Copilul captiv (8)

rrox3 spune:

Chris tu nu ai nevoie sa ne citesti, ai nevoie sa vorbesti, sa capeti curaj sa te intorci catre tine, sa nu-ti mai fie rusine, sa nu mai fugi, sa capeti usor, usor incredere in tine si in ceilalti. Nu te mai ascunde Ce-o sa faci, o sa fugi toata viata?
Nu te ameninta nimic in prezent. Tu te feresti de un razboi care a avut deja loc, s-a sfarsit. Au ramas doar urmele in tine. Scutura-te de ele.

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

Alizee spune:

Chris, faptul ca uiti daca ai vazut o persoana de mai multe ori in aceeasi zi, ar putea fi de natura neurologica.
Mergi la medicul de familie si spune-i ce ti se intampla. Nu mai amana, problemele de sanatate, daca nu le rezolvi la timp, se agraveaza ireparabil.

Imi pare tare rau de durerea pe care o simti din cauza copilariei si a oamenilor care ar fi trebuit sa fie alaturi de tine cu dragoste si vorbe bune.

Mergi la medic, este posibil ca atata sensibilitate sa existe si din cauza unor probleme, care nu vor fi rezolvate prin vorbe, ci prin analize minutioase.





allinta

A fi fericit nu inseamna ca totul este perfect.
Inseamna ca te-ai hotarat sa privesti dincolo de imperfectiuni.

claram spune:

Ti-am citit ambele mesaje aseara dar nu am avut timp sa-ti raspund atunci.Vroiam sa te felicit pentru curaj,pentru ca stiu de cat curaj ai nevoie sa incepi sa vorbesti.N-am fost surprinsa cand am vazut ca ti-ai sters mesajele azi dimineata.Daca ai stii cat de bine te inteleg...


Am observat un lucru ieri citindu-te.Nu ai numit-o niciunde mama cand ai vorbit despre ea,ci doar"ea".La fel face si Shayne (sotul meu} si e de inteles,e ca o straina.Apoi bunica care avea psihoza paranoida si te-a chinuit enorm dar...te-a si iubit mult.Cata confuzie trebuie sa-ti fii creat,asa-i Chris?


Eu,sincer iti spun,iti asteptam povestea pentru ca as avea de invatat de la tine.As intelege mai bine cum sa ma comport,ce as putea sa fac sa-i alin durerea.Spuneai intr-un mesaj ca nu te poti bucura de ce ai si atunci mimezi ca sa nu pierzi totul.Crezi ca sotul tau oare nu simte?Shayne face la fel,spune ca e ok dar eu il simt,il vad schimbat.Cateodata nu insist ca sa nu par pisaloaga.Odata mi-a spus ca mimeaza ca sa nu trebuiasca sa-mi repete despre cosmarul pe care tocmai l-a avut si atfel sa resimta,sa retraiasca durerea.


Legat de destainuire...ti-e frica ca nu te va mai privi la fel?Ca te va judeca?Tocmai am trecut printr-o destainuire,chiar ieri.La fel ca si tine,a spus apoi i-a parut rau si ar fii vrut sa nu-mi fii spus niciodata.In urma unui cosmar mi-a spus ca simte nevoia sa spuna toate lucrurile rele la care a fost supus doar ca ii e frica ca nu l-as mai privi la fel.Il simteam pregatit sa "dea tot afara",nerabdator chiar.L-am asigurat de mai multe ori ca, ceea ce-mi va spune,nu va schimba nimic intre noi,eu il voi iubi in continuare.El repeta intr-una ca nu poate,nu poate si in final mi-a zis.Monstrul care isi zicea mama nu numai ca l-a abuzat sexual dar l-a si "impartit"pe la amici.Deh,inima de mama altruista.Si am inteles dintr-o data de ce i-ar zbura creierii daca s-ar apropia de noi.Bestii cu chip uman,cum naiba le tine pamantul?Cum naiba isi continua viata de parca nu s-ar fii intamplat nimic?In timp ce copilul lor ramane cu durerea,cu furia,cu cosmarurile,cu convingerea ca e "stricat".


Bineinteles ca dupa ce mi-a zis,i-a parut rau.S-a ascuns vreo 5 ore offline.S-a intors,ca de fiecare data,cu mii de scuze,dar si cu intrebarea daca sunt fericita acuma ca stiu totul?De ce am tinut sa stiu?De parca l-am obligat.M-a intrebat ce am de gand si nu am inteles intrebarea.Se astepta sa-l parasesc.Nu putea sa se uite la mine,isi ascundea fata.Mi-a spus ca era mai bine inainte,cand avea zidul ridicat si amintirile ferecate.I-am spus ca zidul acela s-ar fii prabusit mai devreme sau mai tarziu si ce crezi ca mi-a raspuns?Nu,nu s-ar fii prabusit daca nu te intalneam.Wow,iti dai seama ce fain m-am simtit?Stiam ca vorbea durerea din el asa ca nu am spus nimic dar...m-a durut,nu sunt de piatra.


Asa ca inteleg dorinta ta de destainuire,ca apoi sa simti nevoia sa stergi totul si sa te ascunzi.Poate data viitoare nu vei mai sterge pentru ca nu ai de ce sa te rusinezi.Sa se rusineze monstrii cu chip uman!daca vreodata vor intelege si le va pasa de durerea pricinuita,de inocenta furata,de golul lasat in urma.

chris27 spune:

Rox,ai asa o vorba blanda!Mult noroc pe drumul tau!...Ai copii fericiti cu asa o mama,sunt sigura!Si ai vocatie...Dar nu stiu de ce simt ca a existat si la tine o determinare...

Alinta...multumesc frumos!Posibil sa fie de natura neurologica,desi singura mea problema a fost galactoreea ,pt care am facut candva o radiografie de sa turceasca si a iesit normala.Asta desi eu nu mi-am alaptat copiii...(desi as fi vrut).Si cand spun vrut nu vorbesc aiurea!nu mai intru in detalii...am o operatie pe san ,la 14 ani am facut abces mamar.Apoi nu am ramas insarcinata,partial din acelasi motiv.Apoi...nu am putut alapta(nu era de unde...dupa probe si insistente).Sensibiliatea mea s-a accentuat in ultimul timp...dar nu inteleg ce legatura are neurologul...Mi se recomandase la un moment dat un rmn pt problema de la sani...Nu l-am facut!

Claram...ce e in sufletul lui,doar el stie!Dar poti fi sigura ca noi,cei care suntem "diferiti",iubim mult!Cand o facem ,iubim "special"si ne atasam in dragoste tot univesul...Unii sunt lasi(asa ca mine)si nu vor sa lase urme..Altii au prea mult "curaj"si devin altfel de oameni!Nu neaparat mai buni.Greseli am facut si eu multe,dar cred ca le-am rascumparat.Dragostea se simte dar...se si invata!Asculta-l!!!!
Cum ai reusit sa reti termenul de "psihoza paranoida'"?E atat de rar inalnit...Ce greu am reusit sa o duc acolo unde trebuia sa fie tratata ,ce mult am regretat ..pot sa spun cum mirosea fiecare tufa din drum!Am trait atat de putin si am facut atata rau,lasnd-o acolo.Maxim o saptamana durau internarile,cu greu...cu politie la usa pt ca nu iesea din casa...si altfel nu puteau s-o duca!Amenintari ca ea da foc la tot,santaj emotional ca eu sunt o stricata atunci cand eu imi aduceam pe lume fiul si era doar ea cu al meu.Si el ii facea clatite...n-o sa uit asta!


Album foto | Slideshow
excursie
www.sonia.as.ro/" target="_blank">ajutati o fetita minunata!
casuta noastra

pearljam spune:

Cleo, eu imi doresc sa ii pot ierta pentru ca numai astfel ei nu o sa mai aiba putere asupra mea, nu o sa ma mai atinga cuvintele sau atitudinea lor. As vrea sa si pot face asta dar nu reusesc, probabil ca nu sunt inca pregatita pentru asta, mai trebuie sa treaca mult timp. Inca ma sufoc cand trebuie sa vorbesc despre copilaria mea si nu exista nici o amintire placuta cu ei, iar ca si copil am fost a nimanui, nu m-am simtit iubita si nici dorita, in schimb pe fratele meu l-au crescut ei.

Din pacate nu sunt o persoana puternica cand vine vorba de ei, pentru ca oricat m-as stradui sa blochez tot ce vine de la ei nu reusesc. As vrea sa pot spune asta este si sa merg inainte, sa nu ma mai las afectat de trecut. Sta in puterea mea sa depasesc situatia.

Cred ca ar trebui sa deschidem un subiect despre cum au reusit copiii captivi sa treaca peste trecut, experiente care sa ne inspire si sa ne ajute sa depasim situatia mai usor.


Cei salbi nu vor putea niciodata sa ierte. Iertarea este calitatea celor puternici. - Mohandas Gandhi

cleo78 spune:

ca sa ierti pe altii, trebuie sa te ierti pe tine. Sa te impaci cu tine.

Sa ma impac cu mine... lucru f. greu.


Chris, si eu simt la fel: imi vine sa imi scuip toata durerea si suferinta de alta data, dar mi-e frica sa nu fiu tratata diferit de cei din jur. Poate ca ma simt vinovata de ce a fost, desi rational stiu ca nu e; inca imi aduc aminte bataile si ca mi se repeta: tu esti de vina, tu ai provocat, mai bine nu te faceam, mai bine te lasam la casa de copii etc. Astea, spuse ani de zile, si nu neap[arat spuse ci aratate, imi sunt atat de adanc inradacinate... incat vina mi se pare o stare naturala.
Frica duce la anxietate. Si la decizii prost luate...la o viata deformata.

Ma feresc sa spun celor din jur si pt ca EU CRED ca am o relatie cu prietenii bazata pe incredere. Nu pe mila.


Asa ca te inteleg ca ai scris si sters. Eu am fo mai viteaza: mi-am facut un cont nou, si scris acolo... o parte din durere. Tot curajoasa sunt

Povesteai ca sunt lucruri rele care nu ti le mai aduci aminte. Si eu am trecut printr-un asemenea episod. Pur si simplu am uitat, durerea a fost asa de mare incat creierul a refuzat sa isi aduca aminte.....dar sufletul geme.. si cand au venit toate amintirile din trecut si mi-au facut praf prezentul, am urlat, am plans, am mers pe strazi palngand si ma trezeam in locuri unde nu aveam ce cauta cu 2 ore dupa ora de examen la care nu ajunsesem, bineinteles...
Am plans. Durerea trebuie plansa si consumata. Cred ca abia apoi poti sa te detashezi de ea, de trecut, si sa te bucuri de seninatatea prezentului.



edit: rox, mi-ar place sa te cunosc . Esti o prezenta minunata aici... ba cred ca as vrea sa ma infiezi.

Deus spune:

nu poti sa spui ca treci peste si gata ai inchis usa in spate...doar ca inveti cum sa manageriezi totul, cum sa te autoeduci sa vezi partea mai frumoasa a vietii, a relatiilor, sa accepti ca nu a fost vina ta si ca trecutul nu te mai poate afecta decat daca ii permiti fiindca astfel el nu mai exista:-)
nu este o reteta ideala si este f greu pentru multe persoane

am sechele si stiu ca sunt asa cum sunt datorita trecutului , dar ma stradui in fiecare zi sa devin mai buna, mai puternica...lupta asta imi este mai aproape de suflet decat momentele in care incercam sa-mi explic...am ajuns la concluzia ca nu exista explicatie si ca nu merita nici macar o secunda din viata mea sa incerc sa inteleg.

poate si varsta, poate si cartile...mi-am deschis ochii si am inceput sa ma iubesc mai mult, sa ma consider puternica si unica si astfel zilele mele sunt in mare masura frumoase

Va doresc multa putere si intelepciune

devii ceea ce practici
www.de-azi.ro
http://oscarfriends.wordpress.com/

"Daca abatoarele ar avea pereti de sticla, am fi cu totii vegetarieni." Linda si Paul McCartney

rrox3 spune:

Chris Multumesc Mult noroc si tie, ca ghinion ai avut destul

Pearljam nu-ti propune sa-i ierti. Pui presiune pe tine si nu te ajuta. oricum nu-i vei putea ierta, nu acum.
O sa gasesti in topicul asta destule marturii despre iesirea la lumina. Fiecare pe drumul lui (ei), cum au crezut, cum au putut.
De obicei primele masuri de rezistenta sunt luate chiar atunci, in copilarie. Unele se dovedesc a fi bune pentru cursa lunga, altele nu ne mai folosesc la maturitate, ne pun bete in roate si trebuie sa le gasim, sa le fim recunoascatoare pentru serviciile aduse si sa le spunem la revedere.
De exemplu eu am intuit psihologia pozitiva foarte devreme in viata mea. Am decupat frumos realitatea si am construit pe ce era bun. Am fost (si sunt) optimista, ca o masura de supravietuire.
Reteta asta a fost buna, dar in acelasi timp si proasta, m-a costat ceva peste ani. Pentru ca unele chestii care pareau roz, s-au dovedit ca nu-s chiar asa roz defapt. Si pentru ca ignoram trauma, ca fiind nesemnificativa - numai ca ea isi lasase amprenta in psihicul meu.
Dupa cum vad si Deus se sprijina pe o varianta a ei.
Mai tarziu mi-a trebuit in primul rand sa inteleg. Sa inteleg mai intai cum functionez si de ce, si mai apoi sa inteleg de ce s-au intamplat toate asa si nu altfel. Cum am inteles: cu ajutorul terapeutei si a unei biblioteci de carti. Dupa intelegere, a venit si acceptarea si desprinderea.
Nu te mai focusa pe iertat. Nu asta e ceea ce te tine in loc pe tine. Ai nevoie sa prelucrezi trecutul, sa-l poti pune la locul lui si sa-ti continui viata eliberata de el. Si cred sincer, ca ai beneficia tare mult de ajutorul unui terapeut.

Cleo iti multumesc Stii, mi-am adus aminte, acum ceva timp, si eu am scris cuiva de pe forum acelasi lucru


Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

claram spune:

Chris,stiu cat de special,de curat iubiti voi,cat de sensibili sunteti.De multe ori am stat si m-am intrebat de unde inocenta asta dupa ce ati trecut prin iad?Vroiam sa te intreb daca ti-a fost frica sa ai copii,daca cumva te-ai gandit ca ai putea sa te comporti la fel ca mama ta?Sa fii la fel de rece.


Cleo78,am observat ca multi copii captivi au aceasta frica de a se destainui,frica ca dupa sa nu mai fie priviti la fel.Shayne a recunoscut asta dupa ce mi-a zis ce s-a intamplat.Si dupa vreo 5 ore de liniste,dupa ce s-a convins ca nu-l parasesc,ca nu il privesc diferit(chiar m-a intrebat ce vad acuma?cum il vad?),s-a relaxat si mi-a spus"ok,acum stii si putem vorbi despre asta,despre toate detaliile"si i-am spus ca il ascult oricand are nevoie sa vorbeasca.


Ceea ce m-a atins pe mine a fost cand mi-a zis"nu vroiam sa-ti spun ca sa nu te ranesc".Adica tu treci prin iad,ramai cu durerea si tot pe mine vrei sa ma protejezi?Vezi tu Chris,suflete curate si sensibile...dar mai lasati-ne si pe noi sa avem grija de voi,e ok.

cleo78 spune:

claram, cred ca e specific copiilor captivi caer au avut parte de agresivitate si violenta.

De fapt sunt convinsa ca e specifica victimelor de cursa lunga, care au trait cu frica ani de zile, indoctrinati de abuzatori...
Da, cred ca asta e o traducere libera a copilariei distruse de propriul aprinte: cand supune copilul la o tensiune care nu e a lui, si orice greseala copilareasca este NUMAI DIN VINA TA, si UITE CA M-AI INFURIAT! TU ESTI DE VINA! ... CE ZICE LUMEA...DACA VORBESTI O BAT PE MAICA TA, VA LAS FARA MANCARE, VA DAU AFARA etc etc ...nu mai stiu ce altceva sa mai adun din copilaria mea.

E o durere imensa.

Mai ingrozitoare este ca o copilarie defecta darama increderea in sine a copilului si poate afecta deciziile ulterioare .


edit: cand am povestit o secventa din copilarie psihoterapeutei... i-au dat lacrimile. Daca ei, ca pers. din exterior...
Nu pot sa expun sotul la asa ceva.
Nu pot nici prietenii...in primul rand ca inca ma doare pe mine. Simt ca durerea din suflet inca nu e lucru 'demn' sa il expun.



edit: cred ca de aici reiese termenul de copil captiv: inca captiv in durerile copilariei.