pentru a desemna formele de politete si asta spune multe...

Revenind la problema ta, nu cred ca e foarte grav. Poate ar trebui sa te straduiesti un pic mai mult. Si mie mi s-a intamplat de multe ori sa imi fie greu sa spun oamenilor pe nume, mai ales daca era vorba de persoane mai in varsta decat mine. la inceput o faceam cu stangacie, dar in timp mi-am impus ca din momentul in care cineva imi spune ca ar trebui sa ne spunem pe nume, sa fac tot posibilul sa fac asta, desi de multe ori ezit inainte de a pronunta cuvantul. e drept ca am avut parte de oameni draguti, care nu s-au lasat pana nu m-au facut sa renunt la dumneavoastra, adica au insistat de mai multe ori sa le spun pe nume, incat ajunsesem sa ma simt aiurea ca mie imi venea sa continui cu dumneavoastra.

In plus, uite...ma uit la copilul meu, care are tendinta sa spuna tuturor pe nume... matusilor, prietenelor mele etc... uneori o corectez, alteori imi dau seama ca poate ar trebui sa invat din onestitatea si inocenta copiilor.

Poate ar trebui sa incepi prin a te gandi daca tie ti-ar pica bine ca cineva foarte apropiat sa iti vorbeasca cu dumneavoastra. :)


MElise

blackgirl0 spune:

Pe mine, din contra, ma enerveaza persoanele care mai iau la per tu din prima, fara sa le fi acordat eu voie, asta insemnand fie mai tinerele, fie de varsta mea, sau chiar cele mai in varsta. Din nefericire, nu ma "ajuta" nici fizicul, in sensul ca mereu sunt intrebata daca stiu ce fac la munca, am terminat scoala etc. Eu nu vad absolut nicio problema sa te adresezi cu d-voastra, asa procedez si eu mereu, chiar si cu mamicile din parc. Bine, eu mai alatur si numele "d-na..., "d-l..." si pana acum la politete mi s-a raspuns cu politete. Celor care sar calul cu d'soara sau fetito, le raspund ferm ca sunt "d-na..." si de multe ori are efect.
Cat despre a te tutui cu sefii la munca.... mai bine nu! Angajata mea are 48 de ani si tot imi face aluzii sa o iau la per tu, insa prefer sa nu. Mai bine relatiile de munca sa fie doar atat, de munca, colegiale si distante. La per tu imi iau doar prietenii si rudele apropiate (de exemplu, bunicii mele ii spun "tu"). Nu am cum sa fiu prietena cu colegii/colegele.

SuperMami_1 spune:

si eu sunt de acord cu blackgirl

Albumele noastre

corinadana spune:

Si asta e o problema??? nici eu nici aici nu pot spune omului pe nume, uneori greut greut dupa ce mi spune sa nu ma mai adresez asa.
Ca sa nu va mai zic, ca engleza neavand asa ceva mult timp am simtit ca i iau peste picior pe ceilalti vorbindu le cu you...

Corina mama domnisoarei RALUCA si a bebelasei FRANCESCA

http://family.webshots.com/photo/2925218030098531596UGNuSg?vhost=family

Elena_R spune:

Ellinia, stiu exact ce vrei sa spui! Si eu m-am intrebat de multe ori daca nu cumva pierd din cauza politetii exagerate. Si exact cum ai spus si tu, cand vorbesc cu cineva la pers 2-a, parca se raceste relatia.

Si eu i-am spus sefului meu "Domnul nume de familie" luni in sir, cu toate ca nu e batran, are in jur de 40 (iar eu 24 la vremea aia) si toata lumea in jurul meu, chiar si cei mai tineri ca mine il tutuiau si glumeau cu el ca si cum ar fi in aceeasi gasca. Mai ales ca aici cum a spus Corina, nu exista un pronume de politete si majoritatea se adreseaza pe numele mic. Cred ca din cauza asta relatia mea cu seful a avut mai mult de suferit decat de castigat.

Asa ca eu constientizez ca asta e o problema, dar nici nu as putea sa ma schimb si sa ma adresez la per tu cu toata lumea de acum incolo. Prefer sa fiu politicoasa si impacata cu mine in relatii reci, impersonale, decat sa ofensez.

ellinia spune:

Ma bucur ca ma intelegeti si ca nu sunt singura persoana care se adreseaza celorlalti asa.
Corinadana, da, pentru mine este o problema pentru ca, asa cum spunea si Elene, am senzatia ca pierd, ca oamenii nu se pot apropia de mine din cauza asta. Nu prea poti fi apropiat sau nu prea poti glumi cu cineva careia ii spui "doamna cutare". Si cum prieteni apropiati nu prea mai am, am avut mai multi in timpul liceului sau cativa ani dupa, acum mai greu, parca traiesc intr-o lume rece in care fiecare e preocupat de propriile probleme, casa, copii, bani, etc. Toti suntem "domni" si "doamne" nu mai stim sa ne apropiem unii de altii, ne ferim sa nu suferim si ne inchidem in niste colivii. Poate doar in spatiul privat ne desfasuram, ne simtim bine. Mai si ploua afara si ma cam deprima, parca suntem niste manechine cu suflete de ceara...

Cristina si Stefan Costin (25.02.2005)

BazarGeneral

RHYANNA spune:

ellinia
si eu cred ca sunt o persoana retrasa dar mi-am impus sa nu vorbesc asa cum am fost crescuta
adica la matrusi doar cu TANTI si la unchi cu NELU
LA BUNICI CU SARU-MANA ca asa ne-au crescut,insa parintii mei nu au avut pretentia sa le vorbesc la pers 2-a cum am unele cunostiinte care vb cu parintii cu matale,dvs
cred ca asta m-a ajutat mai tarziu
asa ca sefului i-am spus din prima pe prenume
si sunt singura(e inspector de zona -eu sunt sefa de magazin)
toti ceilalti angajati vb la persoana a2-a cu el

fetele mele le spun prietenilor nostri pe prenume,si matusilor la fel

cred ca se creeaza o alta relatie
ce-ti da mai multa incredere

elitasweet spune:

Buna ziua tuturor! Si eu ma comport ca si tine Ellinia.Sincera sa fiu nu o consider o problema...Cred ca este un mod de a respecta si de a impune respect.Mai bine sa spuna lumea ca sunt prea serioasa(din toate punctele de vedere nu numai ca formula de adresare) decat ca nu respect...Daca sunt persoane pe care deranjeaza, asta e!!Pe om tb sa-l accepti asa cum e nu cum ai vrea sa fie. Nu poti sa multumesti pe toata lumea...

Tisina spune:

Ellinia, si eu fac la fel. Si nu imi fac probleme ca sunt judecata pentru asta. Asa sunt eu si pace: daca nu cunosc foarte bine persoana (gen prieteni vechi sau membri ai familiei - dar si aici, celor mai in varsta tot cu dvs. ma adresez si cu pluralul) nu pot sa ma adresez la singular. Si cum spunea si blackgirl, la randul meu, sunt iritata daca sunt luata la pertu asa, din prima. Oi fi eu mai de moda veche, nu stiu, dar nu imi fac probleme din asta.
Si mie mi se atrage atentia uneori sa folosesc direct numele mic si "tu", insa daca nu ma simt in largul meu, nu fac asta.

rrox3 spune:

Ellinia inteleg foarte bine ce spui si ai dreptate. In functie de circumstante, e potrivit sa te adresezi cu Dvs. sau Tu. Nu discut despre cele in care se impune Dvs. In celelalte insa pluralul de politete e doar o bariera. Pui distanta intre tine si interlocutor. Nu are nici o legatura respectul aici. Respectul nu tine de dvs. sau tu. Presupun ca-ti respecti sotul si sunt convinsa ca-i vorbesti cu tu
Cum poti scapa de asta? Prin exercitiu. Mai intai acasa, in fata oglinzii, imaginandu-ti conversatii cu diverse persoane. Si dupa aceea direct cu ele, impunandu-ti asta. La inceput o sa-ti fie greu, dar te vei obisnui. Sunt doar cuvinte
Si eu cred ca are legatura cu increderea in tine in primul rand. Cu valoarea pe care tu crezi ca o ai.
si tie si lui Stefan


Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)