Copilul captiv (8)

florinad spune:

emaimee, teoria o stiu, daca-ai sti cat citesc... as vrea sa fiu AP. Stiu ce se intampla in sufletul copilului, stiu ca el nu are nici o vina, le stiu pe toate... Pe mine m-a speriat faptul ca atunci nu mai gandesc, parca nu mai sunt eu... De-ai sti de cate ori mi-am propus, mi-am jurat ca orice-ar fi nu mai dau in ei, si uite... Acuma eram intr-o perioada cand chiar credeam ca am depasit fazele astea, ca sunt stapana pe mine si totusi am facut ce-am facut. Inainte actionam la nervi dar acuma parca nici nervi nu au fost, parca am facut totul cu sange rece si in clipa urmatoare am regretat. Si m-am simtit, atunci cand le-am cerut iertare, ca si alcoolicul acela care-si bate nevasta si copiii si apoi spune ca-i pare rau. Exact asa m-am simtit. Am stiut ca-n ochii celui mare acest regret nu inseamna nimic. Si asa cum spune rrox, asta e un fapt foarte grav, dar poate ca sunt si mai mici de care pur si simplu nu-mi dau seama. Tot timpul meditez si ma intreb daca atunci cand le impun anumite limite, fac bine sau nu. Nu mai stiu ce e bine si ce e rau pentru ei...
In legatura cu protectia copilului, m-am gandit si eu la asta . Daca psihologul va considera ca i-am abuzat si va suna protectia copilului? Eu nu cred ca ar suna, pentru ca sunt o mama care vrea s-si indrepte greselile, nu le ignor. Tine cred ca si de discretia psihologului referitor la destainuirile pacientului.

CRIXIA spune:

rrox, ema...va multumesc! Intre timp au continuat discutiile si la unele din nedumeririle mele s-a raspuns. Rrox, n-am vrut sa te jignesc, indirect prin breasla prin care faci parte!
Tin aproape de voi, nu va stanjeniti, ganditi-va ca sunt si persoane care invata din aceste explicatii ale voastre, eu, nu le privesc ca pe probleme personale, individuale, de multe ori nici nu citesc cine este autorul, pastrez doar ideile, le rumeg...

Cris mami de Alexia & Ana

tangerine spune:

florina, ar trebui sa fii mai ingrijorata de relatia toxica pe care o ai cu copiii tai. Cel mare, constient sau nu, te-a provocat, exact ca sa vada cat de departe poti sa mergi si sa-ti arate si tie exact ceea ce esti. Este un strigat de ajutor, pentru ca genul asta de joc desi iti arata puterea pe care o ai asupra celuilalt (de care niciun copil nu e bucuros) te duce si la o disperare feroce: uite cine are "grija" de mine.

florinad spune:

Se poate sa fi fost asa. In subconstientul lui sa-si fi zis: "Ia sa vad, poate mami sa-l bata pe Matei ca asa zic eu?". Si uite ca am facut-o. Dar nu era un joc, incercam sa discut cu el sa gasim o solutie cum sa rezolvam problema. Daca nu pronuntam ultima intrebare... asta a fost prostia mare. I-am sugerat o solutie... nu stiu, deci chiar nu inteleg ce-a fost in capul meu... Sunt la pamant cu increderea, acum am impresia ca orice le spun le face rau. Dar nu pot sa ma las asa, sa ma inchid intr-o camera ca sa nu ma mai vada, asa cum sunt au nevoie de mine, de aceea incerc sa nu sap prea adans in sufletul meu. Stiu ca am gresit foarte tare si astept sa merg la psiholog, dar pana atunci si in continuare eu tre sa fiu functionala. Impreuna cu psihologul voi da la o parte frunzele si voi descoperi... ce-i acolo. Simt eu ca sunt multe.

Uf! Chiar asa de toxica sunt?

florinad spune:

Da, cred ca banuiesc ce-a fost in capul meu. Am crezut ca el e mai rational ca mine. Am vrut sa-l fac pe el adult pentru ca simteam ca nu gestionez situatia. Inconstientul meu sarea la bataie, trebuia sa bata pe cineva, si am asteptat de la el sa ma opreasca. De aia l-am intrebat pe el. Sau... cine stie...

tangerine spune:

florina, tu stii mai bine daca asta a fost un incident izolat sau nu
e normal sa fii rascolita si sa te intrebi de unde a venit; e foarte bine ca vrei sa rezolvi situatia; psihologul o sa te ajute, dar tot tu o sa faci greul muncii -respectiv sapaturile

florinad spune:

Da, dar macar, sper, sa simt ca nu lupt singura.

emaaimee spune:

florinad, tot ceea ce ti-am scris nu e teorie si nu te judec. e pur si simplu prin prisma experientei mele personale, din copilarie. insa ai facut pasul decisiv- programare la psiholog. mult succes.

emaaimee spune:

Cris, cu mare placere
acum sa spun un pic si despre mine: am fost la dr ieri si mi-a marit doza de Prozac la 40mg. a vazut ca nu ma simt mai bine dupa 4 sapt, stiu si eu ca dureaza intre 4-6 sapt pana se vad efectele. si cum sunt sub stress mare ca deh, s-a inchis firma si de miercuri nu mai am job& altele& altele, a zis ca e normal sa ma simt asa all over the place. mi-a spus ca am musai nevoie de councelling si inca mai dureaza pana obtin o programare, din pacate. insa mi-a dat un nr de la o Manastire unde imi pot face programare la dr psiholog( unde ar trebui sa fac o donatie daca pot daca nu free).
va pup

bird70 spune:

Ceea ce spui tu pleaca de la premiza ca fiecare individ poate sa isi infrunte trecutul, problemele, si sa le rezolve in timp util, inainte sa victimizeze pe altcineva (copii, partener, etc). Eu sunt mai sceptica in privinta asta. Ce te faci cand terapia dureaza ani de zile, cand persoana afectata are copii care devin victime si in viitor copii captivi, suferind de aceleasi probleme ca parintii lor? Nu exista din pacate terapie minune (desi am vazut rezultate spectaculoase cu electro-socuri). Pentru mine medicamentele sunt cele care scot individul din zona aia foarte neagra, protejeaza eventualele victime ale bolnavului si ii dau posibilitatea sa se adune. Poate nu fiecare individ trebuie sa ajunga sa se impace cu trecutul, unii au trecut prin intamplari cumplite care nu pot fi rezolvate decat extrem de greu sau deloc. Indivizii astia pot fi facuti functionali cu medicatie si copiii lor protejati. Nu ma intelege gresit, nu am nimic impotriva terapiei, cred ca ceea ce zici tu este perfect in cazul unor persoane care nu poarta responsabilitatea altora si care au luxul sa se lupte cu demonii, sa cada si sa se ridice. Pentru cei cu responsabilitati cred ca e important sa te uiti si la impactul pe care aceasta persoana il are asupra altora, iar la aceste persoane nu cred ca poti sa risti sa-i lasi instabili.

Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health Organisation