Copilul captiv (8)
Raspunsuri - Pagina 25
rrox3 spune:
Siguranta nu e o iluzie. 
E vorba de siguranta pe care o simti, sentimentul de securitate emotionala, siguranta de sine, incredere. Nu poti fi liber fara ele. Ai nevoie sa le interiorizezi, sa le ai cu tine.
Ceea ce simtim e real, nu iluzie. Poate cea mai mare problema a copiilor captivi e cu verbul "a simti". Mult prea des e desconsiderat si inlocuit cu "a gandi" in constient.
Incercati sa va focusati mai des si mai mult pe ce simtiti, nu va mai grabiti cu ratiunea. Mai intai simtiti.
Simali casa aia e strivita si presata cu o forta mai mare decat forta gravitationala care actioneaza asupra ei. Casa aia nu respira, nu se poate misca, sta in corset. Orice zguduire o poate distruge. Ce siguranta, ce cenusareasa?!
Interesant si cum nu te desprinzi de valorile mamei tale si iti evaluezi casnicia cu parametrii impusi de ea. Materialul e mai palpabil intr-adevar, poate fi masurat si e destul de sigur, nu? Despre emotii e dificil sa spui acelasi lucru, asa-i?
Deus spune:
uite ce frumos le spune conchita
nimic2010/12/21/prayer-for-a-captive-child/
devii ceea ce practici
www.de-azi.ro
http://oscarfriends.wordpress.com/
Va rog sa-l ajutati pe ALEX! http://dianalaura.wblog.ro/.
rrox3 spune:
Da, conchita scrie frumos. din toate punctele de vedere.
Merita toata stima. Avanseaza si nu-si pierde elanul. Cu tehnici TCC auto-aplicate (probabil si auto-decoperite pe alocuri), cu independenta, cu optimism sanatos si multa inteligenta. A dobandit acceptare si de aici totul e deschis si posibil. Ma bucur mult pentru ea.
AgnesLuca spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui rrox3 Interesant si cum nu te desprinzi de valorile mamei tale si iti evaluezi casnicia cu parametrii impusi de ea. Materialul e mai palpabil intr-adevar, poate fi masurat si e destul de sigur, nu? Despre emotii e dificil sa spui acelasi lucru, asa-i? Roxana, Maria (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005) |
Mi-a atras si mie atentia sintagma "student eminent" in loc de (de exemplu) "omul iubit" dar apoi am recitit ce a scris simali si mi s-a parut un fel de discurs adresat mamei (adica ii explica pe-ntelesul ei
) si am renuntat la primul impuls de a scrie ca modul de gindire este la fel cu al mamei, doar valorile sunt altele (potential intelectual in loc de bani).
nelia spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui simali
Dar daca siguranta este doar o iluzie? Daca toti suntem fragili oriunde ne-am afla? Daca nesiguranta este un dat omenesc, un sut in fund pentru a ne trezi si a ne accepta existenta finita? "Calea de mijloc este calea ZEN" Alice http://barcapevaluri.blogspot.com/ |
Da, nu pot sa te contrazic, totul e relativ, pina si aceasta siguranta. Dar ca sa-mi accept existenta finita am nevoie de pamint, de aceasta siguranta. Bine fixata si asigurata, am curajul acceptarii... altfel, am incercat si n-a mers.
CORNELIA, mami de www.dropshots.com/agtuli#date/2010-09-19/14:00:33" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU
larasarit spune:
Vreau si eu la voi in topic.
simali spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui AgnesLuca
Mi-a atras si mie atentia sintagma "student eminent" in loc de (de exemplu) "omul iubit" dar apoi am recitit ce a scris simali si mi s-a parut un fel de discurs adresat mamei (adica ii explica pe-ntelesul ei ) si am renuntat la primul impuls de a scrie ca modul de gindire este la fel cu al mamei, doar valorile sunt altele (potential intelectual in loc de bani)."Copilului mic, da-i radacini adinci, celui mare, aripi sa zboare" (proverb indian) Agnes si Alexa (21.06.2009) |
Da, era o adresare pe intelsul mamei, ma rog, in spiritul ideilor ei. Cam asta am vrut sa spun.
Dar este o doza de adevar si in ideea ca intelectul; pentru mine accesarea anumitor sentimente era atunci "Star Treck" (eu nu mi-am pierdut niciodata capul pentru nimeni si o spun perfect constienta ca asta nu e o calitate). Asa ca m-am indragostit (si de) mintea sotului meu. Numai ca mintea unui om este parte din el (valorile mele) spre deosebire de banii parintilor care nu sunt (valorile mamei). Noi si astazi vorbim tot timpul ca doua babe, simtim nevoia sa ne impartasim idei, chiar daca de multe ori avem pareri diferite si ne mai si ciondanim. In 17 ani de mariaj, aceasta realtie intelectuala a evoluat foarte frumos si a avut o contributie decisiva la armonia din familia noastra.
simali spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui olympia Casa aceea dintre stanci nu poate fi visul unei cenusarese, arata mai degraba a loc de pedeapsa pentru un condamnat, e rece, e izolata, intunecoasa, e strivita, acolo ar fi poate casa unui zmeu, capcaun sau vrajitoare, in niciun caz a unui print, daca e sa ramanem in lumea basmelor. |
Oho, habar n-ai cate foste cenusarese locuiesc asa. Eu stiu foarte multe. Pe una o stim amandoua.
flower-power spune:
Conchita, ca si mine dealtfel, a ajuns la partea aia in care realizezi ca n-are niciun rost sa te incarci tu, sa te simti responsabil sau maculat in vreun fel de actiunile altora. Ca e atat de consumatoare si inutila starea aia de vesnica defensiva. Si ca totul vine din FRICA. Eu una am inteles ca e boala curata a te simti in vreun fel afectat de actiunile altora. Pot acum sa ma uit in urma ca la un ghinion. Pur si simplu. Cu cat te incrancenezi mai mult, cu atat dai mai multa atentie si atunci treaba asta devine din ce in ce mai importanta pt tine.
Din punctul meu de vedere am ajuns undeva la partea cu "Sa avem curajul de a schimba ceea ce poate fi schimbat, puterea de-a accepta ceea ce nu poate fi schimbat si intelepcinea de a face diferenta intre ele. Spun asta pt ca am incercat. Dar ma luptam cu morile de vant. Faptul era deja consumat.
flower-power spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui simali Mama voia ca eu sa fac um mariaj de poveste. A fost foarte dezamagita ca "n-am reusit", ca "m-am multumit cu putin" - adica cu un student eminent fara un ban in buzunar la vremea aceea. Toate pritenele mele in schimb s-au casatorit cu tipi de bani gata. Au urmat ani grei (dar frumosi) pentru mine si ani foarte usori pentru ele (astazi realitatea i-a dovedit pana si mamei ca eu am luat decizia castigatoare pe termen lung). Si desi stiu ca n-as shimba nimic din deciziile luate, ramane asa, atarnata, o aspiratie catre calea usoara, o aspiratie care nici macar nu stiu daca-mi apartine, pentru ca un copil captiv stie foarte rar unde incepe el si unde se termina parintii lui. "Calea de mijloc este calea ZEN" Alice http://barcapevaluri.blogspot.com/ |
Tu ai facut ceea ce ai simtit si ceea ce ai dorit sa faci. Nu ai ales calea usoara care vine la pachet cu pretul ei, ai ales calea "frumoasa" si "grea". Poate ca ar trebui sa te intrebi ce anume din existenta ta actuala te trimite cu gandul la cum ar fi fost pe calea usoara.
Nu cred ca ar trebui sa fie ata de important ca ai dezamagit-o pe mama. Important este sa nu te fi dezamagit pe tine.