Copilul captiv (8)

rrox3 spune:

Chris nu esti tu vinovata pentru toate cate ti s-au intamplat, nu ai de ce sa-ti fie rusine, e rusinea celor care ti-au facut viata un calvar, nu a ta. Sa le fie lor rusine!
Asa cum nu esti de vina pentru problema cu memoria. E o urmare a traumei. E perfect normal sa nu-ti poti aminti ce ai vazut si trait la centrul de plasament E o protectie a mintii tale. Cand traim emotii care ne depasesc, sunt prea mult pentru noi, e suspendata scrierea lor in memorie. Din pacate se inregistreaza emotional si corporal si de simtit, tot le simtim. Spui ca ti-e teama de amintiri... Sa nu-ti fie. Simti doar teama, frica, disperarea de atunci. In prezent nu te ameninta nimic. Esti in siguranta. Sunt doar trairi pe care atunci ti le-ai retinut, nu ti-ai permis sa le dai curs... si acum isi cer dreptul. Ai nevoie sa te uiti la ele, sa le permiti sa se manifeste. Putin cate putin, cat poti suporta. Daca le lasi ascunse te macina, incet, incet.
Suntem aici, te ascultam, nu te lasam singura.


Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

rrox3 spune:

Nu ti se pare. Urmele lasate in tine spun clar ca nu ti se pare. Suferi. Astepti de la sot iubirea pe care nu ai primit-o de la mama Te enervezi pe el, dar defapt e furia pe care ai adunat-o demult cand nu ai fost suficient de importanta pentru parintii tai. Sotul tau e doar paratrasnetul...
Si neincrederea in eventualul ajutor pe care-l poti primi in terapie e fireasca. Daca n-ai fost ajutata de parinti, de ce ai crede ca te avor ajuta altii... Treci peste ea. Vezi-o ca o urmare a bagajului din copilarie. Dar alege cu grija. Cere recomandari. Nu trebuie sa crezi de la inceput in terapeut, increderea trebuie castigata. E firesc sa ai rezerve initial. Dar sa nu ai rezerve in increderea ca vei reusi sa evadezi si ca terapia e calea. Succes!

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

claram spune:

[quote]citat din mesajul lui chris27

....si toate astea nu sunt decat un inceput!...aparent sfarsit pentru care nu inteleg nici eu de ce imi e rusine!...Imi e rusine de toata copilaria mea,de papusi pe care le-am vazut doar pentru a poza pentru vreun album de familie...Mi-e rusine de el,de sotul meu...ca trebuie sa scriu aici,oarecum pe furis...ca mi-e teama sa nu citeasca,ca si cum as scrie vreunui amant...nu stiu de ce mi-e asa rusine de el,ca oricum stie tot!!!Mi-e rusine ca fiul meu ar putea descoperi randurile astea si...s-ar intrista!


Chris,te inteleg atat de bine.Sotul meu a fost in aceeasi situatie.lasat de mama la bunica,abuzat in cel mai crunt mod,emotional,fizic,sexual.Rusinea asta pe care o simti tu...o cunosc atat de bine,tendinta de a te ascunde chair daca sotul tau stie totul.Si eu stiu totul si totusi are momente cand inca se ascunde,de rusine,de frica ca o sa vad ce "epava"e si il voi lasa,din dorinta de a nu fii o povara,de a nu ma stresa.Inca are momente de furie cand spune"dar nu am facut nimic,de ce?????de ce nu m-a ajutat nimeni?de ce au intors capul si s-au facut ca nu vad?"Si rusinea asta,vina pe care o simte din copilarie se rasfrange automat si in viata de zi cu zi.Se simte vinovat pentru chestii minore,simte ca nu a facut indeajuns etc.


Daca sotul tau stie totul si e alaturi de tine,fii sigura ca te iubeste adevarat si te iubeste enorm.Nu ai de ce sa te ascunzi de el,nu a fost vina ta draga Chris.Tu ai fost doar un copil inocent.Cunosc si aerul distant de care vorbeai,sotul meu se schimba total la fata cand incearca sa se distanteze si,chiar daca spune ca e ok,eu imediat il recunosc si simt.La inceput am luat-o personal de ce e asa rece dar am inteles in timp ca,in acele momente,el atata poate.Si acuma,cand mai are momentele astea,ii sunt alaturi,il reasigur ca nu e vina lui,ca il iubesc enorm si il las sa vina el la mine cand e ok.Si iese singur din carapace pentru ca se simte in siguranta.


Sper sa te fii ajutat putin ce am scris.Ajuta enorm sa te deschizi,nu mai tine in tine,nu a fost vina ta si nu ai de ce sa te rusinezi.Stiu ca e greu dar sotul tau iti e alaturi,te iubeste,la fel cum te iubesc si copiii.

simali spune:

Chris, cauta o poza cu tine in copilarie. Priveste fetita din poza si spune daca tu crezi ca fetita aceea mica putea sa faca ceva pentru a opri abuzul.
Si daca nu era in puterea ta sa schimbi ceva nu ai de ce sa-ti fie rusine. Sa le fie abuzatorilor tai rusine!

"Calea de mijloc este calea ZEN"

Alice

chris27 spune:

Rrox,Simali,Claram,Tangerine...si Sybille|!si tuturor celor care m-au citit si-au trimis un gand bun catre mine.Va multumesc!...A fost "proba de foc"pentru mine!Nu stiam dimineata cum sa ajung mai repede la lucru si sa-mi editez mesajele...
Sybille...eu am mai incercat sa scriu aici...Si a doua zi am sters tot...Ma intrebam intr-unul dintre mesaje daca te cunosc ...dar nu imi era teama de tine, de un anume lucru asa cum a inteles cineva...Nu de asta mi-am editat mesajele!...Nu stiu de ce imi era teama..poate era rusinea pe care-o simt acum,te rog din suflet sa ma ierti daca am lasat vreun nor deasupra ta!
...Mi-am schimbat parola...v-am spus ca imi e cam teama sa nu citeasca altii "mesajele mele"...Am toate motivele sa cred ca o fac,pentru ca am dorit la un moment dat sa mediatizez ceva.Rezultatul a fost devastator pentru mine...A fost folosit in scopuri care-mi starnesc scarba!...

Album foto | Slideshow
excursie
www.sonia.as.ro/" target="_blank">ajutati o fetita minunata!
casuta noastra

madaiulia spune:

Chris si o imbratisare virtuala.
Nu are de ce sa-ti fie rusine, tu esti doar o victima.
Te asteptam sa ne povestesti si sa te eliberezi incet-incet de povara pe care o simti.


Mamica de David Andrei 10 iunie 2007

madaiulia spune:

Rrox multumesc!
Am incredere ca terapia este singura cale sa ies din nebuloasa in care ma invart. Dar inca nu gasesc un terapeut in care sa am incredere. Ma gandesc ca si asta poate e de fapt tot un fel de a nu accepta cu adevarat problema. Trebuie sa-mi iau inima in dinti si sa vorbesc cu cineva fata in fata. De fapt cred ca asta e marea problema. Mor de frica cand trebuie sa vorbesc altceva decat lucruri banale. Nu reusesc niciodata sa am o discutie in care sa-mi sustin punctul de vedere pana la capat. Am avut o perioada cand as fi mers pana in panzele albe cu ideea mea desi undeva pe parcurs realizam ca e gresita. Acum mi se pare penibil sa fac asta, dar evit discutiile, confruntarile directe. Si cred ca stiu si de unde mi se "trage" asta. Copil fiind nu am avut niciodata voie sa deschid gura in fata parintilor. Desi stiam sigur ca am dreptate, mi se inchidea gura cu afirmatia "tu esti copil, nu ai dreptul sa ne contrazici pe noi si sa vorbesti in fata adultilor". Si pe masura ce am crescut inoculat adinc in creier ideea ca nu trebuie sa ai prieteni, sa nu ai incredere in nimeni, sa nu vorbesti cu nimeni despre ceea ce simti... Si ma mai mir de ce am gura inclestata mereu.
Povestea cineva la inceput cum a aflat de la alte fete ce trebuie sa faca cand i-a venit prima data ciclul. Si eu am o poveste cu asta. Habar nu aveam despre ce este vorba, am bocit ore in sir de teama ca sunt bolnava si o sa mor si pe langa asta imi mai era si teama ca ma cearta mama daca ii spun (ca si cum era cumva tot vina mea ca sunt bolnava). Si nu stiu cum s-a intamplat ca tocmai in ziua cu pricina imi spune mama asa in trecat ca fetitei unei vecine, care era de aceeasi varsta cu mine, i-a venit ciclul de cateva luni. Am stat eu apoi sa pun cap la cap lucrurile si m-am lamurit ca despre asta e vorba si la mine. Eram tare usorata ca nu e nimic grav si ca am si scapat de cearta. Dar nu stiu cum a vazut mama ceva patat prin baie si mi-am luat o cearta serioasa pentru ca o mint, ca nu am incredere in ea, ca nu o sa ma mai creada niciodata si multe amenintari. Constat ca imi amintesc cu greutate amanuntele, stiu foarte clar evenimentele in sine, dar amanunte am incercat mereu sa uit.
Aaa si cu laudatul in fata vecinilor, prietenilor, cunoscutilor. La fel era si la mine, doar atunci faceam ceva bine si imi amintesc ca ma simteam asa penibil cand eram de fata la astfel de discutii. Cred ca tare mult tanjeam sa aud o lauda din suflet doar pentru mine.
Prima data cam am avut eu voie sa-mi aleg sa-mi cumpar un articol de imbracaminte a fost in clasa a VII-a, drept rasplata pentru un premiu la olimpiada judeteana.

Mamica de David Andrei 10 iunie 2007

Chuny spune:

Chris, dar tot nu m-ai lamurit daca ne cunoastem sau nu ... tocmai de-asta ti-am scris azi pt ca vreau sa stiu. Sunt in Timisoara zilele astea ;-)



Sib http://aripicarecrescinnoi.blogspot.com/ ***** www.helpsonia.com/povestea-soniei" target="_blank">MULTUMIM PT CEEA CE ATI FACUT PT SONIA



Nasterea ariciului Vladimir ***** ***** Anna, o nastere cu viteza