Burtici cu ursuleti de nov - dec 2010 (73)

mirunam spune:

Nu inteleg reclama ilegala... in fine, era tot una cu link-rile postate de voi pana la urma. Ideea era ca gasisesm un carucior de 9kg cu tot cu scoica.

Vasari, frumos site-ul. Am vazut ca au si wrap-uri dar si incaltaminte superba. Tks!!

MIRUNA cu Emanuel Alexandru si Iustin Adrian 24 +

ral_eli spune:

doura, esti? tu ce parere ai in legatura cu landou?

in ce priveste pozele de pe net, nu ai cum sa te protejezi (chiar dc nu postez poze pe site-urile de "socializare" sunt zeci de cai prin care se pot acesa chiar de pe calc tau de acasa), atata timp cat nu sunt indecente sau copiii nu sunt goi .... nu te poti izola de lume si sa te lasi condusa de teama. dezaxati,pedofili, violatori etc ii poti intalni si in parcuri, gradinite, scoli nu numai pe net, ar insemna sa nu mai iesim din casa. parerea mea, nu ma injurati

21+

allexxia_m spune:

Jany felicitari pentru fetita! Sa va traiasca si sa fie sanatoasa! Ti-am pus caruciorul in listuta!

si eu ma uit pe Kanal D
ce as vrea sa se fi uitat si soacra mea, sa auda ca nu trebuie stranse picioarele copilului ca sa iasa drepte ...

25+

douradoudou spune:

ah uitasem de stokke..oricum eu cred ca comand din canada si imi trimite cumnatul meu de acolo..i legatura cu carrycot eu tot vreau..la noi iarna nu este asa de frig ca la voi asa ca o sa stau des pe afara cu bb si mi se pare ca in ala doarme cel mai bine..plus ca daca merg pe la socrii pot sa o las sa doarma linistita in ala..ma "duc" sa mai studiez preturi ..modele..

---

alexa, mami de Maryam buburuza, ingeras in ceruri (17.09.2009- 12.11.2009)
si 23+ cu

ral_eli spune:

ana tu demult ne ziceai ca il simti pe bebe f bine. al meu abia de ieri ce a inceput sa fie mai miscacios si azi, de dimneatza ma tine in suturi . greva as vrea si eu sa fac dar din pacate mi se face foame si trebuie sa gatesc, dar cred ca intru on greva de curatenie
aseara am avut si eu un vis frumos: se facea ca nascusem, natural, fara nici o durere si eram doar eu cu moasa care ma intreaba dc vreau sa-mi iau ramas bun de la placenta pe care tocmai o eliminasem sau sa o iau acasa si apoi l-am pus pe bebe la san (care era legat in stilul sarmalutza)si sugea.

21+

ral_eli spune:

si eu tot din motivele aseta o sa-mi iau: e mai comod pt bebe de plimbat si cand mergem prin vizite sa aibe conditii de somn

21+

allexxia_m spune:

ral_eli ce frumos visul!
sa fie asa, sa ai parte de o nastere asa usoara!

25+

Vasari spune:

Ral-eli ce vis frumos...
Miruna, am gasit linkurile, pe best kids. Cred ca e mai ok sa pui pauze intre cuvinte cand nu merg linkurile. Caruciorul Disney are maner reversibil?

Alina si Maria - 3 nov 2007 si bb2 19+
Primul orice

Elfica spune:

Doura: Multumesc mult pentru pasajele despre clinica Eva. Oricum, nu acolo intentionez, dar nu stiam de astfel de lucruri atat de grave. Ma intreb cum o fi si la Isis? Oare am avut eu acces doar la informatiile ok si or fi si multe nereguli? Daca stie cineva ceva, il rog sa imi spuna!

Inacat: Pentru ca si pe tine te intereseaza nasterea sub apa, iti pun si tie trei povesti despre care stiu eu, sa iti formezi o parere. Le-am mai pus o data, dar au fost considerate reclama si nu puteai intra pe link. Pentru a evita, voi da direct textul, chiar daca se lungeste mult mesajul. In primul mesaj sunt niste poze inedite... Recomand sa cititi, chiar daca nu aveti intentia sa nasteti in acest mod.

Povestea nr. 1:

Salut!
Deci am nascut :)
Simo sar'na ca ai dat de veste
Emanouela, Aurora, Ana, Chrisu multumesc mult pentru urari!

Asa. Sa incerc o mica poveste a nasterii la clinica ISIS Constanta.
Deci... la 37s si 5 zile ne-am dus la Constanta, eu si Omu, ca 2 porumbei, sa asteptam marele eveniment, mai cu graba ca la bb1 caci tot aveam ceva contractii si col scurtat. Numai ca odata ajunsi acolo, Ana a dat de bine la caldurica si a mai stat 10 zile, dandu-ne prilejul sa ne bucuram de o vacanta de neuitat. Si vremea a tinut cu noi. In a 10-a zi, mi-a trecut prin cap ca m-am saturat de vacanta si as cam naste. Am googalit eu despre metode naturale de indus nasterea, cele mai cunoscute fiind deja consumate, Omu meu avand un zambet tot mai larg pe chip . Cea mai plauzibila si aplicabila metoda gasita pe net a fost stimularea sanilor cu pompa. Insfac asadar pompa manuala Avent Isis () si am zis ca sa incerc cate 10 minute la fiecare san si surpriza!! la finalul reprizei mi se rupe apa! era aproape ora 21. Dupa ce am mai dat 2 telefoane, am adunat bagaje, am pornit, ajungand la spital cred pe la 10.30. Dilatatie 2. Sunam la domnul doctor Zaher Mohamed, cu care ne intalniseram o saptamana, de nu ne venea sa credem ca exista in romania un dr obstetrician care sa ne inteleaga si noua micile pretentii si cerinte. m-am instalat in sala de travaliu si nastere, impreuna cu tot personalul zumzaind in jur. O muzica abientala se auzea placut. dupa ce mi-au montat pe burta toate cele de monitorizat, am intrebat daca nu pot sa stau la vericala, ca duceam mai usor parca contractiile in anumite pozitii. No problem, au desfacut curelele de la burta, mi-au adus un mingioi de travaliu, si judecand dupa inensificarea contractiilor, s-au apucat sa umple cada. Am uitat sa zic ca dr mi-ar fi pus perfuzie cu oxiton la inceput, dar dupa ce ne-am sfatuit am decis sa mai amanam, poate nu va fi nevoie, si nu a fost. Si i s-a parut normal sa am o opinie! si cand am zis ca nu vreau epidurala aproape ca m-a aplaudat, dumnealui fiind un mare adept al nasterii naturale pentru cine are curaj, fara nici o anestezie. Am intrat in cada, unde am incercat cateva pozitii pana am gasit-o pe cea potrivita mie (adica stand pe o parte). Dr la fiecare contractie imi sugera ca pot sa incep sa imping cate putin. Cam greu, cu durerile ce incepeau sa se instaleze! Si chiar ma incurcau, caci vroiam sa ma bag in discutia dintre sot si doctor, care alesesera un subiect interesant: despre Fecioara Maria in cultura crestina si cea islamica, si despre rolul femeii in general :))) Si cand vroiam sa zic si eu ceva, venea contracia! mama ei de treaba in scurt timp am inceput sa am contractii la 30 de secunde si mai des. Atunci am inceput sa ma emit sunete: tipete, amestecat cu screamat. Chiar durea, dar sotul zice ca n-a durat mai mult de 4 minute acest greu. Dr mi-a zis dinainte ca cel putin la inceput nu va interveni deloc, caci are incredere in instinctul natural al femeii de a naste. A verificat de 2 ori manual, odata la inceputul travaliului pe masa sa vada cum stiu sa imping pe contractie, si odata in apa, sa se asigure ca merge bine. Expulzia a fost spectaculoasa, foarte rapida si usoara. La nasterea lui bb1 au mai tras ei putin dupa ce a iesit capul, acum a tasnit ca pestele singurica, ceea ce mi-a dat un mare sentiment de izbanda. Am impins doar de vreo 3 ori. Ce a produs uimire (si din pacate eu n-am remarcat caci tocmai imi reveneam din transa), este ca au pus-o pe Ana pe burta si din cauza vernixului ea tot aluneca in jos. Si ea incerca sa se catere la loc cica ziceau ca asta e un instinct natural al lui bebe sa se urce la san. A stat pe abdomenul meu cateva minute fara sa ii taie cordonul, studiile au aratat ca asa e mai bine (informatie gasita de mine pe net, desigur ), ca sa apuce bb sa isi traga toata seva. Dr. Zaher e primul dr care avea stiinta de aceste studii, din toti cei cu care am vorbit pana acum (cam 5 la numar in total, inclusiv cei din odiseea cu bb1). Apoi tati a taiat cordonul, urmand si restul rutinei de dupa. Mare mi-a fost bucuria sa aflu ca nu m-am rupt. Zana mi-a fost adusa rapid la san, a supt imediat cu putere, colostru stiam ca am din seara dinainte cand m-am pompat :). Au vrut sa ma duca la rezerva cu carutza, dar eu ma simteam foarte energica si am zis pas. Imi venea sa sar coarda :)) M-am dus in camera, am facut dus si pana dimineata am pazit euforica un sotz in patul de-a dreapta care dormea rupt(am mentionat ca rezerva era de fapt ca o camera de hotel?), si o Zana in patutul de-a stanga, careia ii ascultam respiratia cu mare placere.
A 2-a zi seara am iesit la plimbare pe faleza, caci simteam nevoia de aer, de i-am lasat iar cu gura cascata. M-au pus sa semnez ca ies pe propria raspundere. Am lasat fata la sectia de neo-nato si am iesit. In noaptea ce a urmat am tras somnul anului :), prin contrast mi-am dat seama cat de prost am dormit in ultimul timp.
Cam asta e povestea nasterii, imi dau seama ca m-am lungit rau, dar nu mai scurtez.
Si uite asa m-am pomenit eu cu 2 delfinasi, la bb1 se vedea muntele din balcon, la bb2 marea, cu portul Tomis :). Locuim in Bucuresti, dar din familia noastra nimeni nu este nascut nici macar in apropierea Bucurestiului.


La cererea noastra, Ana nu a fost vaccinata in maternitate si domnul Dr. nici nu s-a mirat, nici n-a comentat, ba din contra a avut mare grija ca tot personalul sa fie informat despre acest lucru (la Eva dr. sef a facut un scandal monstru pe aceasta tema, chiar in fatza mea, la 10 minute dupa ce am nascut, de-mi venea sa plang. noroc cu dr. Baiulescu, care m-a vizitat repede sa ma linisteasca). O alta cerinta a fost sa nu administreze nici o substanta lui bb inainte sa fim consultati (deci nici lapte praf/glucoza) -nici o problema. Apoi am vrut sa imi fie adus bebe la san imediat dupa infasare -zis si facut! Nici cu refuzul anesteziei n-a fost problema, ba din contra, nici cu refuzul oxitocinei, care nu isi avea rostul atata timp cat totul a descurs foarte bine si fara ea. Singurul lucru pe care l-am acceptat dupa nastere a fost calciul, caci mi-au promis ca nu voi tremura daca imi administreaza. Si asa a fost! Macar la ceva a fost folosit cateterul montat preventiv inainte de travaliu. Si i-au pus si cercei fara sa fim taxati suplimentar.
Mancarea a fost foarte buna, alegeam eu meniul dinainte si uneori era prea multa mancare. Si eu mananc mult! :)


Ce a fost mai bine la clinica Eva:
1. pretul (cam pe jumatate) -dar am platit bucurosi in plus pentru ce am primit la Isis
2. linistea! -clinica Isis e undeva in centru, zgomotul traficului era f mare, mai ales ca si eu si sotul suferim de caldura si am tinut geamurile deschise, nevrand sa dam drumul la AC peste copil. Si pe langa trafic, mai era si muzica de la vreo 2 carciumi de sezon din zona, nu foarte aproape, dar se auzea seara.
3. la eva imbracau copilul in hainele lor, la isis nu prea am luat haine, decat 2-3 lucrusoare, ca nu ma puteam hotara in ce sa o imbrac la drumul spre Bucuresti. La Isis aveau doar scutecele dinacelea patrate de infasat. Dar ce sa zic, acesetea din urma deja au fost detalii mici pentru noi, poate pentru unii conteaza.

poze:
http://family.webshots.com/album/574500121xvyvDd

va pup!

Povestea nr. 2:
Motivul pentru care m-am apucat sa scriu despre cum am nascut e simplu. Am avut o experienta grea, dar foarte frumoasa, si mi-as dori sa fie cat mai multe astfel de nasteri in Romania. Cred ca prea multe mame accepta durerea si umilinta din spitalele de stat, ca fiind un standard de neevitat. Cred ca mult prea putine indraznesc sa isi ceara macar drepturile minime din lege, nu mai vorbesc sa indrazneasca la mai mult. Si mai cred ca, daca mamele care au nascut “altfel” s-ar ridica si ar vorbi, ar fi o lectie ca sa poate. Poate, peste doi sau peste cinci ani, nu am mai fi noi exceptia, sau oricum nu o exceptie asa izolata.

Eu aproape am nascut in apa, la o clinica privata din Constanta. Spun “aproape” pentru ca bebe a fost prea mare pentru bazinul meu si dupa un travaliu lung, am consimtit la cezariana. Cu toate ca am terminat intr-o operatie, am avut o experienta extraordinar de puternica. Iar costurile cred ca nu au fost mai mari decat totalul spagilor dintr-un spital de stat din Bucuresti.

Cum am ajuns acolo?

Acum vreun an jumate, am ajuns pe net la un forum de proaspete mame. Ele povesteau despre nasterea in apa si o clinica in Brasov, singura la ora aia din Romania unde se facea asa ceva. Erau multe pagini si multe povesti; am citit pana dimineata. Iar apoi, in somn, am visat despre cum am sa nasc si eu intr-o zi in apa. Nu aveam nici un plan de facut copii, dar nasterea in apa parea genul de idée pe care sa o tii intr-un colt al mintii pana cand ai sa ai nevoie de ea. Desi imi suna usor utopic, daca ma gandeam la toate nasterile prietenelor mele, majoritatea traumatizante…

In august am ramas insarcinata, asa ca am inceput sa fiu cu adevarat interesata de ce ar presupune nasterea in apa. Iar in septembrie am citit despre Isis, o clinica noua de la Constanta, unde una din mamele de pe forum tocmai nascuse o fetita in apa. Experienta ei suna ca o vacanta – au plecat la Constanta mai devreme cu 10 zile si au facut plaja pana la nastere, care a fost usoara si lina; oamenii din clinica sunt extraordinari si cu mare deschidere la nasterile naturale-naturale, iar conditiile sunt de hotel. Marele avantaj al clinicii de la Constanta, fata de cea de la Brasov – mai multi doctori fac nastere in apa, daca nu e unul disponibil, nu se strica tot scenariul. La Brasov e un singur medic; cand e de garda la spital, la revedere nastere in apa, ai facut drumul degeaba!

Prin noiembrie, am plecat cu sotul meu la Constanta, sa cunoastem clinica si pe directorul ei, Dr. Mohamed Zaher, un palestinian cu alura de urs de treaba, mutat de vreo 20 de ani in Romania. A fost dragoste la prima vedere. Principiul clinicii, spunea medicul, este nasterea naturala si deplinul acord cu dorintele mamelor. Nimic nu se intampla fara acordul pacientelor, daca nu e o urgenta medicala. Importanta este experienta copilului si a viitorilor parinti, nu neaparat indeplinirea formalitatilor standard. Am vizitat saloanele, am vorbit cu medicii, am vazut cada, am discutat despre nasterea prin hipnoza. Si am plecat de acolo fericiti, aproape uluiti in fericirea noastra: e prea frumos ca sa fie adevarat!

In lunile care au urmat am fost intr-o stare total zen. M-am pregatit ca la carte, cu analize, sport, mancare sanatoasa si cursuri de ingrijire a copilului. Si, dincolo de toate astea, am avut permanent un zambet pe fata – aveam sa am o nastere extraordinara, de care nu imi era deloc frica. Simteam ca am sa fim pe maini bune, si eu, si Toma, bebelusul nostru.

Bineinteles, toata lumea, de la ai mei pana la colegii de la birou, se uitau la mine ca la o nebuna. Cum sa ma duc pana la Constanta, ce, s-au terminat maternitatile din Bucuresti? De ce as vrea sa nasc natural, fara macar o epidurala, daca tot ne-o ofera medicina pe tava? Si mai ales, toti pareau ingrijorati ca ma dau pe mana „unui arab” (cate prejudecati despre omul asta!), cand aveam la Bucuresti doctori cu nume mari. Ce-o sa se aleaga de mine, daca e vreo problema?

Stiam clar ce-o sa se aleaga de mine – in primul rand, eu am sa aleg. Nu o sa imi spuna doctorul sa nasc la data de x, pentru ca atunci are el liber in agenda, nu o sa am un travaliu accelerat de ora la care medicul meu are programari la cabinet, nu o sa stau departe de copilul meu si nu am sa dau nimanui spaga sa se poarte omeneste cu mine si cu bebelusul.

Si cu hotararile astea in cap, in noaptea de 1 spre 2 mai am luat-o spre mare. Intai a fost travaliu fals, dar sarcina era prea avansata ca sa ne mai plimbam asa pe autostrada, toata-ziua-buna-ziua. Cinci zile am ramas la clinica, impreuna cu sotul meu, intr-o rezerva cu doua paturi cu vedere la mare. Cand ne vedea pe holuri, doctorul radea la noi si spunea – stati aici, unde sa plecati, ce, nu va place in vacanta? Si vacanta a fost – zile intregi cu plimbari pe plaja, stat la terase in soare si bai in marea inghetata, pentru jumatatea mea mai curajoasa.

In dimineata de 6 mai, mi s-a rupt apa. Am avut un travaliu de 12 ore (cand or fi trecut?). Dupa doua ore de impins la dilatatie maxima, doctorul a ajuns la concluzia ca Toma nu coboara deloc in bazin. Avand in vedere dimensiunile lui, 4.1 kg si un cap care nu a incaput in estimarile ecografului, mi se spusese ca s-ar putea sa se intample asta. Dar ma bucur ca am incercat si nu imi pare rau pentru nici un minut din cele 12 ore.

Stiu ca am facut tot ce se poate, stiu ca Isis e unul din putinele locuri unde oricum ma lasau sa incerc atat. Si stiu ca toata lumea, de la primul la ultimul om din sala, de la directorul clinicii pana la infirmiere, a fost acolo pentru mine, pentru ca eu sa reusesc.

Cand ma gandesc la cele 12 ore, nu ma gandesc cu groaza sau cu durere sau cu rusine, ca in atatea povesti ale prietenelor mele, care au nascut in spitale normale. Imi aduc aminte despre cum intra soarele in apa din cada, cum am stat cu sotul meu alaturi tot timpul, cum mirosea apa a levantica de la sarea de baie pe care am adus-o cu mine. Cred ca toata lumea a zis ca suntem dusi cu capul cand a vazut cada plina de ierburi uscate, dar important e ca doctorul ne-a lasat in boii nostri! Imi mai amintesc cum intrasem ca intr-o transa si eram complet intoarsa spre mine si spre ceea ce mi se intampla. Chiar nu stiu cand au trecut cele 12 ore, am fost intr-un spatiu in afara timpului…

Cat despre dureri, de ce spune toata lumea ca sunt cele mai groaznice din lume? E drept, „pe uscat” au fost mai rele decat in apa, dar nicaieri nu au fost insuportabile. In plus, invatasem o tehnica de respiratie pe contractie (inspiri numarand lent pana la 4, expiri numarand lent pana la 6) si, concentrandu-ma la ea, aproape ca nu stiam cand se termina durerea…

Cel mai greu a fost momentul in care doctorul mi-a spus ca imi lasa o ora de gandire – mai stam sau ne mutam in sala de operatie. Inima lui Toma batea bine, deci timp era berechet. Dar deja el avea un hematom mare in varful capului si era evident ca se loveste de oasele bazinului. A fost un moment tare greu, in care ma luptam cu sentimente contradictorii: vreau sa nasc natural – dar daca insist aiurea si ii fac rau si copilului?; nu ma intorc acasa infranta, dupa ce am batut toba despre cum am sa nasc eu complet natural, in apa – dar zau, nu mai pot; nu se poate sa nu iasa, m-am pregatit in atatea feluri pentru nascut natural – dar am incredere in medici si nu cred ca ma trombonesc ca nu merge, numai ca sa scape mai repede de mine.

Si uite asa am ajuns si pe masa de cezariana unde, odata sedata, sotul meu imi povesteste cum repetam intr-una “n-am putut, n-am putut”. Si dupa aia l-au adus pe Toma, si era alb si mic si lung si absolut perfect. Si restul nu a mai contat. L-am primit la mai putin de o ora dupa ce l-au scos, si imediat mi l-au pus la san si l-au lasat cu mine in pat vreo patru ore. De a doua zi, de cand m-au mutat inapoi in camera cu sotul meu, l-au adus si pe el, si de-atunci suntem de nedespartit.

Am avut rapid lapte pentru el – a ajutat travaliul aproape complet si reintalnirea foarte rapida. Si de atunci am lapte berechet. E o experienta uluitoare!

Cat am mai stat la Constanta – a durat mai mult certificatul de nastere la primarie decat refacerea mea – am avut parte de un super tratament. De la doctor si pana la infirmierele care ne aduceau masa, toata lumea din clinica partea sincer interesata de noi. Ne e bine, stim ce avem de facut, avem nevoie de ajutor?

Acuma, daca e sa fac o comparatie intre nascutul natural si cezariana, as alege oricand, de data asta in cunostinta de cauza, nasterea naturala. E mai simpla, mai fara dureri si mai ales cu impact zero dupa ce s-a sfarsit. La cezariana am avut dureri in primele zile, nu am voie sa fac multe lucruri si am un mare semn de intrebare privitor la o a doua nastere naturala, mai ales daca bebe va fi la fel de mare.

In plus fata de o nastere normala, nasterea in apa face lucrurile mai usoare, mai putin dureroase si, teoretic, mai rapide. Nasterea in apa relaxeaza si – asta o spun din carti, eu nu am trait-o – face expulzia o joaca de copii, in numai cateva minute. Daca ma gandesc cate beneficii are nasterea in apa, pur si simplu nu reusesc sa inteleg de ce nu au toate spitalele in inventar o cada de nasteri…

Vorbeam cu sotul meu in masina la intoarcerea in Bucuresti – am fost ca intr-un refugiu, un loc sigur, si trebuie sa ne intoarcem in lumea reala. O sa fie probleme, o sa avem griji, Toma o sa se mai imbolnaveasca si o sa planga, eu poate am sa ma plictisesc acasa. Dar important este cum incepi lucrurile, si pentru asta Isis a fost cel mai bun loc la care puteam spera.

Nu scriu ca sa fac reclama clinicii unde am nascut – desi reclama se cheama testimonialul unui client incantat! Poate fi orice clinica unde se practica nasterea in apa. Poate fi orice clinica unde se practica nasterea cu chip uman, nu cea industriala. Important este ca si alte femei sa afle ca se poate si altfel.”

Povestea nr. 3:
Inca sunt in maternitatea Isis, au trecut 2 zile de cand am facut cunostinta cu Denis baietelul meu mult asteptat. Au trecut 2 zile si eu ma simt excelent din toate puncete de vedere, sunt in camera, cu laptop-ul in brate, Denis doarme profund ,iar eu profit un pic de linistea de aici, pentru a ma intoarce un pic in timp in urma cu cateva ore , nu vreau sa uit nici un detaliu, ar fi pacat, vreau sa impartasesc cu voi aceasta experienta pe care eu una am avut norocul sa o traiesc.
De ce spun ca am avut norocul ?...va intrebati poate, pentru ca pana la urma fiecare femeie traieste aceasta experienta, de a aduce un copil pe lume, de ce povestea mea ar fi diferita sau speciala ? Bineintelesc ca fiecare nastere e unica si deosebita pentru orice mama, eu am senzatia ca am trait dupa un scenariu de film, nasterea lui Denis a venit sub apa, am putul sa-l vad cum pluteste in apa e ceva senzational prea frumos ca sa crezi ca e adevarat....da e posibil , acest lucru a fost posibil datorita domnului dr.Mohamed Zaher , care a vrut sa faca in asa fel incat , momentul nasterii unui copil sa fie mai mult decat un eveniment important in viata unei familii, NASTEREA SUB APA inseamna pentru mama: confort, sanatate , relaxare, liniste dar si spectacol.
Am avut o sarcina usoara,cele 9 luni au trecut repede si pe masura ce trecea timpul ,incercam sa o pregatesc pe Raisa pentru momentul in care va veni fratiorul ei. Denis s-a hotarat sa vina la terment(fix 40 de saptamani), in noaptea de 29 septembrie, cand a dat semne car ar vrea sa vina.
Dormeam cu fetita mea Raisa, ne tineam de mana (asa dormim noi mereu, tinandu-ne de mana) si am inceput sa am dureri de burta, se repetau la intervale scurte de timp, fiind la a doua nastere am intuit ca e posibil sa fi venit momentul, am inceput sa-mi fac griji, nu pentru mine , pentru Raisa, ma gandeam ce fac cu ea? cu cine o las daca plec spre spital? durerile se repetau, m-am dus si am luat un no spa, apoi la calculator , i-am scris un mesaj domnului doctor Zaher, prin care i-am explicat ce se intampla cu mine( ma gandeam ca va vedea repede mesajul, pentru ca stiam ca era la clinica cu cateva ore in urma) , am intrat in cada , am facut un dus , Raisa se trezise , incercam sa o adorm la loc , dar cum ii dadeam drumul la manuta se trezea...vazand ca dl. dr nu a citit inca mesajul , m-am decis sa-l sun, bineinteles ca era acasa . Tot timpul ii spuneam ca eu voi naste cand e de garda, si pe zi... ca sa nu cumva sa-l deranjez , sa-i iau din timpul petrecut cu familia sau din orele de odihna care si asa la dansul sunt aproape inexistente.
Mi-a raspuns imediat si ne-am dat intalnire la Isis. Apoi am sunat-o pe Sorina , este psiholog si o buna prietena , care mi-a promis ca va fi alaturi de mine la nastere, este o persoana care te linisteste prin simpla ei prezenta , vocea blanda si calmul ei. A mai ajutat mamici la nastere si aveam toata increderea ca impreuna cu ea imi voi depasi toate temerile pe care le aveam.
Vali, sotul meu m-a vazut agitata prin casa, a vazut ca nu ma simt bine asa ca s-a trezit si s-a imbracat . Pe Raisa am lasat-o cu vecina noastra, stiam ca e pe maini bune, ele doua se inteleg minunat , iar noi am plecat spre maternitate, era deja ora 4 eu tremuram din toate incheieturile, de frig, de durere, de emotii, aveam contractii dese si scurte , dar peste care treceam usor(in comparatie cu cele de la nasterea Raisei) , pentru ca respectam indicatiile Sorinei , de a respira corect pe contractie (inspiri pana la 4 , expiri pana la 6 ).
Am ajuns la isis , la receptie era Nicoleta, e o fata tare draga mie , mereu cu zambetul pe buze , vesela si amabila la orice ora. in cateva minute au aparut Sorina si Ana, pe care abia acum am avut ocazia sa o cunosc mai bine, o fata extraordinara . de obicei cand ne gandim la moasa ne imaginam o tanti plinuta , trecuta de 45 de ani, dura , plictisita , repezita, e greu sa-ti imaginezi o tipa ca Ana ca moasa, care este exact opusul imaginii pe care o aveam eu despre moase. Frumoasa,,blanda, cu gropite in obraji , inalta, corp frumos ......o bijuterie , nu ai cum sa nu o iubesti .
In scurt timp am ajuns in camera, m-am schimbat, deja Sorina era langa mine si imi dadea indicatii pretioase pe timpul contractiilor, masaj pe spate, era bine, .
Am aruncat o privire prin camera, arata excelent, perdele din matase galbena, draperii plusate, frumoase, mobilier elegant (comoda cu oglinda mare , 2 paturi pentru mine si insotitor , din familie daca doresc, sifonier, dulapioare, si surpriza....un patut minunat alb, cu lenjerie si aparatori din catifea .....am inteles ca fusese achizitionat de curand si ca Denis e primul locatar . baia arata excelent , balconul iti ofera o priveliste placuta deci aveam cele mai bune conditii.)
Venise timpul sa ma intalnesc cu dl. dr, am iesit din camera si am mers in sala de nasteri.....credeam ca ma voi reintoarce in camera dupa cateva minute , nu stiam ca odata intrata in sala de nasteri nu voi mai iesi decat dupa ce se va termina totul. deci nu mi-am luat ramas bun de la sotul meu.
Acolo ma astepta dl. dr Zaher, si renumita cadita de nasteri pentru care ma pregatisem 9 luni de zile. Bineinteles ca nu am scapat de urcatul pe masa , dl. dr stie de fobia mea pt tot ce tine de spital, ace, foarfece dar trebuia facut acest control pentru a vedea in ce stadiu ma aflu. Nu m-am comportat prea frumos pentru ca la un moment dat in timpul controlului i-am dat peste mana ca nu-mi placea ce-mi facea , si mi-a adus aminte ca trebuie sa nasc , ar trebui sa fiu mai ...barbata .
Contractiile curgeau una dupa alta , dar erau scurte, Sorina era in dreapta mea , ma tinea de mana si-mi vorbea in permanenta , imi amintea ca trebuie sa respir corect , nu-mi dadea voie sa schitez vreo grimasa, sa ma stramb sau sa fac gesturi inutile care oricum nu m-ar fi ajutat cu nimic, ci dimpotriva m-ar fi obosit mai mult...imi spunea mereu sa raman relaxata, sa inspir si sa expir lung...o ascultam si era bine.
Ana era in dreapta mea , se chinuia sa-mi gaseasca vena , ma intepa , la un moment dar mi s-a spart o vena(dl. dr a zis ca asta e un semn de frica, asa si era, imi era fff frica). Offff si a venit momentul in care dl. dr a zis ca trebuie sa-mi rupa membranele, imi era frica si desi mai trecusem o data prin aceste momente si stiam ca acest procedeu nu e dureros, intrebam pe toata lumea : dar asta o sa ma doara? aveam nevoie sa stiu in permanenta ca nu voi suferi, ca nu ma va durea nimic ca totul va fi ca un fulg(vorba Sorinei)
Dl. doctor mi-a legat un picior de masa cu o curea ....cand am vazut ca-mi prinde cureaua aia, l-am intrebat disperata: da de ce ma legati? el mi-a raspuns calm si simplu, .....ca sa nu fugi , asta da incurajare....
Stiam ca din acel moment durerile se vor amplifica.....si asa a si fost....contractiile au devenit mai dese si mai intense, dar eu ma purtam exemplar , respectand indicatiile Sorinei, care imi vorbea intr-una pe un ton calm, imi spunea o poveste frumoasa , despre o plimbare la munte , aer curat, izvor cu apa rece, eram relaxata, auzeam cum dl. dr. daduse drumul la apa in cadita , deci eram pe aproape,
Contractiile erau dese , din ce in ce mai dureroase, aveam gura uscata, imi dadeau apa rece, transpirasem, simteam ca-mi curg siroaie de apa pe fata, deja incepusem sa obosesc, a venit o contractie...grea , foarte grea, nu se mai termina, nu mai puteam respira, ma sufocam, nu mai puteam sa o ascult pe Sorina, care imi repeta intr-una sa inspir si sa respir sa am oxigen....nu reuseam, , ma sufocam, a trecut, apoi la nici 2 minute alta contractie , mai groaznica am apucat-o pe Sorina de mana, imi bagasem capul in pieptul ei, ma mir ca nu am daramat-o din picioare la cat e de fragila ....nu mai aveam control asupra corpului meu....niciodata nu am avut senzatia asta, nici la prima nastere(atunci eram prea amortita, nu simteam aceste dureri, nu participam cu nimic parca, deci nici asa nu e bine), durerea , contractiile alea pusesera stapanire pe mine si faceau ce vroiau cu mine.
Nu ma pregatisem suficient de bine pentru asa ceva....Sorina ma avertizase din timp ca trebuie sa ma pregatesc, imi daduse un curs pregatitor pentru nastere pe care trebuia sa-l ascult macar de 2 ori pe zi, acel curs te invata sa -ti intelegi corpul , contractiile durerile din timpul nasterii, astfel poti avea controlul asupra corpului tau....
Trebuia sa ma Iau la tranta cu durerea, sa demonstrez ca sunt mai puternica , sa o las sa vad pana unde poate merge, cat de intensa poate fi....dar ma domina, era mai puternica decat mine.
Am discutat cu dl dr. pe parcursul sarcinii ca voi naste in apa, fara anestezie, amandoi eram pregatiti pentru asta, dl dr , isi pusese mari sperante in mine, stia ca voi fi puternica si ca voi putea sa respect ceea ce spusesem.....si eu am crezut ca voi rezista fara anestezie peridurala...... nu a fost asa din pacate ...dar cu toate ca eram invinsa de durere, nu am cerut anestezie, nici nu credeam ca mai era posibil sa mi-o faca , pentru ca era deja tarziu, mai aveam putin ....
Dl dr era langa mine ....vazandu-ma in starea aia ,m-a intrebat :vrei sa facem anestezie? am crezut ca nu aud bine.....am ridicat capul si am spus daaaaa, va rooog, ...ma simteam un pic vinovata, simteam ca poate l-am dezamagit un pic , dar atunci eram in stare sa-mi recunosc slabiciunea , sa recunosc ca nu sunt atat de puternica(mai tarziu mi-a zis ca nu l-a lasat inima sa ma lase sa ma chinui).
Au mai fost vreo 2 contractii puternice pana a ajuns. doamna dr anestezist....s-a miscat extraordinar de repede,iar in 2 minute nu am mai simtit durerea.....doar contractia, Denis care vroia cu orice chip sa iasa afara..... asa ca a venit momentul sa intru in apa....in sfarsit.....
De cate ori ma gandeam la momentul nasterii imi imaginam acest moment , cand voi sta in apa,imi imaginam ca ca acea cada e cu adevarat magica , o priveam ca pe o salvare, ca o data ajunsa in apa toate durerile, tot chinul va disparea....m-au ajutat sa ma ridic de pe masa...., trebuia sa cobor pe niste scarite , sa mai merg jumatate de metru apoi in cada....ce credeti ca am mai coborat scaritele? ...eram atat de disperata sa ajung in cada ca am facut un pas mare de pe scara direct in cada , dl. dr si ceilalti din incapere au ramas cu gura cascata ca isi imaginau ca eram asa, ca un ou fragil pe care il tineau din toate partile sa nu se sparga ....asa ca saltul meu de pe masa direct in cada i-a luat pe toti prin surpridere .
Stiam eu de ce eram atat de disperata sa ajung in apa.....apa calda , cada mare , eu libera , puteam sa stau cum vreau, pluteam in apa, in sfarsit ma puteam relaxa, ma linistea apa, ma incalzea, toti muschii mei erau complet relaxati , asteptam acum sa vad cum e pe timpul contractiilor, era bine, deja incepusem sa preiau controlul asupra corpului meu, la contractii nu mai aveam dureri , bulbucii imi faceau un masaj incredibil de relaxant , trebuia doar sa imping, era greu dar nu imposibil.....Sorina ma poza, imi facea poze de zor, ma punea sa zambesc ....ha, ha , ha, foooarte amuzant Sorina . Dl. doctor m-a ajutat, m-a incurajat, imi spunea ca aproape am terminat, ca mai avem foarte putin , sa mai fac un efort si e gata.....dar nu mai credeam ,asta imi spunea de cateva minute si nu se mai termina ....dar am vazut-o pe Sorina care zambea si mi-a zis :hai Ramona ca il vad s-a apropiat cu aparatul sa surprinda acele momente...atunci am stiut ca trebuie sa-mi dau si sufletul ca suntem la final......
in acel moment domnul doctor a zis : ce zici? il chemam pe tatic sa vada si el , sa-l punem sa taie cordonul.?...desi eu initial nu eram de acord ca tati sa asiste, pentru ca nu vroiam sa ma vada suferind...in acel moment mi-am dat seama ca as fi o egoista sa nu-l chem , apa era curata, eu eram bine nu sufeream chiar imi doream ca el sa participe acum la final....problema e ca tati nu mai era de gasit ....el crezand ca totul va decurge ca la prima nastere (adica va avea de asteptat cateva ore bune) s-a dus sa mai rezolve niste probleme , asa ca a ratat marele moment.
La prima nastere, in timpul travaliului dl dr. a facut o gluma , ca cica sotul meu ar fi plecat cu o blonda....iar acum la fel....Sotul dumneavostra e cu o blonda .....l-am intrebat daca e vorba de aceeasi blonda de la prima nastere, si a zis ca nu , e alta , mai tanara probabil ...
asa ca ne-am continuat treaba , denis vroia cu orice pret sa iasa, asa ca ne-am unit fortele si........ incredibil, simteam efectiv cum a iesit....de ce mi se pare incredibil? pentru ca la Raisa nu am simtit asta.....toata zona de jos era amortita, am fost taiata , apasata pe burta , nu am impins , nu am simtit ca iese , pur si simplu pe ea am vazut-o la dl. dr in brate,, fara sa-mi dau seama cand si cum a iesit....acum a fost altfel.....eu am participat pur si simplu la nasterea copilului meu....eu am pus prima mana pe el , eu am fost prima care l-a luat in brate si nu dl. dr cum se intampla de obicei la nasteri...pur si simplu Denis plutea in apa, legat de mine prin cordomnul ombilical iar eu l-am luat in brate si l-am pus pe pieptul meu., nu aveam curaj sa-l iau , dl. dr imi spunea poti sa-l iei in brate ....credeam ca-mi sare inima din piept, nu va imaginati ce inseamna asta, nu stiu ce era in mintea mea in acel moment , cum sa te mai gandesti in acel moment ca poate cu cateva minute ai suferit? crezi ca mai simti durere? pentru astfel de clipe merita sa suferi un pic, chiar merita fetelor, daca aveti ocazia, si acum o aveti dattorita domnului doctor , meritati asta si voi si copilasii vostrii.
Pret de cateva minute am stat cu Denis lipit de mine, l-au lasat asa pe mine cat am vrut....dar stiti ce mi s-a parut incredibil? faptul ca apa era limpede ca lacrima, si Denis curat , curat, ma asteptam sa fie apa murdara , nu am avut nevoie de epiziotomie, nu m-am rupt , apa a ajutat mult la intinderea pielii, la dilatatie.
Ne-am mai balacit un pic in apa , bebe era atat de linistit se simtea foarte bine la mine in brate, nu plangea ci doar incerca probabil sa inteleaga ce se petrece in jurul lui, era putin buimac dar se simtea in siguranta la mine in brate....intr-un final i s-a taiat cordonelul si l-am dat doamnei doctor Bucur sa-l consulte....am iesit si eu, m-au invelit intr-un prosop si m-am urcat iar pe masa, unde am mai stat vreo ora sa ma odihnesc....
L-am sunat si pe tatic , care nu pricepea ce vreau sa spun: cum adica... gata? asa repede? cand ? cum?....vin acum...
apoi am venit in camera, sotul meu si de aceasta data a venit cu un buchet imens de trandafiri de toate culorile: alb, rosii, galbeni , roz, inca i se citea nedumerirea pe fata, parca tot credea ca e o gluma, pentru ca practic totul s-a derulat fff repede, la ora 5 m-am internat iar la ora 6.20 am nascut, iar eu eram fresh, ma simteam excelent, mergeam , radeam chiar nu ma mai durea nimic.
.
Vreau sa multumesc din tot sufletul meu domnului doctor Mohamed Zaher , care mi-a fost alaturi la prima nastere, pe timpul sarcinii si la cea de-a doua nasterie, ii multumesc ca mai mult decat medic, mi-a fost prieten , m-a ajutat, mi-a dat incredere si a facut ca cele mai importante evenimente din viata mea sa fie cu adevarat de neuitat.
Multumesc Sorinei care mi-a fost alaturi in toiul noptii desi are doi copilasi mici acasa, prezenta ei a fost ca aerul pentru mine, multumesc Anei ,domanelor dr intregului personal de la Isis care au avut grija de noi cat am stat in maternitate.
eeee, dragele mele, cam asta ar fi povestea mea, probabil ca va intrebati cum a reactionat Raisa? Raisa isi iubeste fratiorul, foarte mult , numai ca va trebui sa inteleaga ca bebe Denis nu e una din papuselele ei de acasa, e un pui de om de care trebuie sa avem mare mare grija. E un membru al familiei cu drepturi depline care are nevoie de toata atentia si dragostea noastra si sunt sigura ca nu-i vor lipsi niciodata.

25+

Elfica spune:

Eu am contactat clinica telefonic si informatiile mi-au fost oferite foarte politicos, apoi i-am trimis un mesaj medicului si mi-a raspuns foarte prompt (la primul mesaj de pe o zi pe alta, la al doilea in cateva minute/ore). E de acord sa ma monitorizeze medicul din Bucuresti, incat sa nu fac multe drumuri Buc-Cta, iar la dansul ma duc in septembrie, la un control de evaluare. Pana acum suna bine, oricum nu iau o decizie acum. Am oricand la dispozitie varianta in Bucuresti la Filantropia, ca la Regina Maria sub apa nu am sanse, din cauza costurilor enorme. Si pt Isis voi face un efort, dar nu se compara...

tuturor!

25+