Fetita mea s-a invatat plangacioasa

denizel spune:

Nu am zis de "toti copiii batuti", am zis ca aproape toti colegii mei de scoala primara erau batuti si isi aratau vanataile unii altora, in vestiarul de la sala de sport.




P.S. De data asta ma mandresc cu faptul ca nu am avut un discurs monocord si, avand in vedere postarea initiala, am fost o bomboana :)). Dar, deh, iti sar io mereu in ochi :)).


Pentru parinti, de dragul copiilor


"Omul care a inventat distractia a fost copilul" - din jurnalul unei mămici de băietel.

dyana27 spune:

si inca ceva: limitele la ce are voie sau nu sa faca ti le stabilesti tu; decat sa o lasi de gura lumii sa faca ceva ce tu nu esti de acord.... asta va aduce frustrarea ta si automat si a ei; daca e ceva interzis, pai interzis sa ramana si la tati, si la bunici si la musafiri!!!! si nu cedezi "o data" .... ca atunci copilul nu are de ce sa inteleaga cum se face ca prima data a avut voie si acuma nu.

al meu are foarte multa libertate, nu are voie doar ce e periculos pentru el:prize, sticle, dulapuri cu detergenti si alte chestii periculoase; dar mie-mi e bine asa, deci suntem amandoi multumiti; al meu are voie sa scoata din dulapuri hainele... mare lucru s ale bag la loc; poate alta mamica ar fi frustrata de chestia asta; este foarte bine ca ea spuna nu atunci cand crede; suntem diferite, intelegem diferit conceptul de "educatie".... nu lasati asta sa degenereze in conflicte intre noi;
eu de exemplu as fi adorat s adoarma puiul cu noi; dar el nu a vrut; chiar a plans vreo saptamana pana l-am mutat singur in camera si de atunci doarme super bine noaptea; oricat am incercat eu sa mai dorm langa el... nici vorba; se trezeste si ma impinge... si se distruge noaptea; deci nu ma bag la luatul in pat cu voi... ca eu ti-as recomanda s asavurezi fiecare moment din asta si sa va iubit maxim acolo nasuc in nasuc

Diana- mami super fericit de mutzunel incredibil David Gabriel 1 aprilie 2009
MINUNEA MEA
cum am venit pe lume

Laura25 spune:

dyana27 felicitari pt sfaturile pertinente si tonul echilibrat.

---

Bazar umanitar DC

---

Laura, mami de shtrumphi gemeni: Bianca Andreea si Rares Mihai (13.06.2005)
Cugetari gemene, Poveste cu shtrumphi

'Cos what I feel is the only truth for me

Llaura spune:

denizel eu din postarea initiala nu am inteles ca autoarea chinuie fata nu-i da papa iubire sau somn cum vrea ea, am inteles din alea cum mi se intampla mie, vreau telefonul vreau sa bag degetele in ochi la caine vreau sa ma sui pe scara. Si cu scaunelul de masina am patit-o si eu si m-am simtit ca dracu desi facusem tot ce puteam sa fac si desi e clar ca nu pot sa-i explic la zece luni ca suntem in trafic de rahat nu ca sa merg eu la spa ci ca sa aiba el un pediatru bun care nu-si bate joc si nu da rasol. E mai clar acum?

coraly spune:

Eu inca nu am inteles exact de ce crezi tu ca plange. Adica am retinut doar ca plange ca nu vrea sa stea in scunelul de masina. In rest nu mi-s clare situatiile.
Despre asta pot sa-ti zic ca si al meu a plans cata vreme statea cu spatele la drum, in scoica, si mai ales cand il apuca somnul si nu vroia sa adoarma. Nici acum la 1,2 ani nu adoarme in masina. La 9 luni l-am pus in scaun din celalalt, cu fata spre volan. La inceput a plans si acolo putin, mai ales cand il legam. I-am dat jucarii, ii distrageam atentia cand il prindeam spunand tot felul - auzi cainele, cioara, bla bla... Apoi nu a mai plans. Totusi, cand il apuca somnul incepe plansul, pentru ca nu vrea sa se culce in masina! Avem multe jucarii si chestii interesante - chei, huse de ochelari si tot felul de lucruri de distras atentia. De 2 ori a plans mai mult timp si am descoperit cauza. Ii trebuia sa ragaie si nu putea in pozitia aia. Sa iei in considerare si niste cauze reale pentru care urla in scaunul de masina. O poate jena scutecul din cauza centurii, nu sta comod... tot fe;lul de motive.



Coraly, Sergiu (3 ian 2005) si Dominic (11 mai 2009)

www.flickr.com/photos/13756075@N03" target="_blank">poze

Alaptatul - Help Line

alex_andra spune:

Fetita ta plange pentru ca nu stie sa se exprime altfel. Cu timpul va invata prin semne, apoi prin vorbe sa-ti spuna ce o deranjeaza.

Nu e o solutie sa o lasi sa planga si nici sa adoarma plangand.
Nu-ti fie teama ca asa va fi mereu, ca nu va fi:)

Fetita mea are 1 an si 5 luni. Si ea la 10 luni plangea mai mereu. Eu o luam in brate atunci cand plangea si o linisteam.
Acum, cand plange imi si arata ce o deranjeaza sau imi "spune", in felul ei:)

Imi arata cand ii e foame, cand ii e sete, cand ii e somn, sau cand, pur si simplu, vrea in brate

Ea a dormit mereu in camera ei. De o saptamana cere la noi in pat. O iau in pat cu noi, pt ca: nu pot sa stau toata noaptea treaza, ca a doua zi lucrez, nu pot sa-i refuz dorinta ei de a fi in bratele mele, pt ca ea ma iubeste neconditionat si pur si imi place si mie sa dorm cu ea

Chiar daca nu as lua-o in pat cu noi, peste cateva luni ar escalada patul si ar veni singura.

Ideea mea e urmatoarea: te inteleg foarte bine, iti inteleg temerile, am trecut si eu prin ele si inca mai trec, sa stii.

Dar, eu personal, sunt categoric impotriva plansului unui copil.
Sincer iti spun, noaptea, eu nu pot sa o las nici macar sa scanceasca, ca-s secunda 2 sunt langa patul ei , sa vad ce face.

Lasa frica deoparte, lasa teoriile celor din jur, care te pot judeca ca-ti rasfeti prea mult copilul si fa ce-ti dicteaza inima de mama.

Si gandeste-te ca e un copil care are nevoie de tine cel mai mult

Andra, mami de leoaica Eva (03.02.2009)

BAZAR UMANITAR

alex_andra spune:

Inca ceva si ma duc: stiu ca teoria e foarte usoara, dar iti spun ce probabil ti-a spus multa lume si poate suna a cliseu, dar e foarte adevarat : e doar o faza a evolutiei ei, doar o etapa, o sa treaca de asta si o sa dai de alta

Andra, mami de leoaica Eva (03.02.2009)

BAZAR UMANITAR

Monnvas spune:

Nu o sa repet tot ce au spus celelalte fete, ci o sa-ti mai dau o idee.

La noi supararile trec cu:
- uitat pe geam;
- deschis/inchis usi la dulap
- apasat butoane (de lumina, de facut zgomot etc.)
...si asigurat ca mami il iubeste chiar daca nu il lasa sa faca aia sau ailalta.

Si mai merg targurile. Adica "iti dau aia daca facem aia". Ex. din seara asta: te las sa te balacesti in balta daca dup-aia mergem direct acasa, fara proteste. Si fara proteste a fost!

Fetita ta se comporta ca un copil sanatos, care-si exprima clar (si zgomotos) dorintele. Sa iti pui probleme daca nu va reactiona la interdictii!

Monica mami de CRISTIAN - "domnu' injiner"
(7.03.2009)

ruxij spune:

Copilul meu a avut 10 luni-1 an acum mai multi ani, dar tin minte destul de bine cum a fost. La varsta asta singura metoda care "tine" e distrasul atentiei. In al doilea rand, iti poti da seama, dupa cum suna plansul, daca e facut doar de tantrum (vreau sa bag degetele in priza) sau e o nevoie reala. In general ei ar tb sa uite totusi repede dc. incerci sa le arati altceva, dupa cateva minute uita, nu au asa mare tinere de minte. Acu' ca vrea in pat cu voi, si eu l-am luat pe fi-miu in pat tot la 10 luni si a dormit acolo pana la 4 ani, asta nu e tantrum, e nevoie. De nu a trebuit sa il invat, din motive de siguranta. A mai si plans de cateva ori. Unul dintre cazuri a fost pana s-a obisnuit cu scaunul de masina, ca intre 5 si 10 luni a stat in Ro si nu era obisnuit. A plans la primele doua calatorii, de la a treia s-a obisnuit. Aici e ilegal sa il tii fara scaun, asa ca n-am avut ce face. Mai plangea, dupa ce a invatat sa mearga, dupa 11 luni, de fiecare data cand il bagam in casa. Stateam afara 4 ore seara, de la 5 la 9 si tot plangea absolut mereu cand tb sa intre in casa. Distras atentia, ce sa ii faci, plangea 5 minute, il mai plimbam prin casa, ii aratam una alta si uita el. Eu l-am pus in time out de la 1 an si 3 luni pt urcat pe masa din curte, de unde era pericol sa cada sa se faca praf. Urcat pe masa=in patutul lui pentru 1 minut (pe care nu il mai folosea deja, dormea cu noi). Numai asa s-a lasat de urcat pe masa aia. Si eu sunt pt. rasfat, pana la maxim posibil, atata cat se poate. Dar nu cred ca 5 minute de plans sunt o crima. 40 de minute e cam mult, nu o "lasa", ia-o si incearca sa o faci sa uite de motivul de plans, sigur merge dc. incerci mai mult, nu o sa mearga chiar asa in 30 de secunde, dar in 5-10 minute de incercari, merge.

beshter spune:

Eu tot n-am inteles cand plange fetita. Plange la culcare - 'a plans isteric 40 de minute pana a adormit' - sau plange cand vrea sa se joace cu furculita si cutitul, cu priza, cu etc - 'plange daca nu obtine ce vrea'?(in afara de scaunul de masina, n-am inteles sa fie vorba despre ceva concret)

Fiu-meu n-a plans la culcare pentru ca am stat langa el. Pana la intarcare adormea la san, dupa intarcare stateam langa el pana adormea si-mi dovedeam talentul de mare rapsod (doarme singur in camera de la 10 luni). Ma trezeam si ma trezesc de cate ori are nevoie de mine.

Daca plange ca vrea sa se joace cu lucruri periculoase, inca mai merge sa-i distrag atentia. Cand nu merge (fiu-meu are doi ani si doua luni), merge cu explicatii si, in masura in care nu-i foarte periculos, cu demonstratii.

Daca plange ca vrea sa se joace cu ceva nepericulos, se joaca. Adica nu-i nevoie sa planga pentru ca oricum are voie.
Daca nu vrea sa manance, nu mananca (i-am invatat obiceiurile si stiu cand se satura, cand nu-i place nu stiu ce si nu-l fortez sa faca ce nu vrea).

A plans si fiu-meu in scaunul de masina pe la 8 luni. Ne opream, ne dadeam jos, cantam, mancam ceva, beam apa, explicam de ce e nevoie de scaun (e caraghios, stiu, dar la mine a mers cu explicatii de la inceput). Pe masura ce s-a marit, nu s-a mai pus problema pentru ca e foarte curios si examineaza tot ce se poate vedea pe geam. A, si am primit la un moment dat o masinuta-jucarie care avea scaun de bebe in spate. Asta l-a convins instantaneu.

Ultima suparare a fost asa: mama intra in baie ca sa scoata rufele din masina de spalat. Copilul intra dupa ea ca s-o ajute la carat sosete dar, pe drum, i se pare mult mai interesant sa bage mainile in vasul de toaleta. Mamei i se zburleste parul pe ceafa, se abtine, explica (mama, acolo-s microbi, stii tu, aia mici si rai, ti i-a aratat mama-n poza, intra in burtica si fac rau etc etc etc). Nu merge. Mama il ia de mana ca sa-l duca la setul de jucarii 'secrete' - de distras atentia si supravietuit situatiilor critice. Nu merge. Copilul se enerveaza, se smulge din mana mamei si se arunca cu capul in perete. Plansete. Mama se arunca in frigider, scoate pastilele alea de pus in lada frigorifica si ii aplica una copilului pe cucui. Copilului i se pare foarte interesant sa stea cu asa ceva pe cap, drept pentru care se opreste din plans, isi ia o mina foarte serioasa si se plimba sfatos prin casa cu mana peste pastila de peste cucui un sfert de ora.

Gata cu romanul-fluviu. Concluzia e ca 40 de minute de plans inseamna foarte mult. Tot ce poti face e sa incerci sa determini cauza plansului si sa faci ceva in sensul asta.
Bafta!