Ce sa fac? Conflict din cauza copiilor

Mai jos e o parte dintr-un email pe care l-am scris unei prietene, dar situatia e descrisa obiectiv acolo si intrebarea de final ramane: Ce sa fac???

Azi am o zi de-aia nasoala, din cauza unei vecine (nu stiu de ce ma cobor atat sa ma tiganesc cu ea, e o tipa cu 4 copii de care chiar imi placea, dar care mi-a demonstrat ca nu merita nimic). Ea are o fata de 13 ani care se joaca cu copiii de 5-7 ani de pe langa casa, deci si cu Andrew, fiul meu. Intr-o seara, Andrew mi-a spus aproape plangand ca fata a facut glume pe seama lui si prietenii lui au ras de el si ca s-a simtit foarte prost. Din vorba in vorba am aflat ca ii face asta destul de des. Am vazut si eu faze cand se jucau de-a scoala si tot ce facea Andrew nu era bine, tipa la el sa se duca sa-si reface “tema”, asta de 3-4 ori pana n-am mai rezistat si l-am chemat in casa. Ei, atunci a fost OK, dar de data asta chiar m-am suparat si i-am spus sa nu o mai primeasca pe trampoline (le-am luat una uriasa si e in spatele casei si mai toti vecinii vin sa sara pe ea) daca e mean to him. Asta era seara inainte sa se culce. Aveam de gand sa vorbesc si cu fata si cu maica-sa a doua zi. Ei bine, a doua zi fata a venit la noi si Andrew i-a spus ca nu are voie pe trampoline. Ea a intrebat de ce, iar Andrew i-a spus sec ca asa a zis mama lui. Tipa s-a dus repede la maica-sa si m-a spus, apoi sure enough ea a venit si l-a luat si pe fi-su acasa spunand ca daca Megan nu e acceptata acolo nici Adam nu are voie acolo (Adam a inceput sa urle, bineinteles, ca chiar avea fun). Eu nu am fost de fata, sotul meu a fost si a spus ca nu a intrebat nimic, ce s-a intamplat sau chestii de-astea (era obvious ca s-a intamplat ceva din moment ce cu o seara inainte Megan topaia de zor pe trampoline, iar a doua zi nu a mai avut voie). Acum nici el nu ar fi trebuit sa taca, ci sa-i explice situatia cu care era foarte familiar. Ma rog, pana la urma s-a dus sa vorbeasca cu Sandra si cum ea nu era, a vorbit chiar cu fata, care bineinteles nu a recunoscut nimic (a zis ca nu-si aminteste ce i-a zis si daca a ras de el). Asta a fost acum doua zile. Ieri a venit maica-sa (Sandra) la mine la usa si a inceput sa-mi spuna ca asta fac copiii, misto unul de altul (ignorand diferenta uriasa de varsta si faptul ca un 6 yr old doesn’t stand a chance la mistouri in fata unuia de 13 ani), ca Andrew plange tot timpul (duh, de cate ori face fi-sa cea desteapta, care nu e in stare sa se joace cu copii de varsta ei, misto de el) si ca makes things up (adica Andrew e un mincinos) si ca nu stiu eu ce i-a facut Andrew lui Ann (asta e alta vecina care sta acasa si cu care barfeste Sandra cat e ziua de lunga, ca amandoua au copii relativ mari si s-ar putea duce la munca, dar le e prea multa lene; doar Adam, fiul cel mic al Sandrei, are 5 ani, restul copiilor lor au peste 13 ani; oricum, idea era ca Andrew e rau). I-am raspuns ca fi-sa e mincinoasa si ca da, asa il invat pe Andrew, ca daca un copil rade de el sa nu-l mai primeasca sa se joace cu lucrurile lui – deci nu e regula speciala pt Megan, dar se incadreaza si ea. Nu si-a cerut scuze, nu nimic, doar voia sa ma convinga ce perfecta e fi-sa si ce rau e copilul meu. In concluzie, Andrew nu mai calca pe acolo si nu mai are voie sa se “joace” cu Megan. Partea a doua acum… am intrebat-o pe Ann ce i-a facut Andrew si a zis ca ea i-a facut o data observatie si a doua zi cand a vazut-o a mimat din buze “bitch”. Am aflat din vorba in vorba ca asta s-a intamplat de ceva vreme si ca mai multi vecini stiu (iti dai seama, astea stau numai pe marginea drumului toata ziua si barfesc), numai eu nu aflasem. M-a deranjat foarte tare ca aceste femei de 40+ ani imi barfesc copilul de 6 ani, mai ales ca au si ele copii. Corect ar fi fost, daca a deranjat-o asa tare, sa vina sa-mi spuna mie personal, nu sa se vaite la toti ca uite ce i-a “facut” copilul meu. Rusine sa le fie de tzatze! Si cireasa de pe tort, Ann mi-a spus ca vazand de atatea ori politia la noi la usa (noi avem niste problem mari in familie, acum sunt on hold, dar va trebui sa am grija si de aspectul asta curand), nu a surprins-o cuvantul cand l-a auzit iesind de la Andrew din gura. I-am explicat cat am putut eu de calm dupa aceasta lovitura sub centura ca daca ma cert cu sotul ma cert si ma injur in romana, deci Andrew nu ar avea cum sa invete cuvintele astea de la noi, ci poate de la Megan si de la ceilalti copii cu care se joaca. Deci ce sa-ti spun, am o stare extreme de proasta, sunt sigura ca sunt subiectul de barfa al intregii strazi si ca tzatzele astea or sa faca tot posibilul sa-mi marginalizeze copilul. Cam asta ar fi in mare tot, CE SA FAC??? Cum sa ma port cu ele de acum inainte? As putea sa le ignor total, dar suntem vecini si sigur copiii se vor mai juca impreuna, iar noi vom mai avea contacte. Problema e ca NU-MI PLAC astfel de oameni si asta se vede pe fata mea cand interactionez cu ei (eu nu sunt genul barfitor si urasc si ma afecteaza foarte tare cand imi aud vorbe pe la spate. Cu atat mai mult ma afecteaza sa stiu ca imi e barfit copilul).

ruxij spune:

Eu cred ca fata de 13 ani e prea mare pentru a se juca cu copii atat de mici. Fiul meu are 8 ani si pe la 5-6 ani a avut si el tentative de a se juca cu unii cu 2-3 ani mai mari, care insa il bully, radeau de el, cum zici tu, asa ca am stabiliti imediat regula, nu ne jucam cu copii mai mari, punct. Aia mari nu numai ca pot rade de el si trata prost, dar il pot pune sa faca cine stie ce, ca sa se distreze pe seama lui si te trezesti cu alte alea. Daca copilul mai mare are un frate si faptul ca nu se joaca al tau cu ala de 13 ani, il face si pe ala mai mic sa nu se joace, asta e. Cauta sa ii faci un grup de copii intre 5 si 8 ani. 13 ani e enorm, nu au nimic in comun, n-au de ce se juca impreuna. Faptul ca ai trambulina il va ajuta pe al tau. Nu trebuie sa aiba 10 copii cu care sa se joace in cartier, 2 ajung. Nici noi nu ne jucam cu toti din cartier, nu e necesar. Nu ne consideram marginalizati, noi avem grupul nostru, altii grupurile lor, apropiata ca varste si interese.

Edit: pe mine nu ma intereseaza cine imi barfeste copilul. Lumea barfeste. Sunt convinsa ca il barfesc si pe el si ma barfesc si pe mine, dar nu ma intereseaza. Eu nu interactionez aproape deloc cu parintii copiilor cu care se joaca fi-miu, desi copiii sunt la noi in fiecare zi. Buna ziua, buna ziua, la revedere. Ce barfesc, nu ma intereseaza absolut deloc, ceea ce iti recomand si tie, pentru linistea ta. Sigur copilul tau nu e perfect, nici un copil nu e perfect, asa ca intotdeauna se vor gasi motive de barfa.

anp spune:

Ai dreptate. Nici copilul meu nu e perfect, dar nici ai lor nu sunt. Asta le da si mai putine drepturi la barfa. Andrew incepe clasa I in toamna asta si sunt sigura ca isi va face o multime de prieteni noi! Nu am nici un motiv sa-mi consum energia cu astfel de oameni, dar uite ca nu pot. Azi noapte am dormit doar 3 ore pt ca m-am tot gandit cum sa aplanez conflictul pe viitor. Fiind cel putin alte 3 familii implicate in discutii ( de fapt nu implicate, dar puse in tema de Sandra si Ann si versiunea lor), toate cu copii de varsta lui Andrew, ma tem ca cel care va avea cel mai mult de suferit e chiar fiul meu.

ruxij spune:

Nici ai lor nu's perfecti, dar de barfit ele vor barfi si tu ignora-le. Ce trebuie sa conteze este dc. copilul tau are de suferit jucandu-se cu X sau cu Y. Cred ca n-are ce se juca cu copii de 13 ani care il trateaza prost. Deci de suferit are oricum, fie ca se joaca cu aia si il trateaza rau, fie ca nu se joaca si atunci poate mai pierde din prieteni, temporar zic eu. Eu as alege sa nu ma joc cu aia de 13 ani, aia mici vei vedea ca se vor intoarce la el. Aia de 13 ani mai trec 2 ani si isi face gagiu si ii lasa in pace pe copilasii de scoala primara. Poti sa ii spui lu' aia de 13 ani, politicos, ca iti pare rau de conflictul creat. Este welcome sa se joace cu copiii mai mici, atata vreme cat nu ii buly si speri sa inteleaga acest lucru.

anp spune:

Multumesc pt sfaturi, ruxij! Da, am sa vorbesc cu fata, poate ea va intelege, ca de la maica-sa nu mai am nici un fel de asteptari.

anp spune:

Alte idei, pareri? Multumesc!

blackpanterro spune:

Aici cred ca tine de educatia copiilor. Aidan are 5 ani si in cercul lui de prieteni sunt copii de 2 ani,3 ani, 8 ani, 10 ani si uneori 14 ani dar niciodata nu a existat asa ceva intre ei. Nu stiu daca e din cauza ca aici americanii sunt uniti pt ca sunt intr-o tara straina dar copiii sunt ff de treaba. Mereu sunt indemnati sa se joace impreuna, sa imparta, sa fie atenti cu ceilalti si nu am avut niciodata probleme.

Daca fata aia face asa ceva e clar prost crescuta si nu as vrea sa intre copilul meu in contact cu ea.

Adriana 32+ Isabelle Marie si Aidan Alexander - 5 ani
A ticket to hell has never been funnier

A_Iulia spune:

Pai nu ti-ar fi fost mai usor sa discuti direct problema cu mama fetei sau chiar cu fata, in loc sa decizi sa dati afara fata din curte?

Mi se pare o actiune cam dura si unilaterala, nu aveai la momentul respectiv informatii din ambele parti. Acum ei au varianta lor, tu ai varianta ta.

Acum mai conteaza si ce anume iti doresti: vrei sa aplanezi conflictul? trebuie gasita calea de mijloc - eu cred ca implica scuze de ambele parti.

anp spune:

Copiii de care vorbesc sunt toti americani si nu, nu toti sunt bine educati. Nu dau exemple, dar am destule.
Da, chiar asta am vrut sa fac, sa vorbesc cu mama ei intai ( si cu ea, ca e destul de mare), dar din pacate lucrurile s-au precipitat. Eu abia ma intorsesem de la servici, dar copilul meu era afara la joaca atunci cand a venit fata la noi. Eu a trebuit sa-l invat sa nu se mai joace cu ea atunci cand el mi-a spus despre of-ul lui. L-am invatat sa-I spuna fetei ca nu vrea sa se joace cu ea ca ea rade de el si nu se simte bine in compania ei. Acum na, copilul s-a pierdut si i-a spus ca nu vrea sa se joace cu ea, iar la intrebarea "de ce" cred ca tot ce si-a adus aminte a fost ca asa i-a spus mama lui. Nu era nici un adult afara cu el si nu noi am alungat-o din curte. Chiar mi-as fi dorit sa apuc sa vorbesc eu prima cu ea, dar asta e ce e acum si intrebarea e ce pot sa fac sa repar in conditiile in care maica-sa nu vede nici cea mai mica vina la fiica ei - cica e normal ca fata ei de 13 ani sa-l "put down" pe fiul meu de 6 ani, ca asa fac copiii, dar altfel e foarte sensibila si-i ranesc sentimentele daca il invat pe Andrew sa-I spuna ca nu vrea ca ea sa-i mai foloseasca lucrurile ( ma rog, modul cum i- o spune e o alta poveste, dar sa nu uitam ca are doar 6 ani).

A_Iulia spune:

Cred ca e suficient sa treceti peste moment - si fetita, si baietelul tau poate ca au tras ceva concluzii deja din toata povestea asta, nu cred ca fetita o sa-l mai persecute pe baietelul tau, dupa cate acuzatii s-au adus reciproc (si oricum, poti fi cu ochii pe ei o perioada)

Depaseste cumva momentul - iti ceri si tu scuze, o sa-si ceara probabil si ea, si gata, ce tot atatea suparari. Nu trebuie sa cadeti de acord asupra unei variante, ci sa incercati sa intelegeti ca fiecare are un punct de vedere diferit si poate partea lui de dreptate.

Bee spune:

Parerea mea, da? Pe ele, tzatzele barfitoare le ignori. Pe copiii lor nu-i respingi, nu-i pedepsesti. Ba chiar ai putea sa le dai tu putina educatie care crezi ca le lipseste. Fetita de 13 ani, e la fel de copil ca si al tau de 6, ca si fratele ei de 5 ani! Faptul ca ea nu se joaca impreuna cu alti copii de varsta ei, denota probleme de socializare. Poate faptul ca rade de copilul tau e o compensare a faptului ca altii rad de ea? Nu zic ca asta ar trebui pe tine sa te consoleze, dar trebuie sa faci cumva sa rezolvi problemele. Reactia mamei de a-si lua si copilul cel mic in momentul in care tu ai respins fata, mi s-a parut normala. Si eu as fi facut la fel. Inainte s-o respingi trebuia sa auzi si versiunea fetei. Sa afli exact ce o determina pe ea sa rada de Andrew. Spune-i ca nu-i frumos, ca pe Andrew il supara. Chestii din astea. Nu pot sa cred ca exista copii rai degeaba. Exista doar copii neglijati, needucati. SI nu e vina lor ci a parintilor. Poate un pic de atentie de la tine, ar face-o sa se simta mai importanta si ar avea si ea o alta atitudine fata de baiat.
Inca ceva, daca baiatul tau mai simte ca se rade de el, roaga-l sa-ti spuna imediat, ca tu sa poti intervenii si sa lamuresti situatia. Eu am copii si niciodata nu le-am spus ce i-ai zis tu lui Andrew: sa nu lase copii care rad de ei sa se joace cu lucrurile lor. Nu cred ca un copil poate gestiona corect genul asta de situatii, asa ca mai bine eviti sa-i lasi lui raspunderea.
Cat priveste femeile, inca odata: ignore. Ce vorbesc ele nu e treaba ta.