"nu-l voi putea iubi"

andata spune:

Laudabile eforturile voastre de a o ajuta pe gravida cu pricina. E bine ca incercati sa o intelegeti si sa ii dati o mana de ajutor. E admirabil ca faceti apel la toleranta si intelegere.
Unde e insa toleranta atunci cand e vorba de o alta viitoare mamica, cea care a postat mesajul initial? Cea care isi doreste atat de mult un copilas incat nu l-ar abandona niciodata? Cea care intr-adevar merita din plin numele de mama?
Am citit tot topicul, am ajuns si la site-ul de adoptii.
Parerea mea, ca psiholog, este ca de fapt gravida nu e deloc depresiva. Este foarte calculata, stie (cel putin a stiut in trecut si stie si in acest moment) ce vrea. Nu exclud posibilitatea insa sa indrageasca la nastere farama de om si sa se aleaga praful de sperantele celor care si-au dorit sa adopte copilasul. Sau sa se razgandeasca domnul si sa o vrea inapoi, dar numai cu bebe, ceea ce ar fi rezolvarea ideala.
Deocamdata insa, privita cinic din afara, situatia pare urmatoarea: domnisoara cu pricina s-a lasat pacalita de un domn care i-a promis marea cu sarea, a ramas insarcinata in ideea ca astfel il va obliga sa o ia de nevasta, si-a facut o gramada de vise si sperante despre viitoarea familie. Problema insa a aparut cand domnul s-a speriat de viitoarea povara si a dat bir cu fugitii, lasand-o pe domnisoara insarcinata in 20 de saptamani, cand nu mai poate face nimic.
Copilul e doar o parte din plan, nu a fost dorit si iubit ("Eu am avut grija de sarcina si de bebe pt ca am crezut ca va fi al meu"). Scuzati-mi cinismul, eventual puteti arunca mai departe cu pietre, dar eu nu vad nici un pic de "a fost conceput din iubire si am vrut sa ma asigur ca va avea sansa unei vieti sanatoase". Pare mai degraba descrierea unui obiect: "am avut grija de masina pentru ca am crezut ca va fi a mea, dar din diverse motive nu o pot pastra, insa o puteti lua cu incredere pt ca e bine ingrijita".
Pt mine copiii au fost in primul rand ai mei, de cand am simtit ca tot corpul meu se pregateste sa fie cuib pt un pui mic, de aceea nu pot intelege de ce un copil poate fi al mamei doar daca are si un tata.
Nu pot sa nu dau dreptate Gabriellei, pt ca mesajul/mesajele (daca tin cont si de cel de pe adoptii), lasa loc la interpretari. Din cate stiu, e o adevarata birocratie pana ajungi sa adopti un copil. Nu poti sa il alegi direct si sa il iei acasa. Deviza celor de la Protectia Copilului este "Noi cautam o familie pt copil si nu un copil familiei". Orice copil abandonat trebuie sa treaca prin sistem, altfel eludeaza legea mama care incearca sa "fenteze" sistemul.



Mami de un fecior, o fecioara si o scumpa racusoara

Poze cu noi
blog de mama
Si ingerii au nevoie de ajutor
Blogul lui Mihaita

Marina spune:

si la scoala de psihologie va invata sa dati diagnostice pe un forum in functie de cateva mesaje? Cu tot respectul mie asta mi se pare cel mai periculos....diagnostice online . Una e sa-ti dai cu opinia ca o persoana privata care participa la o discutie pe forum si alta e sa asociezi o latura profesionala opiniei tale.

Opinia mea de nespecialist

andacos spune:

exact asta m-a surprins si pe mine!

E total neprofesional acest mod de abordare!Nu stiu daca mi-as dori sa am contact cu un asa psiholog vreodata,sincer si fara suparare!

Despre subiect,votul meu spune totul!

Dana

www.dropshots.com/andacos#" target="_blank">handarbeit

Claudi@ spune:

Si tu esti Psiholog!!!!!!!??????
Doamne, apara !!!

andata spune:

Marina,
Cu tot respectul, eu nu am pus un diagnostic, doar am spus parerea mea referitoare la diagnosticul pus de altii. Cum spunea si Bernard Shaw, "nu trebuie sa mananci tot oul ca sa iti dai seama ca e stricat".
Daca toate cele care isi dau copiii ar fi depresive, nu ar ajunge psihologii sa le trateze pe toate.
Cat despre diagnostice online totusi, poti intra pe sfatulmedicului sau romedic .ro sau pe yourdiagnosis .com ca sa vezi ca e o practica des folosita.
Pur si simplu eu nu am putut sa inteleg de ce aveti toata simpatia si grija pentru una care isi abandoneaza copilul (indiferent de motive, rezultatul e acelasi) si care intra pe acest forum doar pentru a posta un mesaj ca cel citat si sariti in grup sa o puneti la zid pe Gabriella care a pus doar intrebarea daca este legal un asemenea post.
Si ca tot am vorbit despre depresie, cum ar fi ca tot atacul acesta concentrat asupra unei viitoare mamici sa duca la o depresie?
Au mai fost gravidute care au fost parasite de tatal copilului pe perioada sarcinii si totusi nu s-au gandit un moment ca nu isi pot iubi copilasul din cauza greselilor tatalui. Una dintre ele, draga mie, este tot membra dc si acum are o fetita minunata de 5 luni...

Mami de un fecior, o fecioara si o scumpa racusoara

Poze cu noi
blog de mama
Si ingerii au nevoie de ajutor
Blogul lui Mihaita

Jasmin012 spune:

cum eu nu am vazut mesajul femeii care vrea sa-si dea copilul, am o nedumerire: chiar asa a scris in mesaj, ca nu-si va putea iubi copilul?
Ca daca da, atunci poate nu merita nici discutia de aici si nici macar gandul ca o ajutam dandu-i sfaturi. Daca nu-l iubeste sau nu o sa-l iubeasca insemna ca l-a facut doar asa, din accident sau ca sa puna mana pe nenorocitul ala. Atunci nu are nici o scuza si noi pe-aici ne agitam degeaba.
Daca insa a zis ca-si iubeste copilul dar ca nu-l poate tine ca nu are cum sa-l creasca, atunci e alta treaba. De-abia in acest caz ar avea nevoie de ajutor.
In ce priveste presupusa depresie, noi nu stim daca ea e deprimata sau nu. Eu as zice ca nu, dupa cele scrise: acea fraza "eu am avut grija de sarcina crezand ca o sa fie al meu" spune multe, daca nu chiar totul. In nici un caz nu a scrs: "mi l-am dorit foarte mult" ci doar ca a crezut ca o sa fie al ei... Eu ce inteleg de acolo este ca pentru ea acel copil a fost o unealta. Cum nu i-a iesit pasenta cu acel individ, vrea sa-si dea copilul. Toate aste dovedesc mult sange rece si nicidecum depresie. Sa nu uitam ca ea "are grija de sarcina" (nu de copil, ci de sarcina , deci o povara), se duce la ecograf...
Dar eu acum ma refer strict la fragmentul de mesaj, cel pe care l-a postat Gabriela. Repet, nu am citit mesajul original, ca nu l-am gasit. daca l-as fi citit poate as fi inteles mai multe sau poate as fi inteles cu totul altceva.

Parerea mea, de ne-specialist in psihologie.



Jasmin si Lucas Daniel (28.11.2007)
www.flickr.com/photos/23373490@N02/" target="_blank">poze cu mogaldeatza
www.flickr.com/photos/30849078@N05/" target="_blank">Lucas
http://elblogdeluquitas.blogspot.es

Limbajul copiilor nu se adreseaza urechilor, ci ochilor si inimii...

Delphinas spune:

daca nu ma inseala memoria vizuala, chiar asa a spus doamna in cauza, ca nu-l va putea iubi. Gabriela a postat mesajul ei initial. Un moderator poate confirma asta sau nu
pacat de acest copil, ca i s-a decis o asemenea soarta si de mama care a crezut in ceva irealizabil si nimeni nu a ajutat-o sa vada cat de frumoasa e viata de mamica si cat te poate schimba un pui de om.

Marina spune:

ai zis parerea mea de psiholog ceea ce evident a adaugat o latura profesionala mesajului tau, asta am comentat. Parerea ta personala ca mamica mi se pare absolut ok pentru ca poate exista si varianta unui calcul premeditat.

ma repet la ce am spus cateva pagini mai incolo...singurul lucru care efectiv m-a marcat in mesaj este ca in 2010 fetele inca mai gandesc ca un barbat poate fi tinut trantindu-i un copil. si asta pt mine pana la urma e o trauma produsa in mintea fetelor ca urmare a unei educatii tampite, a ignorantei si lipsei de intelegere/sprijin a parintilor.

Si sunt femei care nu-si pot iubii copiii din diferite motive...

Exista cinism de sine statator, sau ajungi sa fii cinic pt ca undeva pe parcursul dezvoltarii tale ai ceva nu a mers cum trebuie?

andata spune:

Jasmine,
Nici eu nu am vazut mesajul original, insa l-am vazut pe cel de pe adoptii, drept ca putin nuantat, in care insa spune iar ca nu o sa-l iubeasca niciodata. De doua ori, nu doar o data.
Uite aici mesajul de acolo
"
Vreau sa dau spre adoptie un copil inca nenascut

Mesaj de roccamaya » 18 Iul 2010 15:44
Sunt o mama singura care voi avea un copil in decembrie 2010 si acest copil din pacate nu va avea tata pt ca cel care ar fi trebuit sa devina tata nu mai doreste acest lucru . Am ajuns aici dupa ce am facut planuri despre o familie impreuna dar el s-a speriat prea tare de idee si acum m-a respins desi sunt in 20 sapt de sarcina si totul a mers bine pana acum . Nu vreau sa-l abandonez dar nu-l voi iubi niciodata pt ca il el va dainui vesnic amintirea tatalui care m-a facut sa cred atat de mult si sa visez ca sa ma aduca in ipostaza de acum . In plus nu vreau sa cresc un copil singura fara tata , va fi ciuntit si nefericit . Daca sunteti iubitori de copii si va doriti unul cautati-ma . Eu nu -l voi putea iubi . Asta ma sperie cel mai mult , ca voi fi rece cu el daca va ramane la mine.
Elena"

Nu mai boldez nimic, ca nu e nevoie. Si din mesajul acesta eu am inteles acelasi lucru pe care l-am inteles si din primul. Deja a primit cred o oferta, ca are pm, dar adminul de acolo a avertizat-o ca incalca regulamentul forumului.
Deci cred ca totusi e ilegala si postarea initiala de pe dc


Mami de un fecior, o fecioara si o scumpa racusoara

Poze cu noi
blog de mama
Si ingerii au nevoie de ajutor
Blogul lui Mihaita

mihatp spune:

andata, ca psiholog nu poti "arata cu degetul", nu este deontologic

Mamica de berbecut-Luca
9 aprilie 2008