Ce sa fac? Conflict din cauza copiilor
Raspunsuri - Pagina 2
anp spune:
Fata nu ar recunoaste niciodata ce a facut, pentru ca maica-sa i-a facut o reclama deosebita cu scopul de a-i atrage clienti din vecini pentru babysitting. In plus, ii e frica de o eventuala pedeapsa. Dupa cum am spus, imediat dupa ce lucrurile s-au desfasurat in felul acesta ( care nu-mi place nici mie, dar nu am avut control asupra lor), sotul meu a fost la ele la usa, iar fata nu a recunoscut nimic. In plus, a mai venit si maica-sa la mine la usa a doua zi sa-mi spuna ca Andrew minte si ca e rau, iar fie- sa nu ar face niciodata asa ceva. Si da, sunt impacata cu decizia mea. Copilul meu poate sa primeasca la noi acasa doar pe copiii care nu sunt bullies cu el si doar el poate sa decida care sunt aceia, ca eu nu sunt cu el tot timpul cand se joaca cu alti copii.
sorana spune:
Eu sunt de aceeasi parere cu Bee. Fi-mea are aproape 8 si se joaca si cu copii de 12-13. E drept prietenele ei foarte bune au "doar" 10 ani. Si in grup sunt si copii mai mici (peste 5, totusi).
Eu nu prea ma bag intre copii. Evident, daca nu sunt in pericol de a se lovi. Altfel, ele se cearta, ele se impaca. In general se cearta seara (de oboseala probabil) si a doua zi sunt cele mai bune prietene. Au mai fost conflicte intre fi-mea si cate o fetita (totdeauna mai mare, pe cele mai mici fi-mea le trateaza diferit, nu se joaca propriu-zis cu ele mai mult pare sa aiba grija "asa, ca de bebelusi") si eu le-am lasat sa-si rezolve problemele. Daca a venit fi-mea sa ma intrebe ce sa faca i-am zis ce as face eu in locul ei dar nu am fortat-o sa faca ce as face eu.
Parerea mea este ca trebuie sa invete sa gestioneze singura situatiile si conflictele. Daca ma bag si o fac eu in locul ei mi-e teama ca nu va invata sa se descurce ...
Sorana si Monica (7 ani)
anp spune:
Da, dar aici e situatia putin diferita: ce fel de prietenie poate exista intre un baietel de 6 ani si o fetita de 13? Asa cum ruxij spune, interesele lor sunt foarte diferite, nu au nimic in comun. Si intr-adevar, poate fata isi rezolva problemele de self-confidence cu fiul meu, dar eu nu pot sa fiu partasa la asta si trebuie sa-l invat pe fiul meu cum sa reactioneze. De fapt eu nu m-am suparat pe copiii de varsta lui care radeau la glumele lui Megan (dupa cum ai vazut nu i-am mentionat decat o singura data ca sa descriu situatia), ci m-am suparat pe Megan care rade de fiul meu si apoi nici nu recunoaste (ca sa nu mai zic de cerut scuze!) si i-am spus lui Andrew ca daca nu vrea, poate sa nu se mai joace cu ea (cel putin la noi acasa, ca daca ies in fata casei si e Megan acolo, are doua optiuni: sa se joace cu ea sau sa plece el). Cu copiii apropiati de varsta lui si eu sunt de parere ca trebuie sa se descurce si nu as interveni niciodata. De altfel, dupa cum am mai spus, am mai asistat la faze cand fata era foarte bossy cu Andrew si doar dupa ce am vazut ca deja aia nu mai parea joaca, ci bataie de joc, mi-am chemat copilul in casa si i-am si explicat de ce. De data asta am aflat despre bullying pentru ca Andrew, cu lacrimi in ochi inainte de culcare, mi-a spus ca nu se mai joaca niciodata cu copiii din jurul casei pentru ca sunt bullies. L-am intrebat ce vrea sa-mi spuna si mi-a descris cum Megan facea glume pe seama lui, iar prietenii lui de varsta apropiata radeau (adaug eu, spre deliciul lui Megan care si-a mai crescut putin respectul de sine), in timp ce el era cu lacrimi in ochi. L-am invatat ca ar fi trebuit sa plece si am adaugat ca nu trebuie sa se joace cu Megan nici la ea acasa si nici la noi (ceea ce sustin in continuare, ce pot avea in comun???)si ca daca ea ii face asta ei doi nu sunt prieteni si el nu trebuie, daca nu vrea, sa mai imparta nimic cu ea (ea venea in fiecare seara la noi sa sara pe trambulina si cand stie ca ii aud se poarta frumos cu Andrew, dar cand crede ca nu pot sa-i aud/sa aflu isi bate joc de el - de ce as incuraja asa ceva primind-o in continuare la noi cand ea sau maica-sa nici macar nu stiu sa-si ceara scuze cand sunt prinse cu matza in sac).
anp spune:
A, plus ca am uitat sa point out ca Megan s-a dus sa-i spuna maica-sii imediat. Ma gandesc, oare eu m-as fi suparat la 13 ani si m-as fi dus la mama ca mi-a zis un copil de 6 ani (de care stiu ca imi bat joc!) sa plec de la el de acasa??? Mi se pare cel putin deplasat. Nu vreau sa comentez comportamentul fetitei, dar era decat o observatie, ca sa vedeti cum au ajuns mamele sa fie implicate. Andrew are 6 ani si era foarte trist pentru ce i s-a inatamplat, pentru ca el e foarte prietenos si iubeste sa fie intre copii. Pe de alta parte, are si el mandria lui si cui ii place sa fie distractia altora? Eu am vazut ce mi-a spus el seara ca pe un strigat de ajutor, el nu stia ce sa faca pentru ca Megan e mult mai mare si mai buna de gura decat el. Probabil ca pe asta s-a si bazat ea cand a inceput sa minta, e cuvantul ei de copil mare si responsabil contra al unui copilas de 6 ani care (spune ea) minte :(
anp spune:
Si mai vreau sa mai adaug ceva: aseara Andrew s-a dus sa-si ceara scuze de la Ann pentru cuvantul folosit la adresa ei. Acum eu am facut investigatii si am aflat ca Ann a avut dreptate - copilul meu a numit-o "bitch". I-am explicat lui Andrew ca asa ceva nu se face si ca trebuie sa-si ceara scuze. Cred ca partea asta am rezolvat-o, Ann chiar i-a spus ca sunt prieteni si ca daca el are nevoie de ceva sa-i spuna sau daca vrea sa se joace la ea la cosul de baschet, paoate sa o faca. Chiar s-au imbratisat la final. Am trecut peste partea cu barfa si merg mai departe. Pana la urma asa e, nu pot controla eu ce vorbesc oamenii.
Insa asteptam si mai astept inca ceva similar din partea lui Megan (sa-si ceara scuze). Maica-sa trebuia sa faca investigatii la randul ei si sa vorbeasca cu fata sa-i explice ca asa ceva nu se face, ca totusi ea e responsabila de educatia fetei. In loc de asta, maica-sa tot incearca sa vorbeasca cu noi, dar nu pentru a-si cere scuze, ci pentru a ne acuza copilul si a ne convinge ca Andrew e de vina, ca minte, plange prea mult si e rau. Si mie mi-a spus, inainte sa plece de la mine acum doua zile, ca nu e sigura daca tot ce spun eu e adevarat - adica mint si eu. Megan nici gand sa apara sa dea vreo explicatie sau sa ceara scuze. Whatever, azi-noapte am dormit foarte bine (well, eram si obosita din cauza noptii anterioare in care am dormit doar 3 ore), pentru ca am luat o decizie: am sa vorbesc cu Megan cand am sa ma intalnesc cu ea (nu am de gand sa ma duc la ele la usa), iar pe maica-sa am ales sa o ignor complet. Nu merita atata energie irosita!
Bee spune:
Anp, departe de mine sa minimizez suferinta copilului tau cand s-a simtit tinta glumelor copiilor. Dar Megan e un copil lipsit de educatia parintilor, iar tu vrei sa o faci sa recunoasca ceea ce a facut gresit. Tu vrei ca ea sa recunoasca ceva, adica intr-un fel sa o pedepsesti(pentru unii copii a recunoaste public ca au gresit e o pedeapsa foarte grea) , cand ea nu intelege, fiindca nu a fost educata in spiritul de a nu-ti bate joc de altii: mai slabi, mai mici, mai cum or fi. Greseala parintilor ei! Probabil ca si mama ei o umileste in particular si-si rascumpara greselile luandu-i apararea in public, chiar daca stie ca nu are dreptate.
Oricum sa vorbesti numai cu fata, e o decizie foarte buna. Dar ca sa ai cele mai bune rezultate, ar trebui sa nu aiba senzatia ca o invinovatesti sau ca o judeci.
Ce au in comun un baietel de 6 ani cu o fetita de 13. De ce nu? Copiii mei mici de altfel se joaca impreuna cu copii de 6-7-8-10, 12, 13 ani. Fooaaaarte diferiti. SI EI nu vad nimic rau in asta. Nici cei mari, nici cei mici, de ce sa ma bag eu? Si fetita mea a avut momente in care mi-a semnalat probleme. Si copiii cu care se joaca ai mei isi controleaza limbajul si comportamentul cand se stiu observati. Ce sa spun, sper sa te linistesti si sa rezolvi problemele. 
ruxij spune:
Si eu sunt de acord ca cc copiii trebuie sa se descurce intre ei atata vreme cat e vorba de copii de aceeasi varsta sau atata vreme cat nu e vorba, chiar si printre copiii de aceeasi varsta, de agresiuni fizice repetate. Un copil de 6 ani nu se poate "bate" in mistouri cu unul de 13 si nu il poti lasa sa fie bullied. De aia eu zic ca n-au ce se juca cu bullies mai mari ca varsta. Dc. cei mai mari se poarta frumos ,protector, bine, dc. nu, sa se joace cu aia de varsta lor. In plus, eu nu sustin mentalitatea aia tampita a romanului "da si tu, ce, esti prost?".
Chiar si intre copiii de aceeasi varsta, atata vmeme cat sunt neintelegeri de genul "da-mi si mie bicicleta", "nu ma lasa la el pe trambulina" (gen ce s-a plans Megan), sau stiu eu ce de acest gen, da, aici tb sa invete sa negocieze, dar dc. cativa se iau tot timpul de unul dintre ei, il jignesc, il umilesc, nu mai este sanatos sa "il lasi sa se descurce". Eu una nu sunt dispusa sa imi las copilul de izbeliste doar ca sa nu par nu stiu cum in ochii altora. Copilul meu e pe primul loc, ceilalti pe urmatoarele.
anp spune:
Amen, sister! 
anp spune:
Scuze, nu m-am putut abtine! Si copiii mei ( am doi, dar cel mic are doar 2 ani) sunt pe primul loc pentru mine si vreau sa-i invat de mici ca daca cineva nu ii respecta, nu le poate fi prieten si ca nu trebuie sa se joace cu acea persoana cu orice pret!
Am editat pt ca tel meu nu ma lasa deloc sa scriu ce vreau eu, ma tot corecteaza.
adelyna spune:
Anp,iti inteleg frustrarea mai ales cand este vorba de copil,dar chiar nu ai de ce sa te stresezi .In primul rand esti norocoasa sa ai 2 copii,curand ei vor interactiona ff bine.In al 2lea rand Andrew mai are putin si incepe scoala si isi va face acolo prieteni de varsta lui cu care se poate vizita si in particular daca le face placere(nu trebuie sa umplii casa de copii,daca are 1-2 cu care se joaca frumos este mai mult decat enough).
Nici mie nu mi se pare normal ca cineva sa-si bata joc de copilul meu .Cred ca cel mai bine ar fi sa-i gasiti niste activitati ,gen innot,tenis,calarie etc si sa-i lasati cat mai putin timp de stat cu cei cu care nu se simte chiar in forma.
Eu personal prefer sa am o relatie buna cu vecinii dar...mai de la distanta .
Natalia Ioana (13-08-2002)si Noemi Antonia(31-03-2007)
Noemi 2 ani