Rugaciune colectiva pt. a dobandi prunci buni (61)
Raspunsuri - Pagina 2
histamina spune:
fetele,
glicemia mea e 88.e fantastica. se vede glucoza.in viata me anu am avut atat.
proteinele sunt sub limita minima, insa.
se vede lipsa de mancare.
le astept si pe celelalte
lilig, fain sa ai multi copii.
si noi ne doream,dar,din pacate.......................
insa nu te stresa de altii.
Lili_g spune:
Ce inseamna "din pacate?"
Crezi ca toate sarcinile tale vor fi toxice? E o regula?
daca vei mmai ramane insarcinata doctorii ce zic?
Ma bucur ca sunt analizele bune...si tu esti optimista...O sa mananci bine dupa aia. Eu cred ca organismul tau va fi mult mai bine dupa nastere.
histamina spune:
nu sarcina toxica e cea car ema impiedica,ci diagnosticele conexe.
alergiile medicamentoase, la traumatism, la dezinfectante,fac practica imposibila orice investigatie, operatie.
practic, daca voi naste natural, atunci va fi totul pe viu, daca va fi cezariana, va fi perfuzie cu adrenalina si alta cu hemisuccinat.asa a fost si la apendicita si tot am facut moarte clinica.
oricum eu avort nu fac.
deci nu sarcina toxica m-a speriat.nicidecum.doar ca niciun dr nu vrea sa ma preia.eu fac reactie alergica practic la anestezice, calmante, somnifere, antiinflamatoare, antibiotice............si sunt reactii grave, nu usoare,de genul umflat, bubite etc.
bebe3 spune:
Multumesc,draga Lili,esti foarte draguta!!!Mai am de citit 6 zile Acatistul Sfantului Nectarie...Ii pupam pe copilasi si iti doresc sarcina si nastere usoare!Sa va dea Dumnezeu numai bine!
Pentru Histamina ,ii dorim sa o ajute si sa o intareasca Dumnezeu,Maica Domnului si toti sfintii,sa treaca cu bine peste toate greutatile!!!
noce spune:
Histamina nasterea "pe viu" este o experienta minunata, emotionanta, inaltatoare, mantuitoare (se spune ca femeia se mantuieste prin nastere de prunci) si iti doresc s-o traiesti si tu. Medicamentele in timpul nasterii in general strica treaba.
Lili g, foarte frumos ca se practica randuielile ortodoxe acolo intre catolici si ca puteti avea o viata spirituala ca acasa, chiar mai buna 
Am dat peste povestea mucenicului Evghenie, un mucenic al zilelor noastre, nascut ce 3 ani inaintea mea si m-a impresionat. E si o inregistrare la care nu m-am uitat si v-as sfatui si pe voi sa nu va raniti sufletul cu imagini barbare.
Azi e ziua Patriarhului nostru! Sa ne traiasca! Am citit www.jurnalul.ro/stire-special/daniel-copilul-fascinat-de-verbul-a-sluji-107287.html" target="_blank">aici povestea copilariei lui.
Happy-mami de 
Filip, 1 august 2009
histamina spune:
da noce.
ai dreptate.
numai ca e nesuferita asta d emastocitoza care da reactie pesudoalergica la orice traumatism.ca si cum ai avea alergie.
glumeam, si ii spuneam sotului ca nu ma va putea bate...............radea si el.
e de groaza si daca ma intep cu un ac.
eu sunt insa f optimista.
Dumnezeu si mila!
cami_antonia spune:
buna feteleeeeeeeeeeee
am revenit
am scapat de tezaaaaaaaa
sunt doctor in geografieeeeeeeee
slava domnului ca nu mai am acest stres pe cappppppp
acum ma joc cu antonia
stau cu ea cat mai mult
mai fac prin casa una alta
si tot asa
va pup pe toateeeeeeee
si ma bucur ca ati intrebat de mine
lilig
noce cum e in quatar?
ca viata ... ca mod de trai ... etc
Lili_g spune:
Cami, am trimis PM.
la toate fetele.
cipicah spune:
Astazi o praznuim pe Sf.Mironosita Maria Magdalena.
Alaturi de ea il praznuim si pe Sfantul necanonizat Ilie Lacatusu,ce a suferit in temnitele comuniste,la ale carui sfinte moaste intregi ne putem inchina in cimitirul Giulesti,la o mica capela.
Iata cateva marturii despre Sfantul Ilie Lacatusu :
Sfinti din inchisori - Parintele Ilie Lacatusu
fragment din cartea Din temnite spre sinaxare
Marturia Parintelui Ioan de la Rarau
- Parinte Ioan, spuneti-ne cateva cuvinte despre parintele Ilie Lacatusu, ale carui moaste intregi si binemirositoare au fost gasite acum cativa ani in Bucuresti…
- Afland de la cineva de la Bucuresti de parintele Ilie Lacatusu, care zicea ca parintele vorbeste si face minuni, de curiozitate am mers si eu la un prieten care avea masina si m-a dus la cimitir. Eu nu cunosc Bucurestiul si nu stiam unde sa merg. Si a vrut Dumnezeu ca sa vina fata parintelui Ilie Lacatusu la cimitir acolo, desi nu fusese de vreo doua-trei zile. Am socotit ca Dumnezeu a vrut asa ca sa-mi faca un favor, pentru ca eram strain de Bucuresti, la distanta foarte mare si poate pentru dorinta asta de a-l vedea si de a se confirma ceea ce am auzit, sa vad personal cu ochii mei, Dumnezeu a vrut ca fata sa vina.
Si intrand inauntru, am vazut un mort adevarat, cu ochii inchisi, complet, nemiscat. M-am mirat cand l-am vazut fara capac deasupra, fara mirosuri. Omul, cand moare, in doua-trei zile trebuie sa-l trateze cu fel de fel de chimicale ca sa nu raspandeasca mirosuri, ca sa nu putrezeasca imediat; sunt multi care au inceput sa putrezeasca din cauza pacatelor. Iar el - nimic, de atatia ani, traind in aer ca toti oamenii, si descoperit, si fara niciun fel de miros. M-am pus in genunchi si capul l-am aplecat pe sicriu si am facut o rugaciune. Si, bineinteles, in rugaciune am pomenit pe Mantuitorul, Maica Domnului si dupa aceea pe el, personal, ca sa se roage pentru iertarea pacatelor mele. Si cand am ridicat capul si m-am uitat la el, era cu ochii deschisi mari. Atunci, neasteptat - pentru ca sfantul face minuni, deschide ochii, se misca, vorbeste la cei care sunt vrednici - eu, socotindu-ma cu totul nevrednic de asa ceva, am ramas impresionat cand am vazut ca a deschis ochii mari. Am plecat din nou capul si am facut o rugaciune si cand am ridicat din nou capul, ochii i-a miscat in directia mea, se uita cum se uita oamenii fara sa invarta capul - dar ochii i-a invartit exact spre mine. Si fata Parintelui Lacatusu zice: „Parinte, tata vrea sa-ti vorbeasca, intreaba ceva”. Si, in clipa aceea, neasteptand alta invitatie, m-am uitat in spate, stiam cand eram eu in cimitir mai erau vreo trei oameni - acum erau vreo patruzeci-cincizeci de oameni in spatele meu. Si atunci m-am ridicat si am plecat.
Si am ramas cu convingerea ca Sfantul Ilie Lacatusu este un sfant cu adevarat mare, mare inaintea lui Dumnezeu. Nu-i cunosc activitatea, nu-i cunosc viata, stiu ca a fost un preot care a facut puscarie pe timpul comunistilor si din cauza asta nu vor sa-l canonizeze conducatorii.
Am mai mers alta data, ca la doi ani, si am intrat iar la parintele Ilie Lacatusu. Am pus iarasi capul pe sicriu si m-am rugat; inainte insa iarasi am pus mainile mele pe mainile lui - tepene complet, reci ca gheata, cum sunt mortii si, dupa ce m-am rugat putin, am pus mainile mele pe mainile lui si am vazut ca mainile lui se misca in sus si in jos, se miscau cu mainile mele.
- Dumneavoastra ii miscati mainile sau nu?
- Eu le-am miscat. Am pus mainile mele pe mainile lui.
- A, deci erau miscate de mainile dumneavoastra?
- Mainile mele erau pe mainile lui si am vazut ca mainile lui nu mai erau reci ca gheata, erau calde. Si am miscat sa vad daca se misca. Se miscau mainile si am ramas uimit. Am vazut un mort, da’ nu-i mort, un mort viu.
- Nu mai erau rigide?
- Nu, absolut deloc. Erau flexibile.
- Nu se vedeau semne de putrefactie…
- Absolut nimic, ca viu, si cu mustata si cu tot absolut.
- Cu parintele Ilie ati auzit si alte minuni?
- Spunea cineva ca a vorbit cu el si am ramas atunci foarte ganditor: cum poate un mort dupa atatia ani sa vorbeasca? Cum poate de atatia ani sa fie si sa nu putrezeasca. Si am auzit ca ar fi spus, inainte de a muri: „Pe mine ma ingropati jos dar dupa nu stiu cati ani, o sa puneti preoteasa in locul meu si pe mine o sa ma lasati deasupra” - exact cum s-a intamplat acum. Era deci si inainte vazator cu duhul, prin darul proorociei. Daca n-ar fi fost sfintii acestia care strajuiesc tara noastra din toate partile si se roaga pentru noi, nu stiu ce s-ar fi intamplat.
- Va rugati lui ca unui sfant? Faceti rugaciuni catre parintele Ilie?
- Nu stiu cat de mult ma rog eu, dar stiu ca este un sfant, un mare sfant, asa cum este si Sfantul Calinic de la Cernica, Sfanta Cuvioasa Parascheva, Sfantul Dimitrie Basarabov, Sfanta Filofteia, sfinti mari, mari de tot.
- In inchisoare ati cunoscut astfel de parinti cu viata sfanta?
- Da, am cunoscut. N-am stat cu ei, numai i-am vazut.
- Despre parintele Daniil, Ieroschimonahul Daniil Sandu Tudor, ce puteti spune?
- E unul dintre cei mai mari mucenici, un marturisitor al dreptei credinte ortodoxe. Ieroschimonahul Daniil Tudor a fost un om cu viata sfanta, desavarsita, un om studios; tot timpul scria si se ruga neincetat.
- L-ati cunoscut?
- Da, l-am cunoscut. Era si el cunoscator cu duhul. Avea mare trecere la rugaciune, la Maica Domnului. Schitul Rarau, unde era el atunci, era foarte, foarte, foarte sarac si de multe ori nu era ce sa manance nimeni, absolut nimeni. „Hai sa mergem la Maica Domnului sa facem o rugaciune” - zicea el. Se ruga la Maica Domnului cate o jumatate de ora si Dumnezeu ii dadea de toate. Stiu de la un mare carturar ca avea o cultura foarte mare, avea o credinta fixa, zdravana, ii combatea pe toti activistii de partid pe care ii trimitea stapanirea ca sa-l combata, ca el sa nu mai mearga la Bucuresti sa tina conferinte. El pe toti i-a convertit.
- Despre ce tinea conferinte?
- Discuta sub toate aspectele, stia vreo cinci sase limbi straine. Toata viata si-a inchinat-o lui Dumnezeu.
- Cum a murit?
- A murit in inchisoare. L-au omorat. A murit in chinuri. A fost cel mai intransigent dintre toti detinutii in ceea ce priveste credinta. A murit ca un mare mucenic, care marturisea inaintea paganilor dreapta credinta. Dumnezeu vrea de la toti hotarare si statornicie. Omul, daca nu este convins, nu vrea sa se ocupe cu nimic altceva. Daca ei erau convinsi de valoarea crezului lor, au suferit. Viata sfintilor ar trebui sa fie pilda vietii noastre. Nu-i place lui Dumnezeu compromisul. Ori esti in lumina, ori in intuneric, ori cu Dumnezeu, ori cu Satana. Daca nu apara cineva dreapta credinta, inseamna ca nu-i cu Dumnezeu. Pentru mantuire, adevarul nu suporta schimbari tot asa dupa cum viata nu suporta moartea. Viata nu exista numai pe pamant, ci in vesnicie unde este exclusa moartea. Nu exista viata pe pamant, este un termen, o posibilitate de a dobandi viata cea vesnica, prin fapte, atat. Zice si Sfantul Ioan Gura de Aur: „Poti sa castigi si viata si moartea prin faptele tale”. Dumnezeu Isi alege oamenii. Acum e vreme de cernere. Faina daca nu-i cernuta, e cu gunoaie, trebuie cernuta, aurul daca nu-i incercat in foc nu se curata de materie straina.
Marturia Parintelui Justin Parvu
Cu Parintele Ilie Lacatusu am stat 4 ani la Periprava, in Delta. El s-a remarcat, in general, prin interiorizarea lui puternica si prin tacere; rar il auzeai vorbind ceva, si atunci cand o facea, era foarte important ceea ce spunea, de cele mai multe ori ne indemna sa ne rugam atunci cand eram in vreo primejdie. Despre acest om pot sa spun ca avea cu adevarat darul smereniei. Cauta tot timpul sa nu iasa in evidenta cu ceva, facea pe neisemnatul. Imi amintesc de o intamplare minunata din Delta, cand Parintele Ilie a jucat un rol foarte important. In 30 ianuarie, ne-au trimis in colonie, la canal la taiat de stuf. Va dati seama ce insemna lucrul acesta pe un frig de iarna? Moarte curata. Eram toti inspaimantati, mai ales ca ii vazusem si pe caraliii nostri cu mitraliera, vreo patru mitraliere. Probabil asteptau sa ne execute, crezand ca vom refuza comanda. Era o deschidere acolo, de apa, de vreo patruzeci de hectare si stuful era tocmai in adancime. Toti am inceput sa murmuram si nu prea aveam de gand sa intram in apa. Ne-au ordonat sa intram si sa scoatem cate doi snopi. Pentru cine faceam noi astea? Nu avea niciun sens. Mai, si cum sa intri in apa? Calci te duci intr-o stioalna, nu te mai scoate nimeni de acolo. Am ezitat la inceput. Dar Parintele Ilie a avut un cuvant foarte ferm si ne-a imbarbatat pe toti: „Mai, intram pentru ca astia is pusi pe gand rau; astia trag in noi. Sa intram in apa, ca Maica Domnului si Sfintii Trei Ierarhi ne vor scoate nevatamati”. Mai, si am intrat. Am ajuns acolo, pana la barbie am intrat in apa. Am taiat frumos snopi. Si ne miram cu totii ca lucram ca pe uscat. Unii pana la piept, unii pana la gat, unii in sfarsit pana la jumatate, cum ne-a prins locul pe fiecare acolo. Si am scos. Am mers vreo trei ore in apa, si am scos la mal cei doi snopi. Dar nu era numai asa ca-l tai cu frunze, trebuia frumos, curatat, masurat, pus la dimensiune si era un ger de - 30° afara, gheata groasa de 20-25 cm, incat vedea nufarul galben inflorit sub gheata. Sus ne insoteau niste pasari, care ne-au urmarit in tot acest timp si dedesubt florile de sub gheata. Ei bine, eram cu totii nevatamati si uzi. Curgea apa de pe noi. Mare minune a fost atunci. Ca dimineata, cand am intrat noi era ceata, nori si rece, asa te prindea la oase. Si dintr-odata a aparut soarele, mai baieti, s-a luminat de ziua. Era o caldura, de se minunau si caraliii. Ne-am dezbracat si s-au uscat hainele ca la cea mai fierbinte soba, asa aburi ieseau din toate. Ne-am incaltat, ne-am imbracat si hai la colonie. Si asa Maica Domnului si Sfintii Trei Ierarhi au fost cu noi si ne-au ajutat, chiar in ziua de 30 ianuarie. Si va spun ca nu s-a intamplat sa fie niciun bolnav, niciun internat, n-o fost nimic. Si aceasta datorita rugaciunilor Parintelui Ilie, ca altfel cred ca eram cu totii morti…
histamina spune:
fetele,
am plans pana la 12 noaptea.
Bebelu, iti multam fain ca ai pus sms-ul meu.
copilul are probleme pt ca piciorusele sunt prea scurte, pt ca femurul nu a crescut, dar si oasele celelalte au probleme mari, din cauza lipsei de Ca si de proteine din alimentatia mea.
creierul, organele, toate sunt ok.
colul, 3,5 cm, inchis.
greutate bebe 1,650 kg.
varsta BDP 31 de sapt si 4 zile,varsta dupa femur: 29 de sapt si 5 zile.
trebuie branza si carne, rosie, in sange.
ma scol noaptea, din 2 in 2 ore si mananc,ca atunci vomit mai putin.
nike