Copilul captiv (8)

claram spune:

Cleo78,spui ca nu poti sa-ti expui sotul la o asa durere.Nu stiu daca el stie povestea ta sau cat stie dar,cum bine spuneai,efectele exista si se vad.Eu,cand am aflat,nu am fost surprinsa pentru ca am observat semnele abuzului sexual,ca de abuzul fizic si emotional mi-a spus mai de mult.M-a socat cand am aflat ca "mama"il mai si impartea pe la alte persoane pentru sex.Incercam sa mi-l imaginez copil,cum era abuzat de diversi si cum incerca sa supravietuiasca si mi-a fost ciuda ca a avut nesansa de a avea un asemenea monstru pe post de mama.Si da,imi venea naibii sa o iau la palme si sa o intreb,ca de la mama la mama,CUM DE A PUTUT?Stiu ca e si ea,mai mult ca sigur,un copil captiv dar asta ma lasa rece,putea sa aleaga altfel.


Eu l-am incurajat mereu sa vorbeasca pentru ca stiam ca asta il va ajuta enorm.Pentru mine a fost mai important sa-l ajut decat eventuala durere pe care as fii simtit-o.Pentru el a fost ca o eliberare,mai ales cand a vazut ca,pentru mine,el a ramas acelasi Shayne.Poate spun o prostie acuma dar...te-ai gandit sa te destainui doar sotului?Nu din rusine sau altceva,dar ma gandesc ca in el ai cea mai mare incredere,el iti e cel mai aproape

iahim spune:

Sunt medic neurolog.Ieri m-am intalnit cu o persoana intr-un supermarket.M-a salutat familiar,discuta cu mine...si eu o priveam lung...Pana la urma mi-am luat inima in dinti si am intrebat-o:ma scuzati,dar de unde va cunosc?"Haideti d-na doctor,ce naiba,doar suntem colege!Sunt x,de la cab Y!"

Si doar ce fusesem cu socru-miu la ea!

No,am intrat in pamant...Ce se intampla doctore?

iahim spune:

Cred ca sunt multi care au probleme si nu recunosc...Va citesc,va admir...mai mult nu pot spune!

pearljam spune:

Deus, ai mare dreptate cand spui ca trebuie sa managerizezi totul, ma stradui, eu zic ca fac progrese dar nu stiu daca sunt reale sau imi par reale, pentru ca intr-o astfel de situatie imi trebuie un ghid, cineva care sa ma indrume, si nu am. Sotul nu se pune pentru ca nici el nu stie ce sa imi spuna sa ma poata ajuta. Nu ma simt vinovata pentru ca stiu ca nu e vina mea. De felul meu sunt optimista si ma bucur de tot ce e in jurul meu, doar ca nu ma pot apropia prea mult de oameni. Chiar daca am prieteni, ii tin la distanta pentru ca nu vreau sa inceapa sa ma critice sau sa imi spuna ce sa fac, sa nu ma dezamageasca, desi nu imi place asta dar inconstient asa fac cu toti.

Rrox3, acum am realizat ca pun presiune spunand ca vreau sa ii iert, o sa las asta pe mai tarziu,cand o sa pot vorbi despre ei detasat fara sa am reactii de fuga, de a ma ascunde de ei, abia atunci cred ca imi pot propune asta. E ineviabil sa nu te gandesti la suferinta din trecut cand cei din jur te intreaba despre familia ta, si eu trebuie sa am o reactie pozitiva, pentru ca ei nu stiu situatia, nu ar intelege; sau cand se vorbeste despre copilarie, sarbatori in familie si alte subiecte pe aceasta tema. Cu atat e mai greu cu cat sunt numai eu, sotul si copilul, noi pe altcineva din familia extinsa nu avem langa noi, si e dureros, dar stiu ca asta e situatia si trebuie sa ne descurcam asa cum este.
Poate suna aiurea dar imi doresc o familie, pentru mine si pentru copil. Cunosc prieteni care se vad cu parintii destul de des, la cina, in week-end si sunt prieteni buni cu ai lor si ma doare sufletul ca eu nu am avut si nici nu o sa am niciodata asa ceva.

Va scriu voua pentru ca ma ajuta, iar sfaturile voastre sunt pretioase.

Cei salbi nu vor putea niciodata sa ierte. Iertarea este calitatea celor puternici. - Mohandas Gandhi

Deus spune:

pearljam - daca nu-i mai acorzi atata importanta atunci scade din itensitate. Ma gandesc doar la ziua de azi si la ziua de maine, ce a fost a fost si nu-i mai acord importanta. Nu-s perfecta si nu ma manifest/iubesc ca si altii? si ce, asta este farmecul tau si daca constientizezi si poti sa compensezi prin altele si te stradui sa faci bine atunci totul este ok. Cine te iubeste te iubeste asa cum esti fara sa te manifesti ca alte persoane:-)

eu nu ma mai gandesc la copilarie ca la un handicap pe care sa-l duc in spate...probabil psihologii spun ca eu gresesc fiindca nu retraiesc si nu povestesc despre asta des - atatea am de facut/vazut/trait/simtit in prezent incat pt mine nu merita sa-mi amaresc viata cu ceva ce a trecut. Nu-i mai acord putere trecutului fiindca nici nu are, ceva ce a fost nu ma mai afecteaza - ce ne afecteaza sunt doar gandurile legate de trecut fiindca altceva nu mai poate. Si gandurile, noi le tot aducem in prima linie si le dam amploare.

devii ceea ce practici
www.de-azi.ro
http://oscarfriends.wordpress.com/

"Daca abatoarele ar avea pereti de sticla, am fi cu totii vegetarieni." Linda si Paul McCartney

flower-power spune:

Asa e, Rox a fost si este, [asta o va si ajuta cred] o mana cereasca pe subiect. Multa disponibilitate, a cautat sa raspunda fiecaruia, si nu din varful buzelor. Eu am simtit-o ca si cand mi-ar fi intins o mana. Faptul ca realizeaza cat e de important sa nu bagatelizeze nimic,[asa cum face societatea si cei din imediata apropiere , ignorand de prea multe ori si cerandu-ti sa mergi mai departe] fara a trece in patetic, denota ca a inteles, trecand ea insasi pe acolo, cat e de important pt fiecare sa fie ascultat, crezut si lasat atat cat ii este necesar sa jeleasca pt a putea depasi.
Cred ca este un dar al ei care o va ajuta mult in a capta increderea si a-si face sa se deschida interlocutorii Si mai cred ca tine de onestitate si a avea de oferit.

Deus, sa stii ca mi-a placut si m-a ajutat mult Puterea Prezentului.N-are rost sa te intrebi ce-ar crede terapeutii despre tine, important e ca ti-ai gasit calea, esti bine si pe cale de a fi din ce in ce mai bine.

Am reusit sa ajung la un echilibru, sa ma intorc catre mine. Pentru o scurta perioada insa. Timpul meu acum nu-mi mai apartine. Intorsi de la control cu baietelul nostru vestile nu sunt tocmai bune. Are nevoie de o operatie pe cord. Nici nu aveti idee cat m-am agatat de aceste carti, de fapt de ceea ce extrasesem din ele, ca nu ma mai puteam concentra sa citesc, sa nu-mi las mintea sa o ia razna timp de o luna, intre momentul in care s-a conturat necesitatea acestei interventii si momentul in care a fost investigat. Si dupa aceea ... Am avut ocazia sa ma conving, hard way, ca mintea ne poate fi cel mai mare dusman.

Scriu asta nu pt ca am nevoie de batai pe umar si asigurari ca voi reusi, ca sunt puternica...am auzit asta credeti-ma de mi s-a aplecat deja. Doar simt nevoia sa fiu intre oameni.
Dupa cum scria si pearljam, avem tendinta de a ne retrage[asta are de-a face si cu ce gasim de multe ori in jur], de a nu avea incredere dupa ce am fost raniti de chiar ai nostri, de a fi extrem de sensibili uneori.

olympia spune:

Flower, imi pare rau ca treceti iar prin asa o incercare. Speram ca sa nu fie totusi nevoie de asta.

Pene colorate... cate putin din toate!

album
gradina

rrox3 spune:

Flower m-ai facut sa rosesc Iti multumesc Si eu invat de la voi, sa stii. Ajutorul e reciproc.
Chiar ma intrebam ce mai faceti, in ce stadiu sunteti cu pregatirile, dar n-am vrut sa fiu intruziva. Va tin pumnii Si vino mai des intre oameni.

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

rrox3 spune:

Deus atat timp cat tu te simti bine si te bucuri de viata ta, nu cred ca exista vreun psiholog intreg la cap care sa-ti spuna ca nu faci bine, ce faci.

Pearljam nu trebuie deloc sa ai o reactie pozitiva cand vine vorba de familie. Poti sa taci sau pur si simplu sa schimbi subiectul cu tact. Nu te mai forta sa joci un rol care nu-ti aduce nimic bun. Nu-ti mai proteja parintii.

Chris ce mai faci?

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

rrox3 spune:

Iahim bine ai venit Asa e, multi au probleme si nu recunosc nici macar fata de ei ca le au. Fiecare cu echilibrul emotional propriu, cat de instabil o fi, atat timp cat e echilibru, omul se agata de el.


Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)